Aron Pumnul
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.
Cuprins |
Biografie[modificare]
S-a născut în anul 1818, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei,Aron Pumnul își continuă studiile la Blaj și la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848).
Ca participant la Revoluția de la 1848 - 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății.
La sfârșitul lunii noiembrie 1848, este numit prin concurs primul profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți, unde îl are elev pe Eminescu, care la moartea lui scrie elegia "La mormântul lui Aron Pumnul"[1]. La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul "Bucovina", devenind redactorul parții românești.
Opera[modificare]
Aron Pumnul a fost adept al etimologismului ("Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești")[1].
A alcătuit prima antologie de literatură română ("Lepturariu rumânesc", 5 vol., 1862 - 1865), fiind unul din întemeietorii istoriei literare românești[1].
