Iacob al II-lea al Angliei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Iacob II | ||
|---|---|---|
| Rege al Angliei, Scoţiei şi Irlandei | ||
| Domnie | 6 februarie 1685 – 11 decembrie 1688 | |
| Încoronare | 23 aprilie 1685 | |
| Născut | 14 octombrie 1633 | |
| Palatul St. James, Londra | ||
| Decedat | 16 septembrie 1701 | |
| Saint-Germain-en-Laye, Franţa | ||
| Predecesor | Carol II | |
| Succesor | William III şi Maria II | |
| Căsătorit cu | Anne Hyde (1660–1671) Mary de Modena (1673–1701) |
|
| Urmaşi | Mary II Anne James FitzJames, primul Duce de Berwick James, Prinţ de Wales Louisa Maria Teresa Stuart |
|
| Casa Regală | Casa Stuart | |
| Tată | Carol I | |
| Mamă | Henrietta Maria a Franţei | |
Iacob al II-lea al Angliei (n. 14 octombrie 1633 – d. 16 septembrie 1701) a fost rege al Angliei, rege al Scoţiei şi rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688. A fost ultimul monarh catolic al celor trei regate. Mulţi dintre supuşii săi au pus la îndoială politica sa pe teme religioase şi tendinţele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluţiei Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa şi ginerele său protestanţi, Maria a II-a şi Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-şi recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franţa, trăindu-şi restul vieţii sub protecţia vărului şi aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franţei.
Iacob este cunoscut în special pentru credinţa sa în monarhia absolutistă, precum şi pentru încercările sale de instaurare a libertăţii religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, şi a majorităţii populaţiei. Parlamentul, opunându-se tendinţei absolutiste din alte ţări europene, precum şi pierderii de către Biserica Anglicană a supremaţiei legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăţilor engleze tradiţionale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremaţie între parlament şi coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declaraţiei Drepturilor în 1689, şi succesiunea hanoveriană.
| Predecesor: Carol II |
Rege al Angliei 6 februarie 1685 – 1688 |
Succesor: William III şi Maria II |
| Rege al Scoţiei 6 februarie 1685 – 1688 |
||
| Rege al Irlandei 6 februarie 1685 – 1688 (sau 1690) |
||
| Funcţii politice | ||
|---|---|---|

