Richard al III-lea al Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Richard III
Rege al Angliei, Lord al Irlandei
Domnie	20 iunie 1483 – 22 august 1485
Încoronare	6 iulie 1483
Născut	2 octombrie 1452
	Castelul Fotheringhay, Northamptonshire
Decedat	22 august 1485 (32 de ani)
	Bosworth Field, Leicestershire
Predecesor	Eduard V
Succesor	Henric VII
Căsătorit cu	Anne Neville
Moştenitor	Eduard de Middleham, Prinţ de Wales
Casa Regală	Casa de York
Tată	Richard Plantagenet
Mamă	Cecily Neville
Înmormântat	Catedrala Greyfriars, Leicestershire

Richard al III-lea (2 octombrie 1452 - 22 august 1485) a fost rege al Angliei, din 1483 până la moartea sa. A fost ultimul rege din Casa de York şi înfrângerea lui în Bătălia de la Bosworth a fost punctul culminant al Războiului celor Două Roze şi sfârşitul dinastiei Plantagenet. După moartea fratelui său regele Eduard al IV-lea, Richard a domnit ca regent pentru fiul lui Eduard o scurtă perioadă de timp, cu titlul de Lord Protector apoi şi-a închis nepoţii (Eduard şi Richard) în Turul Londrei şi a fost încoronat la 6 iulie 1483.

Cuprins 1 Copilăria 2 Domnia lui Eduard IV 3 Accederea la tron 4 Referinţe 5 Bibliografie

[modifică] Copilăria

Richard s-a născut la Castelul Fotheringhay, ca cel de-al optulea şi cel mai tânăr fiu a lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York (care a revendicat tronul regelui Henric al VI-lea) şi al Ceciliei Neville. Richard a petrecut o mare parte a copilăriei sale la castelul Middleham în Wensleydale, sub tutela vărului său Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick (cunoscut în istorie ca "The Kingmaker").

În momentul decesului tatălui său şi a fratelui său mai mare în Bătălia de la Wakefield, Richard, care era încă un băiat, a fost luat în grijă de Warwick. A dezvoltat o strânsă prietenie cu Francis Lovell, o prietenie care a rămas puternică pentru restul vieţii sale. Mai târziu, Richard s-a căsătorit cu fiica lui Warwick, Anne Neville.

[modifică] Domnia lui Eduard IV

În timpul domniei fratele său, Eduard al IV-lea, Richard a demonstrat loialitate şi calificare în calitate de comandant militar. El a fost răsplătit cu teritorii întinse în nordul Angliei, titlul de Duce de Gloucester şi a fost numit în funcţia de Guvernator de Nord, devenind unul dintre cei mai bogaţi şi mai puternici nobili din Anglia. În contrast, alte frate, George Plantagenet, primul Duce de Clarence, a fost executat de către Eduard de trădare.

Richard a controlat nordul Angliei până la moartea lui Eduard al IV-lea. În special în oraşul York, el a fost privit cu multă dragoste şi afecţiune.^[1] În 1482 Richard a recapturat Berwick-upon-Tweed de la scoţieni iar administrarea lui a fost considerată ca fiind justă şi echitabilă.

[modifică] Accederea la tron

La decesul lui Eduard al IV-lea, la 9 aprilie 1483, fiii lui Eduard, regele Eduard al V-lea în vârstă de 12 ani şi Richard de Shrewsbury, primul Duce de York în vârstă de 9 ani urmau în linie la succesiunea tronului. Totuşi, Eduard al V-lea a fost ţinut sub custodia lui Richard, Duce de Gloucester în Turnul Londrei, unde a fost adus mai târziu şi fratele lui mai mic.

La 22 iunie 1483 în faţa catedralei St Paul s-a citit o declaraţie prin care Richard a declarat că mariajul lui Eduard al IV-lea cu Elizabeth Woodville a fost ilegală, iar, prin aceasta, cei doi copii erau nelegitimi. Această poziţie a fost susţinută de un proiect de lege adopat de Parlament în legătură cu dovezile unui episcop care a mărturisit că l-a căsătorit pe Eduard cu Lady Eleanor Butler şi că aceasta era încă în viaţă când Eduard s-a căsătorit cu Elizabeth Woodville. La 6 iulie 1483, Richard a fost încoronat la Catedrala Westminster.

[modifică] Referinţe

[modifică] Bibliografie

• Richard III: The Great Debate edited by Paul Murray Kendall (W.W. Norton, 1992) (ISBN 0-393-00310-8)

Predecesor: Eduard al V-lea

Rege al Angliei 1483-1485

Succesor: Henric al VII-lea