George I al Marii Britanii
| George I | |
|---|---|
 |
|
|
|
|
| Domnie | 1 august 1714 – 11 iunie 1727 |
| Încoronare | 20 octombrie 1714 |
| Predecesor | Anna |
| Succesor | George II |
|
|
|
| Domnie | 23 ianuarie 1698 – 11 iunie 1727 |
| Predecesor | Ernest Augustus |
| Succesor | George II |
| Căsătorit(ă) cu | Sophia Dorothea de Celle (1682–1694) |
| Urmași | |
| George II Sofia Dorothea de Hanovra |
|
| Casa regală | Casa de Hanovra |
| Tată | Ernest Augustus, Elector de Braunschweig-Lüneburg |
| Mamă | Sofia de Hanovra |
| Naștere | 28 mai 1660 Osnabrück, Hanovra |
| Deces | 11 iunie 1727 (67 ani) Herrenhausen, Hanovra |
| Înmormântare | 4 august 1727 |
| Semnătură |  |
George I, în engleză George Louis, (n. 28 mai/7 iunie 1660, Hanovra — d. 11/22 iunie 1727, Osnabrück) a fost prinț elector al Sfântului Imperiu Roman, primul rege al Marii Britanii și al Irlandei din Casa de Hanovra, din 1 august 1714 până la moartea sa.
Cuprins |
[modificare] Primii ani
George a fost primul fiul al lui Ernest Augustus, Duce de Braunschweig-Lüneburg și al Sofiei de Renania Palatinat. Prin mama sa, George era strănepotul regelui Iacob I al Angliei.[1]
În 1661 s-a născut fratele lui George, Frederick Augustus, și cei doi băieți au crescut împreună. Mama lor a lipsit timp de un an de zile 1664-65 în timpul unei lungi vacanțe în Italia însă ea a corespondat regulat cu fii săi.[2] După întoarcere Sophia a născut alți patru fii și o fiică. În scrisori Sophia l-a descris pe George drept un copil responsabil și conștiincios care ar putea fi un exemplu pentru frații lui mai mici.[3]
Din cauza deceselor a doi unchi ai săi fără ca aceștia să lase moștenitori, George a devenit moștenitor atât al tatălui său cât și al teritoriilor unchilor săi.[4]
[modificare] Căsătoria
La 1 decembrie 1682 se căsătorește cu verișoara sa primară Sophie-Dorothée de Braunschweig-Lüneburg. Anul următor, în 1683, George și fratele său au participat la Bătălia de la Viena în războiul turco-austriac iar Sophia Dorothea a născut un fiu, pe George Augustus. În 1687 se naște al doilea și ultimul copil al cuplului, o fată numită după mama sa, Sophia. George și Sophia Dorothea se înstrăinează unul de celălalt, George preferând compania metresei sale, Melusine von der Schulenburg, cu care a avut două fete în 1692 și 1693 [5] iar Sophia Dorothea a avut o relație romantică cu contele suedez Philip Christoph von Königsmarck.
Mai târziu, George o repudiază pentru adulterul comis cu suedezul Koenigsmark. În momentul urcării sale pe tronul Angliei, în 1714, regele George era trecut de cincizeci de ani.
Nu cunoștea limba engleză și nici legile Angliei. Din această cauză se naște o nouă formă de guvernământ: consiliul de cabinet, alcătuit dintr-un grup de consilieri particulari și miniștri, un cabinet răspunzător în fața Camerei Comunelor. Sir Robert Walpole a prezidat acest Consiliu timp de douăzeci de ani.
George I a folosit ca limbi de comunicare cu miniștrii săi germana și franceza.
În vara anului 1727, George I a murit de apoplexie.
[modificare] Descendenți
- George II (1683-1760), rege al Marii Britanii
- Sofia Dorothea de Hanovra (1687-1757), regină a Prusiei
[modificare] Arbore genealogic
[modificare] Note
- ^ Weir, Alison (1996). Britain's Royal Families: The Complete Genealogy, Revised edition. Random House. pp. 272–276. ISBN 0712674489
- ^ Hatton, Ragnhild (1978). George I: Elector and King. London: Thames and Hudson. pp. 26–28. ISBN 050025060X
- ^ Hatton, p. 29.
- ^ Hatton, p. 30.
- ^ There would be one other daughter, born in 1701. Melusine von der Schulenburg acted as George's hostess openly from 1698 until his death.
| Predecesor: Anna |
Rege al Angliei 1 august 1714 – 11 iunie 1727 |
Succesor: George II |
