Beril

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beril
BerylUSGOV.jpg
Formula chimică Be3Al2(SiO3)6.]
Clasa mineralului Ciclosilicați din grupa silicați
Sistem de cristalizare hexagonal
Clasa cristalului hexagonal-prismatic 6/m \ 2/m \ 2/m
Culoare variabilă; în stare pură, incolor; verde, albastru, roz, roșu, auriu, alb
Urma albă
Duritate 7,5 - 8
Densitate 2,6 – 2,9
Luciu sticlos
Transparență transparent până la translucid
Spărtura concoidală, neregulată, sfărmicioasă
Clivaj incomplet după {001}
Habitus prismatic, columnar, sub formă de plăci, granular, masiv
Suprafața cristalului
Cristale gemene
Propriețăți optice
Refracția α=Δ=0,004-0,007
Pleocroism galben-verzui – albastru-verzui
Deviația optică uniaxială (negativă)
Unghiul de dispersie 2vz ~
alte caracteristici
Reactivitatea chimică nu este atacat de acizi
Minerale asemănătoare crisoberil, spinel, apatit, turmalină
Radioactivitate inexistentă
Magnetism inexistent
Caracteristici deosebite


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Beril

Berilul este un mineral din clasa ciclosilicaților, alumosilicat de beriliu, cu formula chimică Be3Al2(SiO3)6. Structura sa cristalină este de tip hexagonal. Poate forma cristale foarte mici, dar și cristale de dimensiuni enorme, care se termină brusc, cu fețe fin striate. Berilul pur este incolor, dar impuritățile conținute pot să-i confere un colorit verde, albastru, galben, roșu sau alb.

Multe dintre varietăți au fost considerate încă din preistorie ca pietre prețioase. Varietățile cu cristale masive constituie principalul minereu de beriliu.

Varietăți[modificare | modificare sursă]

În funcție de culoare (și deci de impuritățile conținute), se disting următoarele varietăți principale:

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Berilul este întâlnit de obicei în pegmatite granitice, dar (de exemplu) în Munții Urali se găsește și în șisturi de mică și deseori este asociat cu minereuri de staniu sau wolfram.

Unele dintre cele mai cunoscute locații de exploatare a varietăților de beril sunt Minas Gerais și Pici în Brazilia, Chivor, Coscuez și Muzo în Columbia, Antsirabé în Madagascar, Spitzkopje în Namibia, Iveland în Norvegia, Habachtal în Austria, Gilgit în Pakistan, Malyshevo, Murzinka și Adun Chilon în Rusia, Keystone (Dakota de Sud) și Pala (California) în SUA. La Namivo, în Mozambic, au fost descoperite cristale cu o masă de până la 177 tone. În Carolina de Sud, SUA, a fost de asemenea găsit un cristal cu masa de aproximativ 18 tone.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]