Edmund al II-lea al Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Edmund al II-lea al Angliei
Rege al Angliei
EdmundIronside Canutethe Dane1.jpg
Domnie 23 aprilie 1016 – 30 noiembrie 1016
Predecesor Ethelred al II-lea al Angliei
Succesor Knud cel Mare
Casa regală Casa de Wessex
Tată Ethelred al II-lea al Angliei
Mamă Ælfgifu de York
Naștere 989
Wessex, Anglia
Deces 30 noiembrie 1016
Oxford sau Londra, Anglia
Înmormântare Catedrala Glastonbury

Edmund Braț-de-Fier sau Edumnd al II-lea (989 - 30 noiembrie 1016) a fost regele Angliei din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord să împartă regatul, Edmund luând regatul Wessex și Knut restul teritoriilor. Edmund a murit la scurt timp după aceea, pe 30 noiembrie, iar Knut a devenit regele întregului regat al Angliei.

Edmund a fost al treilea din cei șase fii ai regelui Ethelred, conceput cu prima sa soție, Ælfgifu, care a fost, probabil, fiica Contelui Thored de Northumbria. Mama sa a murit în jurul anului 1000, după care tatăl său s-a recăsătorit cu Emma de Normandia, cu care a avut doi copii, Eduard și Alfred.

Lupta pentru putere[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Sweyn în februarie 1014, și după ce cele Cinci Districte l-au acceptat pe fiul său Knut, care se căsătorise cu o ruda a lui Sigeferth și Morcar, acesta a fost investit rege. Cu toate acestea, Ethelred s-a întors în Anglia și a lansat un atac surpriză care a dus la înfrângerea vikingilor și l-a forțat pe Knut să fugă din Anglia. În 1015, Sigeferth și Morcar au participat la o adunare în Oxford, probabil în speranța că vor obține iertare regală, însă au fost uciși de Eadric Streona. Regele Ethelred a ordonat apoi ca văduva lui Sigeferth, Ealdgyth, să fie ridicată și adusă la Abația Malmesbury, însă Eduard s-a măritat cu ea în ciuda tatălui său, probabil pentru a-și consolida baza de putere în regiunea de est din Midlands. El a primit o depunere a oamenilor din cele Cinci Districte. În același timp, Knut a lansat o nouă invazie în Anglia. La sfârșitul anului 1015, Edmund a ridicat o armată, probabil fiind ajutat de legăturile soției sale și a mamei lui, însă Mercienii sub Eadric Steona au adunat sașii din vest și i s-au alăturat lui Knut. La începutul anului 1016, armata condusă de Edmund s-a dispensat atunci când Ethelred nu a apărut ca să-i conducă, probabil din cauza bolii. Edmund a ridicat o nouă armată cu ajutorul Contelui Uhtred din Northumbria, devastând teritoriile lui Eadric Steona din Mercian, dar atunci când Knut a ocupat Northumbria, Uhtred s-a prezentata la el pentru a fi ucis de Knut. Edmuard a mers la Londra.

Domnia[modificare | modificare sursă]

Ethelred a murit pe 23 aprilie 1016,iar cetățenii și consilierii din Londra l-au ales pe Edmund ca rege, și probabil l-au încoronat. El a făcut un ultim efort pentru a revigora apărarea Angliei. În timp ce danezii au asediat Londra, Edmund s-a îndreptat în Wessex, unde oamenii s-au prezentat la el și au adunat o armată. El a dus lupte împotriva danezilor și susținătorilor acestora englezi la Penselwood, în Somerset și Sherston în Wiltshire, apoi a ridicat asediul de la Londra și i-a învins pe danezi lângă Brentford. Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a învins pe Eduard. Este posibil să mai fi fost o luptă în pădurea Dean, după care cei doi regi au negociat o pace între țările lor. Edmund a primit Wessex în timp ce Knut a luat Mercia și Northumbria.

Decesul și urmașii săi[modificare | modificare sursă]

La scurt timp după aceea, la 30 noiembrie 1016, regele Eduard a murit, probabil în Londra. Knut era acum capabil să preia controlul în calitate de rege al regatului Angliei. Eduard a fost îngropat la Abația Glastonbury în Somerset. Edmund a avut doi copii cu Ealdgyth: Eduard Exilatul și Edmund. Potrivit lui John din Worcester, Knut i-a trimis regelui Scoției pentru a fi uciși, însă regele i-a trimis în schimb în Ungaria, unde Edmund a murit iar Eduard a prosperat. El s-a întors în Anglia in 1057 pentru a muri la câteva zile după sosirea sa.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • M. K. Lawson, Edmund II, Oxford Online DNB, 2004
  • Simon Keynes, Æthelred the Unready, Oxford Online DNB, 2009
  • Simon Keynes, Æthelstan Ætheling, Oxford Online DNB, 2004
  • Ryan Lavelle, Aethelred II: King of the English, The History Press, 2008, pp. 172-173
  • Lavelle, op. cit., p. 172
  • Lavelle, op. cit., pp. 169-172M. K. Lawson, Edward Ætheling, Oxford Online DNB, 2004