Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Prințesa Margaret” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Prințesa Margaret (dezambiguizare)
Prințesa Margaret
Contesă de Snowdon
Princess Margaret.jpg
Căsătorit(ă) cu Antony Armstrong-Jones, Conte de Snowdon
(m. 1960, div. 1978)
Urmași
David Armstrong-Jones, Viconte Linley
Lady Sarah Chatto
Nume complet
Margaret Rose
Casa regală Casa de Windsor
Tată George VI
Mamă Elizabeth Bowes-Lyon
Naștere 21 august 1930(1930-08-21)
Castelul Glamis, Scoția
Deces 9 februarie 2002 (71 ani)
Spitalul Regele Eduard VII, Londra
Înmormântare Castelul Windsor

Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon (Margaret Rose; 21 august 19309 februarie 2002) a fost sora mai mică a reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit și fiica regelui George al VI-lea și a soției lui, regina Elisabeta.

Tinerețe, educație[modificare | modificare sursă]

Prințesa Margaret (în față) cu sora sa Elisabeta (dreapta) și bunica regina Mary (stânga).

Prințesa Margaret Rose s-a născut la 21 august 1930 la Castelul Glamis din Scoția, căminul mamei sale.[1] În momentul nașterii, era a patra în linia de succesiune la tronul britanic. Tatăl ei era Prințul Albert, Duce de York (mai târziu George al VI-lea), al doilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary. Mama ei era Elizabeth, ducesă de York, fiica cea mică a lui Claude Bowes-Lyon, al 14-lea Conte de Strathmore și Kinghorne și a Ceciliei Bowes-Lyon.

A fost botezată la Palatul Buckingham la 30 octombrie 1930 de arhiepiscopul de Canterbury, Cosmo Lang. Nașii ei au fost: unchiul ei Prințul de Wales (reprezentat de fratele lui, Prințul George); vara tatălui ei Prințesa Ingrid a Suediei (reprezentată de Lady Patricia Ramsay); mătușa ei Prințesa Victoria; mătușa maternă Rose Leveson-Gower, Contesă Granville; unchiul matern David Bowes-Lyon.[2]

Ducii de York erau percepuți de public drept familia ideală: tată, mamă și copii.[3] Zvonurile nefondate că Margaret era surdo-mută n-au dispărut până la prima apariție publică la nunta unchiului ei Prințul George în 1934.[4] A fost educată împreună cu sora sa, Prințesa Elisabeta, de guvernanta lor scoțiană Marion Crawford.

Regele George al V-lea a murit când Margaret avea cinci ani, iar unchiul ei i-a succedat sub numele de Eduard al VIII-lea. În mai puțin de un an, la 11 decembrie 1936, Eduard a abdicat pentru a se căsători cu Wallis Simpson, o americancă divorțată de două ori, pe care nici Biserica din Anglia nici guvernele din Commonwealth n-au acceptat-o ca regină. Biserica nu recunoaște ca validă căsătoria unei femei divorțate atât timp cât soțul de care a divorțat încă trăiește. Ducele de York a devenit regele George al VI-lea iar Margaret, a doua în linia de succesiune la tronul britanic.[5] Familia s-a mutat la Palatul Buckingham. Regele George a descris-o pe Elisabeta ca fiind mândria lui iar pe Margaret ca fiind bucuria lui.[6]

Anii post război[modificare | modificare sursă]

Prințesa Margaret (stânga) și Prințesa Elisabeta (dreapta) - timbru care celebrează turul regal din Africa de Sud din 1947.

În 1945 după război, Margaret a apărut în balcon la Palatul Buckingham împreună cu familia și cu primul ministru Winston Churchill. La 1 februarie 1947, Margaret, Elisabeta și părinții lor au început un tur al Africii de Sud. Călătoria, care a durat trei luni, a fost prima vizită în străinătate a lui Margaret iar ea a declarat că își amintește "fiecare minut din ea".[7]

În 1950, fosta guvernantă regală, Marion Crawford, a publicat o biografie a copilăriri Elisabetei și a Margaretei numită Micile Prințese în care descrie stilul vesel și amuzant al lui Margaret ca fiind scandalos.[8] Familia regală a fost îngrozită de ceea ce ei au simțit că este ca o invazie a vieții lor private și ca un abuz de încredere. Ca rezultat, Crawford a fost scoasă din cercul regal/[9]

Petrecerea aniversării vârstei de 21 de ani ai Prințesei Margaret a avut loc la Balmoral în august 1951.[10] În luna următoare tatăl ei a suferit o intervenție chirurgicală pentru cancer pulmonar iar Margaret a fost numită unul dintre consilierii de stat care au preluat îndatoriile oficiale ale regelui în timpul convalescenței sale.[11] În șase luni, tatăl ei a murit iar sora sa era regină.

Margaret împreună cu mama sa se mută din Palatul Buckingham în Casa Clarence în timp ce sora sa și familia ei se mută din Casa Clarence în Palatul Buckingham.[12] Peter Townsend, fost aghiotant al tatălui ei, pilot de vânătoare și tatăl a doi copii, de care Margaret era îndrăgostită a fost numit intendent al casei de către regina mamă.[13]

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

În decembrie 1952, Peter Townsend obține divorțul din culpa soției și o cere în căsătorie pe Margaret. Prințesa a acceptat și a anunțat-o pe regină de intenția ei deoarece conform Actului Regal din 1772, prințesa nu se putea căsători până la vârsta de 25 de ani decât cu permisiunea Parlamentului și cu acordul reginei. În 1936 Biserica din Anglia refuza să valideze căsătoria unui divorțat. Regina Mary murise recent și se apropia ceremonia de încoronare a reginei. După încoronare, ea a planificat un tur al Commonwealth pentru șase luni. Regina i-a spus Margaretei: "În aceste circumstanțe nu e normal să vă cer să așteptați un an."[14] Regina a fost sfătuită de secretarul particular să-i găsească un post în străinătate lui Townsend însă ea a refuzat și l-a transferat din funcția pe care o deținea în casa reginei mamă în propria ei administrație.[15]

Cabinetul britanic a refuzat să aprobe căsătoria iar ziarele au scris că această căsătorie este "de negândit". Primul ministru Churchill a informat-o pe regină că primii miniștri din Commonwealth în unanimitate erau împotriva căsătoriei și că Parlamentul nu va aproba o căsătorie care ar fi nerecunoscută de Biserica Angliei, cu excepția cazului în care Margaret ar renunța la dreptul său de succesiune. [16] Churchill cere ca Peter Townsend să fie îndepărtat de prințesă, fiind numit atașat al Armatei aerului la Bruxelles.

Blazonul Contesei de Snowdon.

La împlinirea vârstei de 25 de ani (1955), Margaret este liberă să se căsătorească cu cine dorește, numai că presiunea exercitată asupra ei este atât de mare, încât renunță pur și simplu la dragostea vieții ei. La 31 octombrie 1955 ea transmite prin intermediul BBC un comunicat pe care îl redactează împreună cu Peter și prin care decalara:

„"Am luat hotărârea să nu mă căsătoresc cu Peter Townsend. Știu că aș fi putut să contractez doar o căsătorie civilă, cu condiția să renunț la drepturile mele de succesiune. Dar biserica ne-a învățat că o căsătorie creștinească nu se poate desface și atunci, conștientă de îndatoririle mele față de Commomwealth, am decis să respect acest considerent înainte de oricare altul. Făcând aceasta am fost întărită în alegerea mea de sprijinul și atașamentul fără rezerve ale capitanului Townsend."”

După ce în octombrie 1959 Prințesa primește o scrisoare de la fostul iubit, prin care acesta o anunță că se va căsători cu o tânără belgiană (Marie-Luce Jamagne), Margaret se decide să se căsătorească cu singurul fiu al avocatului Ronald Armstrong, fotograful Antony Armstrong-Jones. Cu acordul reginei, căsătoria are loc la 6 mai 1960 la Westminster Abbey. În 1961, soțul prințesei este numit Conte de Snowdon.
Din căsătorie au rezultat doi copii: David, Viconte Linley în 1961 și Lady Sarah în 1964.

Mariajul a fost aspru criticat în presă și la curte, cei doi fiind suspectați de a avea legături extraconjugale. Prințesa își petrecea majoritatea timpului în vila sa de pe insula Moustique, unde se pare ca și-a construit propriul regat, pe care îl guvernează cu un tânăr hippy Roderick Llewellyn. Anthony adoptă același tip de comportament, preferând ca locație Sussexul, în compania asistentei de producție Lucy Lindsay Hogg. La 11 iulie 1978 divorțul celor doi se finalizează.[17] A fost primul divorț regal de la divorțul Prințesei Victoria de Edinburgh din 1901. În decembrie, Snowdon s-a căsătorit cu Lucy Lindsay-Hogg.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Ultimii ani de viață ai Prințesei au fost afectați de boală și de invaliditate. La 5 ianuarie 1985 suferă o operație prin care îi este extras plămânul stâng.[18] În 1991 renunță la fumat însă a continuat să bea foarte mult.[19] În ianuarie 1993 a fost internată în spital pentru pneumonie. În 1998, Margaret suferă un accident vascular și de atunci sănătatea ei devine tot mai șubredă.
Ultima oară apare în public cu ocazia petrecerii oficiale pentru celebrarea celor 101 ani ai mamei ei, în august 2001 și în decembrie pentru a sărbători 100 de ani ai mătușii ei, Prințesa Alice.[20]

Moare două luni mai târziu, la spitalul "King Edward VII" la vârsta de 71 de ani după ce a suferit un alt accident vascular.[21] Funeraliile au avut loc la 15 februarie 2002 - comemorarea a 30 ani de la decesul tatălui său, regele George al VI-lea. Conform dorințelor Prințesei, ceremonia a fost privată, au participat numai familia și prietenii.[22] A fost ultima dată când regina-mamă a fost văzută în public; șase săptămâni mai târziu a murit.

Spre deosebire de alți membri ai familiei regale, Prințesa Margaret a fost arsă la crematoriul Slough. Cenușa ei a fost pusă în mormântul părinților ei două luni mai târziu.[23]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Heald, p. 1; Warwick, pp. 27–28
  2. ^ Heald, p. 6; Warwick, p. 33
  3. ^ Warwick, pp. 34, 120
  4. ^ Warwick, pp. 45–46
  5. ^ Heald, p. 11; Warwick, p. 71
  6. ^ Botham, p. 9
  7. ^ Aronson, p. 97
  8. ^ Crawford, p. 164
  9. ^ Heald, p. 7; Warwick, pp. 40–43
  10. ^ Heald, p. 84; Warwick, p. 163
  11. ^ Warwick, p. 167
  12. ^ Heald, p. 91; Warwick, p. 176
  13. ^ Warwick, p. 182
  14. ^ The Queen quoted by Princess Margaret, in Warwick, p. 186
  15. ^ Warwick, p. 187
  16. ^ Warwick, p. 191
  17. ^ http://www.newspapersremembered.co.uk/acatalog/DivorcePM.html
  18. ^ Warwick, p. 276
  19. ^ Heald, p. 256
  20. ^ Warwick, p. 303
  21. ^ Warwick, p. 304
  22. ^ Warwick, p. 306
  23. ^ Warwick, pp. 306–308

Vezi și[modificare | modificare sursă]