Prințesa Alice a Regatului Unit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alice a Regatului Unit
Mare Ducesă de Hesse și de Rin
Princess Alice reclining.jpg
Domnie 13 iunie 1877 – 14 decembrie 1878
Căsătorit(ă) cu Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse
Urmași
Prințesa Victoria de Hesse
Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna
Prințesa Irene de Hesse
Ernest Louis, Mare Duce de Hesse
Prințul Friedrich de Hesse
Alexandra, împărăteasă a Rusiei
Prințesa Maria de Hesse
Nume complet
Alice Maud Mary
Casa regală Casa de Hesse
Casa de Saxa-Coburg-Gotha
Tată Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha
Mamă Victoria a Regatului Unit
Naștere 25 aprilie 1843(1843-04-25)
Palatul Buckingham, Londra
Deces 14 decembrie 1878 (35 de ani)
New Palace, Darmstadt
Înmormântare Rosenhöhe, Darmstadt

Prințesa Alice (Alice Maud Mary; 25 aprilie 184314 decembrie 1878) a fost membru al familiei regale britanice, al treilea copil și a doua fiică a reginei Victoria. Ca soție a lui Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse ea a fost Mare Ducesă de Hesse.

Prințesa Alice a fost străbunica Prințului Filip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a II-a. De asemenea, a fost mama Alexandrei Feodorovna (Alix de Hesse), soția ultimului Țar al Rusiei, Nicolae al II-lea.

Copilărie[modificare | modificare sursă]

Prințesa Alice (dreapta) alături de sora ei mai mare, Victoria, anii anii 1850.

Alice s-a născut la 25 aprilie 1843 la Palatul Buckingham, Westminster, Londra.[1] A fost al treilea copil și a doua fiică a Reginei Victoria și a Prințului Albert. Numele Alice a fost ales în onoarea prim-ministrului Victoriei, Lordul Melbourne, care era un admirator al reginei și a cărui nume feminin preferat era Alice.[2]

Maud, numele anglo-saxon pentru Matilda, a fost ales în onoarea unuia dintre nașii Alicei, Prințesa Sophia Matilda de Gloucester, o nepoată a regelui George III. Mary a fost ales deoarece Alice s-a născut în aceeași zi cu mătușa ei, Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester.[3] Alice a fost botezată în capela palatului Buckingham de arhiepiscopul de Canterbury, William Howley, la 2 iunie 1843. Nașii aleși de regină au fost Ernest I, rege al Hanovrei (reprezentat de Prințul Adolphus, Duce de Cambridge), Feodora, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg (reprezentată de Prințesa Victoria, Ducesă de Kent), Ernest al II-lea, prinț Ereditar de Saxa-Coburg și Gotha (reprezentat de Frederic Wilhelm, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Strelitz) și Prințesa Sophia Matilda de Gloucester.[4]

Educația Alicei a fost urmărită și gândită de tatăl ei și de bunul lui prieten, Christian Friedrich, Baron Stockmar. La Osborne (reședința de vacanță a familiei), lui Alice și fraților ei le-au fost predate abilități practice, cum ar fi menaj, gătit, grădinărit și tâmplărie.[5] Victoria și Albert au favorizat o monarhie bazată pe valorile familiei, și Alice și frații ei, care purtau haine de clasă de mijloc, au dormit în camere slab mobilate și încălzite.[6] Alice a fost fascinată de lumea exterioară Casei Regale; la Balmoral, unde părea fericită, ea a vizitat localnicii care trăiau și munceau pe moșie. În 1854, în timpul războiului Crimeei, la unsprezece de ani, Alice a vizitat împreună cu mama ei și cu sora ei mai marea spitalele din Londra pentru militarii răniți.[7] Ea a fost cea mai sensibilă emoțional dintre toți frații ei.

În copilărie, Alice a dezvoltat o relație apropiată cu fratele ei, Prințul de Wales și cu sora cea mare, Victoria, Prințesă Regală.

La 16 martie 1861, bunica ei, Victoria, Ducesă de Kent, mama reginei Victoria a murit. Alice a petrecut mult timp cu bunica sa, adesea cântând la pian pentru ea și îngrijind-o în stadiul final al bolii.[8] După moartea mamei sale, regina era foarte mâhnită și s-a bazat foarte mult pe Alice, căreia Albert îi dădea instrucțiuni: "Du-te și fă ca mama să se simtă bine" [8] Regina i-a scris unchiul ei, regele Leopold al Belgiei: "draga buna Alice a fost plină de tandrețe intensă, afecțiune și suferință pentru mine".[9]

După numai câteva luni, la 14 decembrie 1861, tatăl ei, Prințul Albert a murit la Castelul Windsor. În timpul bolii sale, Alice a rămas lângă el. Alice i-a trimis Prințului de Wales o telegramă fără știrea reginei, care refuza să-i spună despre boala tatălui lui deoarce îl considera vinovat pe el pentru acest lucru.[10] Regina a fost răvășită de moartea soțului ei iar curtea a intrat într-o perioadă de doliu.[11] Alice a devenit secretara neoficială a mamei ei pentru următoarele șase luni, a fost reprezentarea fizică a monarhului. Pe la ea treceau actele oficiale către și de la miniștri în timp ce regina s-a retras din viața publică.[12] Alice a fost ajutată în această muncă de sora sa mai mică, Prințesa Louise.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Prințesa Alice, 1859

Planurile matrimoniale pentru Alice erau începute de mama ei din 1860. Regina Victoria și-a dorit ca toți copiii ei să se căsătorească din dragoste însă acest lucru nu a însemnat că pețitorii puteau fi extinși în afara caselor regale din Europa. Regina a cerut ajutorul fiicei sale mai mari, Vicoria, care se căsătorise de curând cu viitorul împărat german Frederic al III-lea să alcătuiască o listă cu prinții din Europa, posibili soți pentru Alice. În urma căutărilor au rezultat doar doi candidați: William, Prinț de Orange și Prințul Albert al Prusiei, vărul soțului Victoriei. Prințul de Orange a fost îndepărtat de pe listă deoarece era îndrăgostit de o arhiducesă catolică[13] și nu arăta nici un interes față de Alice în ciuda puternicei presiuni făcute de mama sa, regina Sofia a Olandei. De asemenea, Prințul Albert a fost eliminat de pe listă. Atunci Prințesa Victoria a sugerat pe Prințul Louis de Hesse, nepotul Marelui Duce Louis al III-lea de Hesse.

Prințesa Victoria a mers la curtea ducatului Hesse pentru a vedea dacă sora lui Louis, Prințesa Ana, este o potențială mireasă pentru fratele ei, Albert Eduard, Prinț de Wales. Deși nu și-a făcut o impresie favorabilă despre Prințesa Ana, a fost impresionată de Louis și de fratele acestuia, Prințul Henry. Amândoi au fost invitați la Castelul Windsor în 1860 și au impresionat-o și pe regina Victoria.

Alice s-a logodit cu Prințul Louis de Hesse la 30 aprilie 1861, în urma consimțământului reginei.[14] Regina l-a convins pe primul ministru, Lordul Palmerston, să voteze o zestre pentru Alice de 30.000 £.[15] Deși suma a fost considerată generoasă la acel timp, Prințul Albert a remarcat că "ea nu va putea realiza mare lucru cu ea" în micuțul Hesse în comparație cu bogăția surorii ei mai mari Victoria.[16] În plus, viitoarea casă a cuplului din Darmstadt era incertă. Deși regina Victoria se aștepta să se construiască un palat nou, oamenii din Darmstadt nu au vrut să facă această cheltuială. Alice a devenit nepopulară în Darmstadt înainte ca ea să ajungă acolo.[17]

Alice în 1861.

Între logodnă și nuntă, tatăl Alicei a murit la 14 decembrie 1861. În ciuda doliului, regina a ordonat ca planurile pentru nuntă să continue. La 1 iulie 1862, Prințesa Alice s-a căsătorit cu Prințul german, Louis de Hesse și de Rin, fiul Prințului Karl de Hesse și de Rin și nepotul lui Louis al III-lea, Mare Duce de Hesse la Casa Osborne din Isle of Wight. Alice a fost condusă la altar de fratele mai mare al lui Albert, Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și a fost flancată de patru domnișoare de onoare: surorile ei mai mici Prințesele Helena, Louise și Beatrice, și de sora lui Louis, Prințesa Anna. Pentru ceremonie, Alice a purtat o rochie albă, cu un văl de dantelă Honiton, dar a fost obligată să poarte haine negre de doliu înainte și după ceremonie.

Alice și Louis și-au stabilit reședința la Darmstadt, Hesse. Cuplul a avut șapte copii:

Viața la Hesse[modificare | modificare sursă]

Louis de Hesse, 1860

Noua pereche a primit o casă în Darmstadt cu vederea la stradă. Alice a petrecut aici mult timp pentru a se familiariza cu noile împrejurimi. În 1863, ea a călătorit în Anglia pentru nunta fratelui ei, Prințul de Wales, cu prințesa Alexandra a Danemarcei, și pentru a naște primul ei copil, Victoria Alberta Elizabeth Matilda Marie, la 5 aprilie, în prezența reginei Victoria.[18] Preotul curții din Darmstadt a fost chemat în Anglia pentru botez.[19]

După revenirea la Darmstadt în luna mai, Alice și Louis au primit o nouă reședință, Kranichstein, la nord-est de Darmstadt. Alice a născut-o pe a doaua fiică a ei, Elisabeta, poreclită "Ella", la 1 noiembrie 1864. Decizia Alicei de a-și alăpta fiica nou-născută a supărat-o pe mama ei, care era împotriva alăptatului. În plus, realizarea de către regină a faptului că Alice și-a găsit adevărata fericire și că prin urmare va vizita Anglia mai rar, a început să tensioneze relațiile dintre mamă și fiică, tensiune care va continua până la moartea lui Alice.[18]

În 1866 în timpul războiului austro-prusac, Alice însărcinată cu al treilea copil și-a îndeplinit îndatoririle regale făcând bandaje pentru trupe și pentru spitale. Alice și Louis au comunicat intens în timpul războiului, Alice îndemnându-l pe Louis să nu-și asume prea multe riscuri, și Louis cerându-i să nu-și facă griji. Trupele prusace au intrat în Darmstadt iar Alice și-a dedicat mare parte din timpul ei pentru îngrijirea răniților și bolnavilor. Ea a fost o prietenă de-a Florence Nightingale, care a fost capabilă să colecteze și să trimită bani din Anglia, iar Alice a utilizat sfatul Florencei în legătură cu curățenia și ventilația în spitale.[20]

În ciuda ușurării rezultate din terminarea războiului, Alice a fost șocată de purtarea trupelor prusace în Hesse. Berlinul a luat marelui ducat calea ferată și sistemele de telegraf și a îndatorat Hesse cu 3 milioane de florini. Alice a scris mamei sale care a scris Victoriei, care era prințesă moștenitoare a Prusiei și care a răspuns că ea nu poate să facă nimic "pentru a o scuti pe Alice de poziția dureroasă și stresantă".[21] Influența a venit de la împăratul Rusiei, care a cerut regelui prusac să permită Marele Duce să-și păstreze tronul. Faptul că mama împăratului era mătușa Marelui Duce iar sora Alicei era prințesa moștenitoare a Prusiei probabil că a influențat generozitatea Prusiei. Totuși, Alice a fost mânioasă de vizita pe care prințesa Victoria a făcut-o în regiunea cucerită Homburg, inițial parte din Hesse, la scurt timp după ce a devenit teritoriu prusac.[21]

Alice și Louis împreună cu copiii lor: Maria în brațele Marelui Duce și, de la dtânga la dreapta, Ella, Ernie, Alix, Irene și Victoria.

Alice a dezvoltat o relație prietenească cu teologul David Friedrich Strauss, care era o figură controversată a vremii; acesta a realizat un portret științific al lui Isus cel istoric, căruia i-a negat natura divină. Strauss i-a oferit Alicei o companie intelectuală pe care soțul ei nu i-a oferit-o iar el a fost invitat în mod regulat la Palatul Nou pentru a-i citi privat Alicei. Prietenia a înflorit; Strauss a fost introdus de Alice, surorii sale Victoria și cumnatului ei Frederick, iar el a fost invitat de ei la Berlin.[22] Relația Alicei cu Strauss a supărat-o pe împărăteasa Augusta, care a etichetat-o pe Alice "complet atee".[23]

La sfârșitul anului 1871, Alice a călătorit la Balmoral pentru a-și vedea mama, însă aceasta se recupera după două boli grave și Alice a avut sentimentul că mama ei n-o voia acolo. Atunci Alice și Louis au stat la Prințul și Prințesa de Wales la Sandringham. Cu puțin timp înainte ca cuplul să plece de la Sandringham, Prințul de Wales s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. Situația Prințului a fost critică însă după o perioadă tensionată el și-a revenit.[24]

Tragedia s-a abătut asupra Alicei la 29 mai 1873, când fiul ei cel mic, Friedrich, numit "Frittie", a murit după ce a căzut 6 metri de la fereastră.[25] Copilul suferea de hemofilie, și, deși el și-a recăpătat cunoștința, sângerare internă nu a putut fi oprită. Niciodată Alice nu și-a revenit după moartea lui Frittie. Ea s-a apropiat mai mult de celălalt fiu al ei, Ernest, și de nou născuta Maria. În 1875 și-a reluat îndatoririle publice inclusiv strângerea de fonduri, activitatea medicală și socială, care au fost întotdeauna interesul ei.[26] Relația cu soțul ei a început să se deterioreze. La sfârșitul anului 1876, ea a călătorit în Anglia pentru un tratament și a rămas la Balmoral pentru recuperare.

În ciuda problemelor maritale, Alice a rămas un puternic susținător al soțului ei, extrem de critică atunci când abilitățile sau talentele ei nu au fost pe deplin recunoscute. La 20 martie 1877, tatăl lui Louis a murit lăsându-l pe Louis moștenitor aparent. La 13 iunie în același an, Marele Duce Louis al III-lea a murit iar Louis și Alice au devenit Mare Duce și Ducesă de Hesse. Cu toate acestea, nepopularitatea ei a continuat în Darmstadt și Alice și copiii au petrecut lunile iulie și august, în Houlgate, Normandia, unde Louis i-a vizitat de mai multe ori.[27]

Alice s-a folosit de noul ei rol pentru a reforma condițiile sociale din Darmstadt, dar a găsit responsabilitatea de a fi Landesmutter (mama poporului) obositoare. A fost tulburată de un zvon că a fost rea cu mătușa lui Louis, Prințesa Mathilde a Bavariei și a fost rănită de o scrisoare neplăcută de la regina Victoria. Alice s-a plâns Louisei într-o scrisoare "m-a făcut să plâng cu furie...Aș vrea să fiu moartă și, probabil, nu va trece prea mult timp înainte de a-i da mamei plăcerea asta".[28] Cu toate acestea, ea nu menționează ce a provocat această furioasă izbucnire.[29]

Alice în anii 1870.

Crăciunul anului 1877 a acordat puțin răgaz Alicei, toată familia s-a adunat din nou împreună, iar ea a fost afectuosă cu fiica ei cea mică, Maria. Alice a fost prea epuizată pentru a participa la nunta nepoatei ei, Prințesa Charlotte a Prusiei, la Berlin în ianuarie 1878. În schimb, ea s-a implicat în arte și științe și s-a distanțat de protocoale societății. Totuși, ea a continuat să simtă povara îndatoririlor sale.[20] În toamna anului 1878, regina Victoria a plătit pentru familia Marelui Ducat o vacanță în Eastbourne, unde au stat într-o casă de pe Grand Parade. Alice a exercitat diverse funcții regale în această călătorie și a vizitat-o pe mama ei la Osborne înainte de a reveni la Palatul Nou de la Darmstadt la sfârșitul anului 1878.[30]

În noiembrie 1878, familia ducală s-a îmbolnăvit de difterie. Prima care s-a îmbolnăvit a fost fiica cea mare a Alicei, Victoria, care s-a plâns că are gâtul înțepenit în seara zilei de 5 noiembrie. Difteria a fost diagnosticată în dimineața următoare și curând boala s-a răspândit și printre ceilalți copiii ai Alicei. A urmat apoi soțul ei la scurtă vreme. Prințesa Elisabeta a fost singurul copil care nu s-a îmbolnăvit și a fost trimisă la palatul bunicii ei Elisabeta a Prusiei.[31]

Prințesa Maria s-a îmbolnăvit grav la 15 noiembrie și Alice a fost chemată la patul ei. Maria a murit iar Alice a scris mamei ei că "durerea este dincolo de cuvinte".[32] Timp de câteva săptămâni, Alice păstrat secretul morții Mariei copiilor ei, dar în cele din urmă i-a spus lui Ernest la începutul lunii decembrie. Reacția lui a fost chiar mai rea decât ea a anticipat, și la început, el a refuzat s-o creadă. Cum el stătea plângând, Alice a încălcat regula ei despre contactul fizic cu bolnavii și i-a dat un sărut.[33]

La început, Alice nu a căzut bolnavă. Ea s-a întâlnit cu sora ei Victoria care trecea prin Darmstadt în drum spre Anglia, și i-a scris mamei în aceeași zi.[33] Începând cu sâmbătă 14 decembrie, comemorarea morții tatălui ei, ea s-a îmbolnăvit de difterie de la fiul ei. Ultimele ei cuvinte au fost "dragă tată" și a căzut inconștientă la 2:30 am.[34] Imediat după 8:30 am, ea a murit.[32] Alice a fost înmormântată la 18 decembrie la mausoleul ducal de la Rosenhöhe situat în afara Darmstadt, cu drapelul Union Jack pe coșciug.[35] Un monument special în memoria Alicei și a Mariei a fost ridicat de Joseph Boehm.[36]

Ea a fost primul copil al reginei Victoria care a murit; mama ei i-a supraviețuit mai mult de 20 de ani, supraviețuind și altor doi copii ai ei: Leopold și Alfred.[37]

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Packard, p. 25
  2. ^ Packard, p. 26
  3. ^ Princess Christian, p. 13
  4. ^ London Gazette: no. 20231, p. 1889, 6 June 1843. Accesat la 31 March 2008.
  5. ^ Van der Kiste, p. 22
  6. ^ Van der Kiste, p. 23
  7. ^ Van der Kiste, p. 28
  8. ^ a b Packard, p. 87
  9. ^ Benson, p. 66
  10. ^ Magnus, p. 52
  11. ^ Zeepvat, p. 42
  12. ^ Packard, p. 102
  13. ^ Packard, p. 78
  14. ^ London Gazette: no. 22507, p. 1889, 3 May 1861.
  15. ^ According to the Measuringworth currency converter, 30,000 pounds sterling in 1861 would be worth about two to three million pounds in 2008, about 140,000 United States dollars in 1861 and over twenty times that many dollars in 2008.
  16. ^ Packard, pp. 88–89
  17. ^ Packard, p. 89
  18. ^ a b Packard, p. 119
  19. ^ Noel, p. 115
  20. ^ a b Noel, p. 233
  21. ^ a b Packard, 123
  22. ^ Noel, p. 182
  23. ^ Packard, p. 159
  24. ^ Noel, p. 173
  25. ^ Packard, p. 161
  26. ^ Noel, p. 223
  27. ^ Noel, p. 226
  28. ^ Packard, p. 165–66
  29. ^ Noel, p. 231
  30. ^ Noel, pp. 233–234
  31. ^ Packard, p. 166
  32. ^ a b Packard, p. 167
  33. ^ a b Noel, p. 239
  34. ^ „Death Of The Grand Duchess Of Hesse”. The Times. 16 decembrie 1878. 
  35. ^ Noel, p. 241
  36. ^ Reynolds, K. D. (1 august 2004). „Princess Alice”. Oxford Dictionary of National Biography. Oxford University Press. http://www.oxforddnb.com/view/article/347?docPos=1. Accesat la 5 iulie 2008. 
  37. ^ http://histclo.com/royal/eng/royal-ukvIc.htm

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Prințesa Alice a Regatului Unit