Acvamarin
| Acvamarin | |
| Formula chimică | Be3Al2Si6O18 cu ioni de titan sau fier |
| Sistem de cristalizare | hexagonal |
| Clasă | bihexagonal-bipiramidal  |
| Culoare | albastru deschis până la verzui |
| Urmă | albă |
| Duritate | 7,5 - 8 |
| Densitate | 2,63 - 2,91 g/cm³ |
| Luciu | sticlos |
| Transparență | transparent, translucid |
| Spărtură | sidefie, neregulată |
| Clivaj | neclar |
| Habitus | cristale prismatice scurte sau lungi, sau masiv |
| Suprafața cristalului | __ |
| Cristale gemene | __ |
| Punct de topire | -- |
| Conductivitate termică | __ |
| Propriețăți optice | |
| Refracția | 1,577 - 1,583 |
| Refracție dublă | 0,004-0,007 |
| Pleocroism | clar de la incolor până la albastru deschis - albastru sau roz |
| Deviație optică | pe o singură axă negativ |
| Unghi de dispersie a axei optice |
0,014 ___ |
| alte caracteristici | |
| Reactivitate chimică | este atacat de acidul fluorhidric |
| Minerale asemănătoare | -- |
| Radioactivitate | inexistentă |
| Magnetism | inexistent |
| Caracteristici speciale | __ |
Acvamarinul (l.latină aqua marina = „apă de mare“) este o varietate a berilului, mineral din grupa alumosilicaților. Acvamarinul cristalizează in sistemul hexagonal, având formula chimică Be3Al2Si6O18, duritatea 7,5-8 și densitatea 2,6-2,9. Culoarea depinde de conținutul în titan sau fier (albastră spre verzui deschis). Căldura sau lumina puternică pot determina schimbarea culorii cristalului.
Este o piatră prețioasă apreciată și căutată.
Răspândire [modificare]
Acvamarinul se găsește frecvent în roci ca pegmatitele, granit sau în roci metamorfice ca gnaisurile, sau se mai poate întâlni ca sediment în albiile râurilor.
Cel mai mare cristal de acvamarin găsit până în prezent, a fost descoperit la Marambaia (Brazilia) în anul 1910, având o greutate de 110,5 kg (520 carate) și o lungime de 48 cm.
Imitații [modificare]
Au existat numeroase încercări de imitare a culorii albastre a mineralului pornind de la cuarț, spinel, agat colorat sau sticlă albastră (care are însă o duritate mai redusă (5)), prin încălzire la mai multe sute de grade, fiind greu de deosebit mineralele tratate, de cele naturale. Prin asemănarea de culoare, poate fi confundat de asemenea cu turmalina albastră, topazul sau zirconul, însă mineralele amintite au o densitate mai mare decât acvamarinul.
