Iacob al II-lea al Angliei
| Iacob al II-lea | |
|---|---|
 |
|
|
|
|
| Domnie | 6 februarie 1685 – 11 decembrie 1688 (3 ani, 309 zile) |
| Încoronare | 23 aprilie 1685 |
| Predecesor | Carol II |
| Succesor | William III și Maria II |
| Căsătorit(ă) cu | Anne Hyde (1660–1671) Mary de Modena (1673–1701) |
| Urmași | |
| Mary a II-a Anna a Marii Britanii James FitzJames, Duce de Berwick James, Prinț de Wales Louisa Maria Teresa Stuart |
|
| Casa regală | Casa Stuart |
| Tată | Carol I al Angliei |
| Mamă | Henrietta Maria a Franței |
| Naștere | 14 octombrie 1633 Palatul St. James, Londra |
| Deces | 16 septembrie 1701 (67 ani) Saint-Germain-en-Laye, Franța |
| Semnătură |  |
Iacob al II-lea al Angliei (n. 14 octombrie 1633 – d. 16 septembrie 1701) a fost rege al Angliei, rege al Scoției și rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688. A fost ultimul monarh catolic al celor trei regate. Mulți dintre supușii săi au pus la îndoială politica sa pe teme religioase și tendințele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluției Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa și ginerele său protestanți, Maria a II-a și Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-și recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franța, trăindu-și restul vieții sub protecția vărului și aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franței.
Iacob este cunoscut în special pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăților engleze tradiționale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremație între parlament și coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declarației Drepturilor în 1689, și succesiunea hanoveriană.
| Predecesor: Carol II |
Rege al Angliei 6 februarie 1685 – 1688 |
Succesor: William III și Maria II |
| Rege al Scoției 6 februarie 1685 – 1688 |
||
| Rege al Irlandei 6 februarie 1685 – 1688 (sau 1690) |
||
| Funcții politice | ||
|---|---|---|
