Mary de Teck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mary de Teck
Queenmaryformalportrait edit3.jpg
Regină a Regatului Unit; Împărăteasă a Indiei
Domnie 6 mai 1910 – 20 ianuarie 1936
Încoronare 22 iunie 1911
Căsătorit(ă) cu George al V-lea al Regatului Unit
Urmași
Eduard, Duce de Windsor
George al VI-lea al Marii Britanii
Prințesa Mary
Henric, Duce de Gloucester
George, Duce de Kent
Prințul John
Tată Prințul Francis de Teck
Mamă Prințesa Mary Adelaide de Cambridge
Naștere 26 mai 1867
Palatul Kensington, Londra
Deces 24 martie 1953 (85 de ani)
Casa Marlborough, Londra
Înmormântare 31 martie 1953
Capela St George a Castelului Windsor


Mary de Teck (Victoria Maria Augusta Louise Olga Paulinilor Claudine Agnes; n. 26 mai 1867; d. 24 martie 1953) a fost regină a Regatului Unit și a dominioanelor britanice, și împărăteasă a Indiei ca soție a regelui-împărat George al V-lea.

Deși tehnic a fost prințesă de Teck din Regatul Württemberg, ea s-a născut și a crescut în Regatul Unit. Părinții ei au fost Prințul Francis de Teck, care era de origine germană, și Prințesa Mary Adelaide de Cambridge, membru al familiei regale britanice. În familie era numită "May", după luna ei de naștere. La vârsta de 24 de ani s-a logodit cu Prințul Albert Victor, Duce de Clarence și Avondale, fiul cel mare al Prințului de Wales și moștenitorul tronului britanic, dar la șase săptămâni după anunțarea logodnei acesta a murit pe neașteptate de pneumonie. În anul următor, ea s-a logodit cu fratele lui Albert Victor, George.

Înainte ca soțul ei să urce pe tron, ea a fost succesiv Ducesă de York, Ducesă de Cornwall și Prințesă de Wales. Ca regină consort din 1910, ea și-a sprijinit soțul în Primul Război Mondial în timpul schimbărilor politice majore care au decurs în urma războiului prin creșterea socialismului și a naționalismului. După moartea lui George în 1936, ea a devenit regina-mamă atunci când fiul ei cel mare, Eduard a devenit rege, dar spre disperarea ei, el a abdicat în același an, pentru a se căsători cu Wallis Simpson, o americancă divorțată de două ori.

Ea l-a susținut pe cel de-al doilea fiu al ei, Albert, care a succedat la tron ​​ca George al VI-lea, până la moartea ei în 1952. A murit în anul următor, la începutul domniei nepoatei ei, Elisabeta a II-a.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

May de Teck împreună cu mama și frații ei, ca.1880

Prințesa Mary Victoria de Teck s-a născut la 26 mai 1867, la Palatul Kensington din Londra. Tatăl ei a fost prințul Francis, Duce de Teck, fiul lui Alexandru, Duce de Württemberg. Mama ei a fost Mary Adelaide de Cambridge, al treilea copil al prințului Adolphus, Duce de Cambridge și a prințesei Augusta de Hesse-Kassel. A fost botezată la Capela Regală a Palatului Kensington la 27 iulie 1867 de Charles Thomas Longley, Arhiepiscop de Canterbury iar cei trei nași au fost: Regina Victoria, Prințul de Wales (viitorul rege Eduard al VII-lea) și Ducesa de Cambridge.[1]

Deși mama ei era nepoată a regelui George al III-lea May era doar un membru minor al familiei regale britanice. Tatăl ei, ducele de Teck, nu a avut nici moștenire sau avere, și pentru că părinții săi făcuseră o căsătorie morganatică, nu avea nici un titlu regal.[2] Ducesa de Teck primea 4000 £ pe an de la mama ei, Ducesa de Cambridge.[3] Totuși, familia avea multe datorii și a trăit în străinătate din 1883, cu scopul de a economisi.[4] Au călătorit în întreaga Europă, vizitându-și diferite rude. S-au stabilit pentru o vreme la Florența, Italia, unde May a vizitat galerii de artă, biserici și muzee.[5]

În 1885, familia s-a întors la Londra, și și-au stabilit reședința la White Lodge, în Richmond Park. May era apropiată de mama sa și i-a fost secretară ajutând-o să organizeze evenimente sociale și petreceri. De asemenea, era apropiată de mătușa sa Marea Ducesă de Mecklenburg-Strelitz și îi scria în fiecare săptămână. În timpul Primului Război Mondial, Prințesa Moștenitoare a Suediei a ajutat ca scrisorile lui May să ajungă la mătușa sa, care trăia în teritoriu inamic, în Germania, până la moartea acesteia în 1916.[6]

Logodne[modificare | modificare sursă]

Prințesa Victoria Mary.

În decembrie 1891, May s-a logodit cu vărul ei de gradul doi, Prințul Albert Victor, Duce de Clarence și Avondale, fiul cel marea al Prințului de Wales.[7] Alegerea lui May ca mireasă a Ducelui, se datorează reginei Victoria care o plăcea pentru caracterul ei și simțul datoriei. Șase săptămâni mai târziu, Ducele de Clarence și Avondale a murit în timpul pandemiei de gripă.[8]

Fratele lui Albert Victor, Prințul George, Duce de York, acum al doilea în linia succesiunii la tron, s-a apropiat mult de May în timpul doliului iar regina Victoria încă o favoriza pe May în lista de candidate la o căsătorie cu viitorul rege.[9] În mai 1893, George a cerut-o de soție iar May a acceptat. S-au îndrăgostit unul de celălalt iar mariajul a fost fericit. George îi scria lui May în fiecare zi când erau despărțiți și, spre deosebire de tatăl său, nu a avut niciodată o amantă.[10]

Ducesă de York[modificare | modificare sursă]

Prințesa Victoria Mary, Ducesă de Cornwall și York. Ottawa, 1901.

May s-a căsătorit cu Prințul George, Duce de York, la 6 iulie 1893 la Palatul St. James din Londra.[11]

Tânărul cuplu a locuit la York Cottage de la moșia Sandringham din Norfolk și în apartamentele de la Palatul St. James. York Cottage era o casă modestă pentru familia regală, însă era locuința favorită a lui George, căruia îi plăcea viața simplă.[12] Au avut șase copii: Eduard, Albert, Mary, Henry, George și John.

Ducesa își iubea copiii însă i-a dat în grija unei doici așa cum era obiceiul în familiile de aristocrați. Prima doică a fost concediată pentru insolență și abuz față de copii. A doua, nerăbdătoare să sugereze părinților că cei mici o preferă pe ea, le-a spus lui Eduard și Albert că ori de câte ori se prezintă în fața părinților să plângă și să ceară să se întoarcă la ea. Când s-a descoperit, a fost înlocuită de mult mai afectuoasa Mrs. Bill.[13]

Uneori, Ducesa părea o mamă distantă. La început nu a reușit să observe abuzul primei doici asupra tinerilor prinți Eduard și Albert,[14] iar fiul ei cel mic, prințul John a stat într-o fermă privată din Sandringham în grija Mrs. Bill, poate pentru a-i ascunde de public epilepsia. Totuși, în ciuda unei imagini publice de mamă austeră, Mary a fost o mamă grijulie în multe privințe, dezvăluind o parte iubitoare de distracții frivole alături de copii ei și învățându-i istoria și muzica. Prințul Eduard își descrie cu drag mama în memoriile sale[15] însă după decesul ei, într-o scrisoare privată către soția sa exprimă un punct de vedere mai puțin bun.[16]

Ca Duce și Ducesă de York, George și May aveau de îndeplinit o mulțime de îndatoriri publice. În 1897, ea a devenit patroană a "London Needlework Guild". La 22 ianuarie 1901, regina Victoria a murit și socrul lui May, Albert Eduard, a devenit regele Eduard al VIII-lea al Regatului Unit. Timp de opt luni, Ducii de York au făcut un tur al Imperiului Britanic vizitând Gibraltar, Malta, Egipt, Ceylon, Singapore, Australia, Noua Zeelandă, Mauritius, Africa de Sud și Canada.

Prințesă de Wales[modificare | modificare sursă]

Prințesa de Wales la curte, 1902

La 9 noiembrie 1901, la nouă zile după întoarcerea în Regatul Unit, la a 60-a aniversare a regelui, George a fost numit Prinț de Wales. Familia și-a mutat reședința din Londra de la Palatul St James la Casa Marlborough. Ca Prințesă de Wales, May și-a însoțit soțul în călătorii în Austro-Ungaria și Württemberg în 1904. Anul următor ea a născut ultimul copil, John. A fost un travaliu dificil și deși May și-a revenit repede, fiul ei nou-născut a avut probleme respiratorii.[17]

Din octombrie 1905 Prințul și Prințesa de Wales au plecat în alt tur de opt luni, de data asta în India, iar copiii au rămas din nou în grija bunicilor.[18] Au trecut prin Egipt și la dus și la întors iar la întoarcere s-au oprit în Grecia. Turul a fost urmat aproape imedediat de o călătorie în Spania pentru nunta regelui Alfonso al XIII-lea cu Victoria Eugenie de Battenberg, la care mirele și mireasa au evitat asasinarea. Șoferul alaiului lor și peste o duzină de spectatori au fost uciși de o bombă aruncată de anarhistul Mateo Morales. La o săptămână după întoarcerea în Marea Britanie, May și George au plecat în Norvegia pentru încoronarea regelui Haakon al VII-lea și a reginei Maud (sora lui George).

Regină[modificare | modificare sursă]

Regele George al V-lea și regina Mary
Regina Mary cu fiica ei Prințesa Mary în timpul Primului Război Mondial.

La 6 mai 1910, regele Eduard al VII-lea a murit. Prințul de Wales a devenit regele George al V-lea iar May a devenit regină. Când soțul ei i-a cerut să renunțe la unul din cele două nume oficiale, Victoria Mary, ea a ales să se numească Mary, preferând să nu ia numele bunicii soțului ei, regina Victoria.[19] Regina Mary a fost încoronată împreună cu regele la 22 iunie 1911 la Westminster Abbey. Spre sfârșitul anului, noul rege și regina au călătorit în India pentru Delhi Durbar care s-a ținut la 12 decembrie 1911; au făcut un tur ca împărat și împărăteasă a Indiei și au revenit în Marea Britanie în februarie.[20]

La începutul perioadei de domnie, a intrat în conflict cu regina mamă Alexandra. Deși cele două au rămas în termeni amicali, Alexandra a cerut ca la funerariile regelui Eduard să aibă întâietate în fața noii regine, a părăsit greu Palatul Buckingham și a păstrat câteva bijuterii regale pe care ar fi trebuit să le dea noii regine.[21]

În timpul Primului Război Mondial, regina Mary a instituit o unitate de austeritate la palat, unde a raționalizat alimentele și a vizitat militarii răniți în spital.[22] După trei ani de război împotriva Germaniei și cu sentimentele anti-germane crescute în Marea Britanie, familiei imperiale ruse care fusese înlăturată de la putere de guvernul revoluționar, i s-a refuzat azilul, în parte, deoarece soția țarului era germană.[23]

Știrile despre abdicarea țarului au dat un impuls celor din Marea Britanie care doreau să înlocuiască monarhia cu o republică.[24] George a abandonat titlurile germane și a redenumit Casa Regală din germanul "Saxa-Coburg și Gotha" în englezescul "Windsor". Și alți membri ai familiei regale și-au anglicizat numele; familia Battenberg a devenit Mountbatten, de exemplu. De asemenea, rudele reginei și-au abandonat titlurile germane și au adoptat numele de Cambridge. Războiul s-a sfârșit în 1918 cu înfrângerea Germaniei și abdicarea și exilul kaiserului Wilhelm al II-lea al Germaniei.

La două luni după terminarea războiului, fiul cel mic al reginei, prințul John, a murit la vârsta de treisprezece ani.



Sprijinul ferm al reginei Mary pentru soțul ei a continuat pe parcursul celei de-a doua jumătați a domniei sale. Ea l-a sfătuit cu discursurile și s-a folosit de cunoștințele sale extinse de istorie și regalitate să-l consilieze pe anumite domenii care afectau poziția sa. El a apreciat discreția, inteligența și raționamentul ei.[25] Ea a menținut un aer de calm și de siguranță pe sine în toate angajamentele publice în anii de după război, o perioadă marcată de tulburări civile în legătură cu condițiile sociale, independența irlandeză și naționalismul indian.[26]

La sfârșitul anilor 1920, George al V-lea a devenit tot mai bolnav, cu probleme pulmonare agravate de fumatul excesiv. Regina Mary a acordat o atenție deosebită pentru îngrijirea lui. În timpul bolii sale, în 1928, unul din medicii lui, Sir Farquhar Buzzard, a fost întrebat cine a salvat viața regelui. El a răspuns, "Regina".[27] În 1935, regele George al V-lea și regina Mary au sărbătorit jubileul de argint, cu festivități care au avut loc în întreg Imperiu Britanic. În discursul jubileului, George a adus un omagiu public soției sale.[28]

Regina mamă[modificare | modificare sursă]

Regina Mary cu nepoatele sale, Prințesele Margaret (în față) și Elisabeta.

George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936, după ce medicul său, Lordul Dawson de Penn, i-a făcut o injecție cu morfină și cocaină care este posibil să-i fi grăbit decesul.[29] Fiul cel mare al reginei, Eduard, Prinț de Wales, a devenit regele Eduard al VIII-lea. Din acest moment avea titlul de "regina mamă" însă nu l-a folosit și i s-a spus regina Mary.

Într-un an, Eduard a cauzat o criză constituțională, anunțând dorința lui să se căsătorească cu amanta sa, o americancă divorțată de două ori, doamna Wallis Simpson. Regina Mary dezaproba divorțul, pe care îl considera că era împotriva învățăturii Bisericii Anglicane, și a crezut că doamna Simpson este necorespunzătoare de a fi soția unui rege. După ce a primit sfaturi de la primul ministru al Regatului Unit, Stanley Baldwin, precum și de la guvernele dominioanelor britanice, că nu va putea să rămână rege și se căsătorească cu doamna Simpson, Eduard a abdicat.

Deși loială și susținătoare a fiului ei, regina Mary nu a putut înțelege de ce Eduard și-ar neglija obligațiile sale regale, în favoarea sentimentelor sale personale.[30] Doamna Simpson a fost prezentată oficial la Curte atât regelui George al V-lea cât și reginei Mary,[31] dar mai târziu, regina a refuzat să o întâlnească, fie în mod public sau privat.[32]
Regina Mary a considerat că datoria ei este de a oferi sprijin moral celui de-al doilea fiu, rezervatul și bâlbâitul Prințul Albert, Duce de York, care a urcat pe tron la abdicarea lui Eduard, luând numele de George al VI-lea. Abdicarea lui Eduard nu a micșorat dragostea ei pentru el însă nu a ezitat niciodată să dezaprobe prejudiciul pe care credea că l-a adus Coroanei.[10][33]

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, George al VI-lea și-a dorit ca mama sa să fie evacuată din Londra. Deși a fost reticentă, a decis să locuiască la Casa Badminton, Gloucestershire, cu nepoata ei, Mary Somerset, Ducesă de Beaufort, fiica fratelui ei, Lordul Cambridge.[34] În 1942, fiul ei mai mic, Prințul George, Duce de Kent, a fost ucis într-un accident aviatic în timp ce era în misiune. Regina Mary s-a întors la Casa Marlborough în iunie 1945, după ce războiul din Europa a dus la înfrângerea armatei naziste.

În 1952, regele George al VI-lea a murit. Nepoata sa cea mare, Prințesa Elisabeta, a accedat pe tron ca regina Elisabeta a II-a. Regina Mary a murit anul următor de cancer pulmonar (menționat publicului ca "probleme gastrice"[35]) la vârsta de 85 de ani, cu numai zece săptămâni înainte de încoronarea Elisabetei. Ea a făcut cunoscut ca în cazul morții ei, să nu se amâne încoronarea.

A fost înmormântată lângă soțul ei iubit la Capela St George a Castelului Windsor.[36]

Mostenire[modificare | modificare sursă]

La înmormântarea ei, pe sicriul lui Mary a fost drapat bannerul ei de arme..[37]

Sir Henry "Chips" Channon a scris că ea a fost "mai presus decat politica, magnifică, plină de umor, de viață, de fapt aproape sublimă, deși rece și rigidă. Dar ce regină mare!" [58].

Pacheboturile RMS Queen Mary și RMS Queen Mary 2; [59] nava Marinei Regale , HMS Queen Mary, care a fost distrusă în bătălia de la Jutland în 1916, Colegiul Queen Mary, Universitatea din Londra, [60]spitalul Queen Mary , Hong Kong; varful Queen Mary's, cel mai înalt munte din Tristan de Cunha și tinutul Regina Maria Land din Antarctica au fost numite în onoarea ei.

O serie de distinse actrițe britanice au interpretat rolul Reginei Maria pe scenă și ecran, inclusiv Wendy Hiller (în „Crown Matrimonial”), [61] Dame Robson Flora (în „Povestea unui rege”), Ashcroft Peggy (în „Edward & Mrs Simpson”), Phyllis Calvert („Femeia pe care el a iubit-o”), Gaye Brown (în „Toti oamenii regelui”), Dame Atkins Eileen (în „Bertie și Elizabeth”), Richardson Miranda (în „Prințul pierdut”), Tyzack Margaret (în Wallis & Edward), și Claire Bloom (în „Discursul regelui”).


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Times (London), luni, 29 iulie 1867 p.12 col.E
  2. ^ Pope-Hennessy, pp. 36–37
  3. ^ Pope-Hennessy, p. 114
  4. ^ Pope-Hennessy, p. 112
  5. ^ Pope-Hennessy, p. 133
  6. ^ Pope-Hennessy, pp. 503–505
  7. ^ Bunicul matern a lui May, Prințul Adolphus, Duce de Cambridge, era fratele lui Prințul Eduard Augustus, Duce de Kent, care era tatăl reginei Victoria, bunica maternă a lui Albert Victor.
  8. ^ Pope-Hennessy, p. 201
  9. ^ Edwards, p. 61
  10. ^ a b Prochaska, Frank (September 2004; online edition January 2008), "Mary (1867–1953)", Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, doi:10.1093/ref:odnb/34914, retrieved 1 May 2010
  11. ^ Domnișoarele de onoare au fost prințesele Maud și Victoria de Wales, Victoria Melita, Alexandra și Beatrice de Edinburgh, Helena Victoria de Schleswig-Holstein, Margaret și Patricia de Connaught, Alice și Victoria Eugenie de Battenberg.
  12. ^ Pope-Hennessy, p. 291
  13. ^ Wheeler-Bennett, pp. 16–17
  14. ^ Pope-Hennessy, p. 393
  15. ^ Windsor, pp . 24-25
  16. ^ Ziegler, p. 538
  17. ^ Edwards, pp. 142–143
  18. ^ Edwards, p. 146
  19. ^ Pope-Hennessy, p. 421
  20. ^ Pope-Hennessy, pp. 452–463
  21. ^ Edwards, pp. 182–193
  22. ^ Edwards, pp. 244–245
  23. ^ Edwards, p. 258
  24. ^ Edwards, p. 262
  25. ^ Pope-Hennessy, p. 549
  26. ^ Edwards, p. 311
  27. ^ Gore, p. 243
  28. ^ The Times (London), Wednesday, 25 March 1953 p. 5
  29. ^ Watson, Francis (1986), „The Death of George V”, History Today 36: 21–30 
  30. ^ Airlie, p. 200
  31. ^ Windsor, p. 255
  32. ^ Windsor, p. 334
  33. ^ Edwards, p. 401 and Pope-Hennessy, p. 575
  34. ^ Pope-Hennessy, p. 596
  35. ^ The Times (London), Wednesday, 25 March 1953 p. 8
  36. ^ Royal Burials in the Chapel by location, St. George's Chapel, Windsor Castle, http://www.stgeorges-windsor.org/about-st-georges/royal-connection/burial/burials-in-the-chapel-by-location.html, accesat la 1 mai 2010 
  37. ^ "Queen Mary laid to rest in Windsor", BBC On This Day: 31 March 1953, retrieved 19 October 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mary de Teck


Regalitate britanică
Predecesor:
Alexandra a Danemarcei
Regină a Regatului Unit
1910–1936
Vacant
Următorul titlu deținut de
Elizabeth Bowes-Lyon
Împărăteasă a Indiei
1910–1936