Elisabeta a II-a a Regatului Unit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Elisabeta a II-a
Regină a Marii Britanii
Domnie	6 februarie 1952 - prezent
Încoronare	2 iunie 1953
Născut	21 aprilie 1926 (1926-04-21) (83 ani)
	Londra, Marea Britanie
Predecesor	George VI
Căsătorit cu	Prinţul Filip, Duce de Edinburgh
Urmaşi	Charles, Prinţ de Wales Anne, Prinţesă Regală Andrew, Duce de York Edward, Conte de Wessex
Tată	George al VI-lea
Mamă	Elizabeth Bowes-Lyon
Semnătura

Elisabeta a II-a (engleză Elizabeth Alexandra Mary) (n. 21 aprilie 1926) este Regina Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În calitate de monarh britanic, Elisabeta a II-a este de asemenea suverana următoarelor state: Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent şi Grenadine, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis.

Cuprins 1 Primii ani 2 Căsătorie 3 Regină 4 Arbore genealogic 5 Referinţe 6 Legături externe

[modifică] Primii ani

Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926,^[1] primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George VI) şi al Ducesei de York.

Elisabeta a fost numită după mamă, iar numele său conţine şi numele străbunicii paterne, regina Alexandra şi respectiv a bunicii, regina Maria. Familia o alinta spunându-i "Lilibet".^[2] A avut o relaţie strânsă cu bunicul său, George al V-lea pe care l-a ajutat să se recupereze după boala din 1929.^[3][4]

În momentul naşterii sale, Elisabeta era a treia în linia de succesiune la tronul britanic, în spatele unchiul ei, Prinţul de Wales (mai târziu, regele Eduard al VIII-lea), şi tatăl ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, la abdicarea de unchiul ei, regele Eduard al VIII-lea, ea a devenit moştenitoare a tronului şi cunoscută ca "Her Royal Highness The Princess Elizabeth".

Elisabeta avea treisprezece ani, când a început cel de-al doilea război mondial, iar ea şi sora ei mai mică, Prinţesa Margaret, au fost evacuate la Castelul Windsor în Berkshire. A existat o sugestie ca cele două prinţese să fie evacuate în Canada, la Castelul Hatley. La acestă sugestie, regina a replicat "Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată." ^[5] La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe viitorul său soţ, Prinţul Filip.^[6] S-a îndrăgostit de el şi a început să-i scrie cât timp acesta era în Marina Regală.

În 1945, la vârsta de 18 ani, Prinţesa Elisabeta şi-a convins tatăl că ar trebui să i se permită să contribuie direct în mod direct la efortul de război. Ea a aderat la "Women's Auxiliary Territorial Service" fiind cunoscută ca nr 230873 şi a fost instruită ca mecanic de locomotivă.^[7][8]

[modifică] Căsătorie

Elisabeta s-a căsătorit cu Filip la 20 noiembrie 1947. Ei sunt verișori de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei și verișori de gradul trei prin regina Victoria. Înainte de căsătorie, Filip a renunțat la titlul de Prinț al Greciei și Danemarcei și a adoptat titlul de Locotenet Filip Mountbatten, după numele familiei mamei sale. Chiar înainte de nuntă a fost numit Duce de Edinburgh și a primit titlul de Înălțimea Sa Regală.

După căsătorie, prințesa Elisabeta efectuează vizite formale împreună cu ducele de Edinburgh în Franţa și Grecia. Elisabeta naște primul copil al cuplului, Prințul Charles, la 14 noiembrie 1948. În vara anului 1951, după ce se naște al doilea lor copil – Anne, cei doi pornesc într-un turneu oficial în Canada și Statele Unite.

Intenția de a vizita Australia și Noua Zeelandă este anulată de starea gravă a tatălui său. Regele George VI se stinge din viață în anul 1952 iar Elisabeta devine regină.

[modifică] Regină

Încoronarea oficială are loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953 iar ceremonia solemnă este condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbry. Sunt prezenți la ceremonie reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentații străini și cei ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți asistă la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întrega lume și, pentu prima oară, la cererea reginei, la un astfel de eveniment este prezentă și televiziunea.

Noua regină și Ducele de Edinburgh se mută la Palatul Buckingham.

[modifică] Arbore genealogic

16. Prinţul Albert de Saxe-Coburg şi Gotha (1819-1861)

8. Eduard al VII-lea al Regatului Unit (1841-1910)

17. Victoria a Marii Britanii (1819-1901)

4. George al V-lea al Regatului Unit (1865-1936)

18. Cristian al IX-lea al Danemarcei (1863-1906)

9. Alexandra a Danemarcei (1844-1925)

19. Louise de Hesse-Cassel (1817-1898)

2. George al VI-lea al Regatului Unit (1895-1952)

20. Ducele Alexandru de Württemberg (1804-1885)

10. Francis, Duce de Teck (1837-1900)

21. Contesa Claudine Rhédey de Kis-Rhéde (1812-1841)

5. Mary de Teck (1867-1953)

22. Prinţul Adolphus, Duce de Cambridge (1774-1850)

11. Prinţesa Maria Adelaide de Cambridge (1833-1897)

23. Prinţesa Augusta, Ducesă de Cambridge (1797-1889)

1. Elisabeta a II-a a Regatului Unit (1926- )

24. Thomas George Bowes-Lyon (1801-1834)

12. Claude Bowes-Lyon (1824-1904)

25. Charlotte Grimstead (c. 1798-1881)

6. Claude Bowes-Lyon (1855-1944)

26. Oswald Smith (1794-1863)

13. Frances Bowes-Lyon (1832-1922)

27. Henrietta Mildred Hodgson

3. Elizabeth Bowes-Lyon (1900-2002)

28. Lordul William Charles Augustus Cavendish-Bentinck (1780-1826)

14. Charles William Frederick Cavendish-Bentinck, reverend (1817-1865)

29. Anne Wellesley (1795-1875)

7. Cecilia Bowes-Lyon (1862-1938)

30. Edwyn Burnaby (1799-1867)

15. Caroline Louisa Burnaby (1832-1918)

31. Anne Caroline Salisbury (c. 1806-1881)

[modifică] Referinţe

[modifică] Legături externe

• Site-ul Monarhiei britanice