Regiune istorică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Regiunea istorică reprezintă o arie geografică folosită pentru studierea și analizarea dezvoltării sociale a culturilor omenești de-a lungul istoriei fără a face vreo referintă la organizațiile politice, economice și sociale contemporane.[1]

În ceea ce privește definiția „regiunii istorice”, nu există un consens printre cercetători.[2], Termenul „regiune istorică” este pus în relație cu altele precum macroregiune, stat sau microregiune, de la care împrumută diferite caracteristici. Existența „regiunii istorică” duce la formarea identitătii regionale.[2]

În Europa, identitățile regionale sunt în cele mai multe cazuri rezultate ale marilor migrații ale popoarelor, dar în perspectiva contemporană, identitățile regionale sunt legate de marile modificări politico-teritoriale din perioada de după încheierea primei conflagrații mondiale și din cea de după încheierea Războiului Rece.[3]

Unele regiuni istorice sunt pur și simplu inventate, așa cum este Orientul Mijlociu. Strategul militar Alfred Thayer Mahan a folosit prima oară acest terme în 1902 pentru desemnarea regiunii Golfului Persic [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ p.332, Kotlyakov, Komarova (#2781)
  2. ^ a b xiii, Tägil
  3. ^ p.82. Lehti, Smith
  4. ^ p.65, Lewis, Wigen

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sven Tägil, (ed.), Regions in Central Europe: The Legacy of History, C. Hurst & Co. Publishers, 1999
  • Marko Lehti, David James Smith, Post-Cold War Identity Politics: Northern and Baltic Experiences, Routledge, 2003 ISBN 0714654280
  • Compiled by V. M. Kotlyakov, A. I. Komarova, Elsevier's dictionary of geography: in English, Russian, French, Spanish, German, Elsevier, 2006 ISBN 0444510427
  • Martin W. Lewis, Kären Wigen, The Myth of Continents: A Critique of Metageography, University of California Press, 1997 ISBN 0520207432