Beril
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Beril | |
 |
|
| Formula chimică | Be3Al2(SiO3)6.] |
| Clasa mineralului | Ciclosilicaţi din grupa silicaţi |
| Sistem de cristalizare | hexagonal |
| Clasa cristalului | hexagonal-prismatic  |
| Culoare | variabilă; în stare pură, incolor; verde, albastru, roz, roşu, auriu, alb |
| Urma | albă |
| Duritate | 7,5 - 8 |
| Densitate | 2,6 – 2,9 |
| Luciu | sticlos |
| Transparenţă | transparent până la translucid |
| Spărtura | concoidală, neregulată, sfărmicioasă |
| Clivaj | incomplet după {001} |
| Habitus | prismatic, columnar, sub formă de plăci, granular, masiv |
| Suprafaţa cristalului | |
| Cristale gemene | |
| Proprieţăţi optice | |
| Refracţia | α=Δ=0,004-0,007 |
| Pleocroism | galben-verzui – albastru-verzui |
| Deviaţia optică | uniaxială (negativă) |
| Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
| alte caracteristici | |
| Reactivitatea chimică | nu este atacat de acizi |
| Minerale asemănătoare | crisoberil, spinel, apatit, turmalină |
| Radioactivitate | inexistentă |
| Magnetism | inexistent |
| Caracteristici deosebite | |
Berilul este un mineral din clasa ciclosilicaţilor, alumosilicat de beriliu, cu formula chimică Be3Al2(SiO3)6. Structura sa cristalină este de tip hexagonal. Poate forma cristale foarte mici, dar şi cristale de dimensiuni enorme, care se termină brusc, cu feţe fin striate. Berilul pur este incolor, dar impurităţile conţinute pot să-i confere un colorit verde, albastru, galben, roşu sau alb.
Multe dintre varietăţi au fost considerate încă din preistorie ca pietre preţioase. Varietăţile cu cristale masive constituie principalul minereu de beriliu.
Cuprins |
[modifică] Varietăţi
În funcţie de culoare (şi deci de impurităţile conţinute), se disting următoarele varietăţi principale:
- goshenit – incolor - alb
- morganit – roz până la portocaliu (conţine litiu şi cesiu)
- bixbit (smarald roşu) – roşu
- heliodor – galben (de la galben-pal până la auriu şi chiar galben-verzui) (conţine fier)
- smarald - verde (datorită prezenţei cromului)
- acvamarin – albastru până la verde (datorită prezenţei fierului şi titanului)
[modifică] Răspândire
Berilul este întâlnit de obicei în pegmatite granitice, dar (de exemplu în Munţii Urali se găseşte şi în şisturi de mică şi deseori este asociat cu minereuri de staniu sau wolfram.
Unele dintre cele mai cunoscute locaţii de exploatare a varietăţilor de beril sunt Minas Gerais şi Pici în Brazilia, Chivor, Coscuez şi Muzo în Columbia, Antsirabé în Madagascar, Spitzkopje în Namibia, Iveland în Norvegia, Habachtal în Austria, Gilgit în Pakistan, Malyshevo, Murzinka şi Adun Chilon în Rusia, Keystone (Dakota de Sud) şi Pala (California) în SUA. La Namivo, în Mozambic, au fost descoperite cristale cu o masă de până la 177 tone. În Carolina de Sud, SUA, a fost de asemenea găsit un cristal cu masa de aproximativ 18 tone.
[modifică] Bibliografie
- Wikipedia DE – Beryll - Sursă
- Wikipedia FR – Béryl - Sursă
- Wikipedia EN – Beryl
- Universitatea din Bucuresti - Lexic specializat mineralogic
- Pârvu, G. - Minerale şi roci, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
|
||||||||||||||
