Malcolm al III-lea al Scoției

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Malcolm al III-lea al Scoției
Malcolm și cea de-a doua sa soție, Margareta
Malcolm și cea de-a doua sa soție, Margareta
Regele Scoției
Domnie 1058–1093
Încoronare Scone
Predecesor Lulach al Scoției
Succesor Donald al III-lea al Scoției
Urmași
Duncan al II-lea al Scoției
Donald
Malcolm
Eduard
Edmund
Ethelred
Edgar al Scoției
Alexandru I al Scoției
David I al Scoției
Edith a Scoției
Maria a Scoției
Casa regală Casa Dunkeld
Tată Duncan I al Scoției
Mamă Suthen
Naștere 26 August 1031
Scoția
Deces 13 noiembrie 1093
Alnwick, Northumberland, Anglia
Înmormântare Tynemouth

Malcolm al III-lea (decedat pe 13 noiembrie 1093) a fost regele Scoției. El a fost fiul cel mai tânăr al regelui Duncan I al Scoției. Domnia lui Malcolm a durat 35 de ani, precedând începutul epocii scoto-normande.

Malcolm a devenit rege după ce l-a acuzat de trădare și l-a asasinat pe Lulach al Scoției, lângă Huntly pe 23 aprilie 1058.

Prima căsătorie[modificare | modificare sursă]

Conform raportărilor lui Orderic Vitalis, una dintre primele acțiuni ale lui Malcom ca rege a fost călătoria sa spre sud, la curtea lui Eduard Confesorul, în 1059, pentru a aranja o căsătorie cu ruda lui Eduard, Margatera, care ajunsese în Anglia după ce petrecuse câțiva ani în Ungaria. Dacă această aranjare a căsătoriei era făcută în 1059, acest lucru ducea la un eșec, fiind explicată invazia scoțienilor la Northumbria în 1061, când Lindisfarne a fost jefuit.

Malcolm s-a căsătorit cu văduva lui Thorfinn Sigurdsson, Ingibiorg, o fiică a lui Finn Arnesson. Cei doi au avut un fiu, pe Duncan al II-lea, care avea să devină rege mai târziu. Unii comentatori medievali au susținut că Duncan ar fi fost nelegitim, însă această afirmație este o propagandă pentru a submina pretențiile urmașilor din partea celei de-a doua soție a lui Malcolm.

Căsătoria lui Malcolm cu Ingibiorg a securizat pacea în nord și vest. Tatăl ei era consilierul lui Harald, iar după ce Harald a căzut, Finn a fost făcut Conte de Sweyn Estridsson. Malcolm s-a bucurat de o relație pașnică cu Contele de Orkney.

Malcolm și Margareta[modificare | modificare sursă]

Deși Malcolm i-a acordat sanctuar lui Tostig Godwinson atunci când a fost alungat din Northumbrians, Malcolm nu a fost direct implicat în invazia împotriva Angliei de către Harald și Tostig în 1066, care s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lor în bătălia de la Stamford Bridge. În 1068, el a acordat azil unui grup de exilați englezi care fugeau de William de Normandia, printre care se aflau Agatha, văduva lui Eduard Confesorul, nepotul său Eduard Exilatul și copii lui, Edgar Ætheling și surorile lui, Margareta și Cristina.

În 1069 exilații s-au întors în Anglia pentru a se alătura unei revolte răspândite în nord. La sfârșitul anului 1070, Malcolm s-a căsătorit cu sora lui Edgar, Margareta de Wessex, viitoarea Sfântă Margareta a Scoției.

Numele copiilor ei reprezintă o rupere a tradiților Regale Scoțiene, cum ar fi Malcolm, Cináed and Áed. Fii lui Margareta au fost: Eduard, numit după tatăl ei, Eduard Exilatul; Edmund, după bunicul ei, Edmund Ironside, Ethelre după stră-stră bunicul Edgar Nepregătitul.

După mai multe încercări de a prelua puterea, în 1072, după ce și-a asigurat poziția, Wiliam de Normandia a venit în nord cu o flotă și o armată. Malcolm l-a întâlnit pe Wiliam la Abernethy, iar conform Cronicilor anglo-saxone, a devenit omul său și l-a predat pe fiul său cel mare, Duncan, ca ostatic și a aranjat pacea între William și Edgar. Acceptarea suzeranității regelui Angliei nu era nici o noutate. Acordul lui Malcolm cu regele englez a fost urmat de mai multe raiduri în Northumbria, care a dus la probleme continue în titlurile engleze și la asasinarea Episcopilui William Walcher la Gateshead. În 1080, William l-a trimis pe fiul său Robert Curthose în nord, în timp ce fratele său Odo i-a pedepsit pe oamenii din Northumbrians. Malcolm a făcut încă o dată pace, iar de această dată a ținut peste un deceniu.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

În timp ce conducea un marș spre nord, Malcolm a fost atacat de către Robert de Mowbray, Conte de Northumbria, ale cărui terenuri fuseseră devastate in apropiere de Alnwick pe 13 noiembrie 1093. Acolo, el a fost ucis de Arkil Morel, administratorul Castelului Bamburgh. Margareta a murit la scurt timp după ce a primit vestea morții soțului și fratelui ei.

Copiii[modificare | modificare sursă]

Malcolm și Ingebjorg au avut trei băieți:

Malcolm și Margareta au avut opt copii:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Anderson, Alan Orr, Early Sources of Scottish History A.D 500–1286, volume 1. Reprinted with corrections. Paul Watkins, Stamford, 1990. ISBN 1-871615-03-8
  • Anderson, Alan Orr, Scottish Annals from English Chroniclers. D. Nutt, London, 1908.
  • Anderson, Marjorie Ogilvie, Kings and Kingship in Early Scotland. Scottish Academic Press, Edinburgh, revised edition 1980. ISBN 0-7011-1604-8
  • Anon., Orkneyinga Saga: The History of the Earls of Orkney, tr. Hermann Pálsson and Paul Edwards. Penguin, London, 1978. ISBN 0-14-044383-5
  • Broun, Dauvit, The Irish Identity of the Kingdom of the Scots in the Twelfth and Thirteenth Centuries. Boydell, Woodbridge, 1999. ISBN 0-85115-375-5
  • Burton, John Hill, The History of Scotland, New Edition, 8 vols, Edinburgh 1876
  • Duncan, A.A.M., The Kingship of the Scots 842–1292: Succession and Independence. Edinburgh University Press, Edinburgh, 2002. ISBN 0-7486-1626-8
  • Hammond, Matthew H., "Ethnicity and Writing of Medieval Scottish History", in The Scottish Historical Review, Vol. 85, April, 2006, pp. 1–27
  • McDonald, R. Andrew, The Kingdom of the Isles: Scotland's Western Seaboard, c. 1100–c.1336. Tuckwell Press, East Linton, 1997. ISBN 1-898410-85-2
  • Ritchie, R. L. Graeme, The Normans in Scotland, Edinburgh University Press, 1954