Malcolm al IV-lea al Scoției

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Malcolm al IV-lea al Scoției
Malcolm iv.jpg
Regele Scoției
Domnie 24 mai 1153 – 9 decembrie 1165
Încoronare 27 mai 1153, Scone
Predecesor David I al Scoției
Succesor William I al Scoției
Casa regală Casa Dunkeld
Tată Henric, Conte de Huntingdon și Northumbria
Mamă Ada de Warenne
Naștere 23 aprilie sau 24 mai 1141
Scoția
Deces 9 decembrie 1165
Jedburgh
Înmormântare Abația Dunfermline

Malcolm al IV-lea (23 aprilie sau 24 mai 1141 - 9 decembrie 1165), a fost regele Scoției din 1153 până în 1165. A fost fiul cel mare a lui Henric, Conte de Huntingdon și Northumbria și a soției sale, Ada de Warenne.

Ca rege nou și tânăr, Malcolm a înfruntat provocările de la vecinii săi, Somerled, regele de Argyll, Fergus Lord de Galloway și Henric al II-lea al Angliei.

Malcolm nu a fost doar rege al Scoției ci și moștenitorul titlului englez de Conte de Northumbria, titlu pe care tatăl și bunicul său l-au câștigat în timpul războaielor dintre Ștefan al Angliei și Împărăteasa Matilda. Malcolm a acordat Northumbria fratelui său, William, păstrând Cumbria pentru el. În timp ce Malcolm întârzia să plătească omagiu lui Henric al II-lea al Angliei pentru bunurile sale în împărăția lui Henric, a făcut acest lucru abia în 1157 la Castelul Peveril în Derbyshire, și mai târziu la Chester. Aici, Henric a refuzat ca Malcolm să păstreze Cumbria (regiunea care era feuda regatului englez) și ca William să păstreze Northumbria, dar în schimb a acordat titlul al domeniului Huntingdon lui Malcolm, pentru care acesta plătise omagiu.

După o a doua întâlnire între Malcolm și Henric la Carlisle în 1158, aceștia s-au întors fără să fi devenit prieteni buni și astfel, regele Scoției nu deținea încă titlul de cavaler. În 1159, Malcolm l-a însoțit pe Henric în Franța, ajutându-l în asediul din Toulouse, unde a primit în cele din urmă rangul de cavaler.

Malcolm s-a întors din Toulouse în 1160, iar în Perth, Roger de Hoveden raportează că acesta s-a confruntat cu o revoltă a unor conți condusă de Ferchar de Strathearn, care l-a asediat pe rege. Regele a condus o expediție în Galloway, unde în cele din urma l-a învins pe Fergus, Lord de Galloway și la luat pe fiul său ca ostatic, în timp ce Fergus s-a retras și a devenit călugăr la Holyrood, murind acolo în 1161.

Malcolm a murit pe 9 decembrie 1165 la Jedburgh, la vârsta de 24 de ani. Moartea sa prematură ar fi fost din cauza bolii Paget (o boală cronică care de obicei duce la mărirea și deformarea oaselor).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Anderson, Alan Orr, Scottish Annals from English Chroniclers A.D. 500–1286. D. Nutt, London, 1908.
  • Anon., Orkneyinga Saga: The History of the Earls of Orkney, tr. Hermann Pálsson and Paul Edwards. Penguin, London, 1978. ISBN 0-14-044383-5
  • Barrell, A.D.M. Medieval Scotland. Cambridge University Press, Cambridge, 2000. ISBN 0-521-58602-X
  • Barrow, G.W.S., The Kingdom of the Scots. Edinburgh University Press, Edinburgh, 2003. ISBN 0-7486-1803-1
  • Oram, Richard, David I: The King Who Made Scotland. Tempus, Stroud, 2004. ISBN 0-7524-2825-X
  • Oram, Richard, The Canmores: Kings & Queens of the Scots 1040–1290. Tempus, Stroud, 2002. ISBN 0-7524-2325-8
  • Scott, W. W., "Malcolm IV (1141–1165)", Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, 2004 , accessed 27 May 2007