Henric al VII-lea al Angliei
| Henric al VII-lea | |
|---|---|
 |
|
| Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow | |
|
|
|
| Domnie | 22 august 1485 – 21 aprilie 1509 (23 ani, 242 zile) |
| Încoronare | 30 octombrie 1485 |
| Predecesor | Richard al III-lea |
| Succesor | Henric al VIII-lea |
| Căsătorit(ă) cu | Elisabeta de York |
| Urmași | |
| Arthur, Prinț de Wales Margareta, regină a Scoției Henric al VIII-lea al Angliei Maria Tudor, regină a Franței Edmund Tudor, Duce de Somerset Edward Tudor Katherine Tudor |
|
| Casa regală | Casa Tudor |
| Tată | Edmund Tudor, Conte de Richmond |
| Mamă | Lady Margaret Beaufort |
| Naștere | 28 ianuarie 1457 Castelul Pembroke, Wales |
| Deces | 21 aprilie 1509 (52 ani, 83 zile) Palatul Richmond, Anglia |
| Înmormântare | Westminster Abbey, Londra |
| Semnătură |  |
Henric al VII-lea a domnit în Anglia între anii 1485 și 1509. El a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor. A oprit războiul celor două roze căsătorinde-se cu Elisabeta de York, fiica lui Eduard al IV-lea, a desființat trupele senioriale și a format camera înstelată.
Cuprins |
Strămoși și primii ani [modificare]
Henric s-a născut la Castelul Pembroke din Wales în 1457, ca singurul fiu al lui Edmund Tudor, Conte de Richmond și a soției sale, Lady Margaret Beaufort.
Bunicul patern, Owen Tudor, făcea parte din familia Penmynydd originară din Wales, a fost paj la curtea regelui Henric al V-lea al Angliei. Se spune că Owen s-a căsătorit în secret cu văduva lui Henric al V-lea, Caterina de Valois. Unul dintre fiii lor a fost Edmund Tudor, tatăl lui Henric al VII-lea. Edmund a fost numit Conte de Richmond în 1452 și "oficial declarat legitim de Parlament".[1]
Totuși, pretenția la tron a lui Henric derivă pe linie maternă prin Casa de Beaufort. Mama lui Henric, Lady Margaret Beaufort, a fost strănepoata lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a celei de-a treia soții, Katherine Swynford. Katherine a fost metresa lui Gaunt timp de aproape 25 de ani; când s-au căsătorit în 1396 ei aveau deja patru copii, inclusiv pe străbunicul lui Henric, John Beaufort. Pretenția lui Henric era destul de slabă: pe linie maternă și dintr-o descendență nelegitimă.
Nepotul lui Gaunt, Richard al II-lea a legitimizat copii lui Gaunt cu Katherine Swynford printr-un act datat 1397. În 1407, Henric al IV-lea, care era fiul lui Gaunt cu prima soție, a emis un nou act confirmând legitimitatea fraților lui vitregi însă în același timp declarându-i neeligibili pentru tron.[2] Acțiunea lui Henric al IV-lea a avut o legalitate îndoielnică deoarece copiii fuseseră legitimați anterior printr-un act al parlamentului.
Tatăl lui Henric a murit cu trei luni înainte de nașterea sa, Henric petrecând mult timp cu unchiul său, Jasper Tudor. În timpul primei domnii a lui Eduard al IV-lea, Henric a fost în grija lui William Herbert, Conte de Pembroke[3]. Când yorkistul Eduard al IV-lea s-a reîntors pe tron în 1471, Henric, care făcea parte din Casa de Lancaster s-a refugiat în Bretania unde a petrecut următorii 14 ani.
Ascensiunea la tron [modificare]
În ziua de crăciun a anului 1483, Henric a promis în catedrala Rennes că se va căsători cu fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea, Elisabeta de York, care era moștenitoare a tronului după decesul fraților ei Prinții din Turn: Eduard al V-lea și Richard, Duce de York.
Casa de Lancaster a învins Casa de York în Bătălia de la Bosworth din 22 august 1485. Câțiva aliați cheie ai regelui Richard al III-lea cum ar fi Contele de Northumberland și William și Thomas Stanley au trecut de partea cealaltă sau au părăsit câmpul de luptă. Moartea lui Richard al III-lea pe câmpul de la Bosworth a sfârșit Războiul celor Două Roze deși nu a fost ultima bătălie în care Henric a trebuit să lupte în acest război.
Domnie [modificare]
Prima preocupare a lui Henric a fost să-și asigure tronul. A onorat promisiunea făcută în decembrie 1483 de a se căsători cu Elisabeta de York. Ei erau veri de gardul trei, ambii fiind str-strănepoți ai lui John of Gaunt. Căsătoria a avut loc la 18 ianuarie 1486 la Westminster. Căsătoria a unificat casele aflate în conflict și-a dat copiilor săi o bază solidă de a pretinde tronul.
Unificarea caselor de York și Lancaster prin căsătorie a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York.
După ce doi dintre fiii săi au murit, Henric al VII-lea a reușit totuși să-și asigure succesiunea la tron prin ultimul său fiu, fiind astfel primul rege în aproape 100 de ani care reușește să paseze coroana propriului urmaș.
Note [modificare]
- ^ Williams, Neville. The Life and Times of Henry VII. p. 17
- ^ Kendall, Paul Murray. Richard the Third. p. 156
- ^ Tudor Monarchs - Henry VII, one
Legături externe [modificare]
- Illustrated history of Henry VII
- Wars of the Roses Information on Henry and Bosworth
- Tudor Place page on Henry VII
- Dictionary of National Biography excerpt
- Henric al VII-lea, cel mai puțin interesant dintre Tudori?, Andreea Lupșor, Historia, accesat la 14 februarie 2012
|
Henric al VII-lea al Angliei
Naștere: 28 ianuarie 1457 Deces: 21 aprilie 1509 |
||
| Titluri regale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Richard III |
Rege al Angliei Lord al Irlandei 1485–1509 |
Succesor: Henric VIII |
| Nobilimea engleză | ||
| Predecesor: Edmund Tudor |
Conte de Richmond 1478–1485 |
unit cu Coroana |
| Titluri pretendente | ||
| Predecesor: Richard III |
— TITULAR — Rege al Franței 1485–1509 |
Succesor: Henric VIII |
|
||||||||||
