Bacterie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
BacteriaAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Gram Stain Anthrax.jpg
Bacillus anthracis (colorat mov), dezvoltându-se în lichidul cefalorahidian
Clasificare științifică
Domeniu: Bacteria
Supraîncrengătur/Încrengături
Sinonime

Eubacteria

Bacteriile sunt microorganisme procariote monocelulare, care formeazădomeniul Bacteria (Eubacteria). Anterior, ele erau incluse în regnul Monera alcătuit din două încrengături: Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) și Cyanophyta (algele albastre-verzi). Bacteriile sunt cele mai vechi forme de viață, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte, alimente și organisme.

Știința care se ocpă cu studierea bacteriilor se numește bacteriologie, sau microbiologie.

Morfologie bacteriană[modificare | modificare sursă]

Forma bacteriană[modificare | modificare sursă]

Forma este un criteriu foarte important de clasificare și identificare a bacteriilor, aceasta variind în funcție de vârstă, factori ereditari specifici și mediul de cultură. Principalele forme de observație a bacteriilor sunt:

  • formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi și mai multe varietăți: sferică, ovoidală, lanceolată, reniformă
  • formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea capete drepte (ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuțite (ex. Fusiobacterium fusiforme)
  • formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de resort, cu spire neregulate sau regulate
  • formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezența unor diviziuni transversale

Există deasemenea pe lângă aceste forme principale de observație și forme specifice și anume:

  • pedunculate
  • filamentoase neramificate
  • filamentoase pseudoramificate
  • filamentoase ramificate

Dimensiuni bacteriene[modificare | modificare sursă]

Privite în ansamblul lor, putem observa o foarte largă varietate dimensională, dimensiuni care variază între cateva zecimi de micron și până la 10-15 microni (0.01 - 0.015 mm) După dimensiunea lor, bacteriile se împart în:

  • mici - sub 1 μ - streptococcus, stafilococcus
  • mijlocii - între 1 μ și 3 μ - salmonele, -coli bacillus
  • mari - peste 3 μ - clostrydium

Grupări bacteriene[modificare | modificare sursă]

  • gruparea diplo- este întâlnită atat la coci cât și la bacili, în care grupa este formată din două elemente (ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae);
  • grupare strepto- este o formațiune rezultată din gruparea în lanț a cocilor și bacililor (ex. Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus paracetivorus, Streptococcus pzogenes – patogen, Streptococcus agalactiae);
  • gruparea stafilo- este caracteristică cocilor, în care bacteriile sunt grămezi neregulate sub forma unui ciorchine de strugure(ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus, Staphylococcus citrinus)
  • grupările tetrada- și sarcina- caracteristice cocilor, sunt constituite din 4, respectiv 8 bacterii, cu înmulțire într-un singur plan, dar două direcții la tetrade și în două planuri distincte la gruparea sarcina(ex. tetrada - Gafkia tetragena; ex. - Sarcina lutea, Sarcina flava);
  • gruparea în palisadă proprie bacililor, în care aceștia sunt dispuși în paralel

Structura celulei bacteriene[modificare | modificare sursă]

Pentru un articol mai detaliat: Structura celulară a bacteriilor

Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejează și le ajută să mențină un echilibru osmotic dintre ele și mediu, membrană citoplasmatică, citoplasmă și un nucleoid. Fiecare bacterie are un cromozom principal, ele mai conținând segmente circulare de ADN, numite plasmide.

Clasificarea bacteriilor[modificare | modificare sursă]

Structura unei bacterii gram pozitive
Schema unei celule bacteriene
Thermodesulfobacteria Thermodesulfobacteria Thermodesulfobacteriales
Deinococcus-Thermus Deinococci Deinococcales
Thermales
Chrysiogenetes Chrysiogenetes Chrysiogenales
Chloroflexi Chloroflexi Chloroflexales
Herpetosiphonales
Anaerolineae Anaerolineales
Thermomicrobia Thermomicrobia Thermomicrobiales
Nitrospira Nitrospira Nitrospirales
Deferribacteres Deferribacteres Deferribacterales
Cyanobacteria Cyanobacteria Subsectionen I - V
Chlorobi Chlorobia Chlorobiales
Proteobacteria Alphaproteobacteria Rhodospirillales
Rickettsiales
Rhodobacterales
Sphingomonadales
Caulobacterales
Rhizobiales
Parvularculales
Betaproteobacteria Burkholderiales
Hydrogenophilales
Methylophilales
Neisseriales
Nitrosomonadales
Rhodocyclales
Procabacteriales
Gammaproteobacteria Chromatiales
Acidithiobacillales
Xanthomonadales
Cardiobacteriales
Thiotrichales
Legionellales
Methylococcales
Oceanospirillales
Pseudomonadales
Alteromonadales
Vibrionales
Aeromonadales
Enterobacteriales
Pasteurellales
Deltaproteobacteria Desulfurellales
Desulfovibrionales
Desulfobacterales
Desulfarcales
Desulfuromonales
Syntrophobacterales
Bdellovibrionales
Myxococcales (3 Unterordn.)
Epsilonproteobacteria Campylobacterales
Firmicutes Clostridia Clostridiales
Thermoanaerobacteriales
Haloanaerobiales
Mollicutes Mycoplasmatales
Entomoplasmatales
Acholeplasmatales
Anaeroplasmatales
Incertae sedis
Bacilli Bacillales
Lactobacillales
Actinobacteria Actinobacteria Acidimicrobiales
Rubrobacterales
Coriobacteriales
Sphaerobacterales
Actinomycetales (17 Unterordn.)
Bifidobacterales
Planctomycetes Planctomycetacia Planctomycetales
Chlamydiae Chlamydiae Chlamydiales
Spirochaetes Spirochaetes Spirochaetales
Fibrobacteres Fibrobacteres Fibrobacterales
Acidobacteria Acidobacteria Acidobacteriales
Bacteroidetes Bacteroidetes Bacteroidales
Flavobacteria Flavobacteriales
Sphingobacteria Sphingobacteriales
Fusobacteria Fusobacteria Fusobacteriales
Verrucomicrobia Verrucomicrobiae Verrucomicrobiales
Dictyoglomi Dictyoglomi Dictyoglomales
Gemmatimonadetes Gemmatimonadetes Gemmatimonadales

Fiziologie bacteriană[modificare | modificare sursă]

Microorganismele, având o mare diversitate metabolică, reușesc să își asigure materialul nutritiv necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar anorganice și până la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent.

Metabolism bacterian[modificare | modificare sursă]

Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și produși de matabolism. Căile metabolice sunt:

  • catabolice (de dezasimilație) - constă în degradarea compușilor nutritivi din mediu și eliberarea energiei rezultate în celulă (sunt reacții metabolice exoterme)
  • anabolice (de asimilație) - constă în reacții de sinteză a componenților celulari (reacții metabolice endoterme)
  • amfibolice (donare) - constă în reacții metabolice cito-centrale, cu funcție de eliberare de energie și de furnizare de precursori pentru biosinteze
  • anaplerotice (auxiliare) - introduc diverși metaboliți în diverse cicluri metabolice esențiale

Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian:

  • este un metabolism flexibil, ceea ce permite adaptabilitate crescută la mediu a bacteriilor
  • este un metabolism reglat genetic, caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice și a produșilor metabolici
  • este un metabolism intens, ceea ce permite o multiplicare extrem de rapidă în doar 20-30 de minute
  • este un metabolism cu o eficiență maximă, cu mecanisme similare, sau mai complexe decât cele ale organismelor superioare

Nutriția bacteriilor[modificare | modificare sursă]

Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite substanțe din mediu, pentru acoperirea nevoilor energetice și plastice. Aceste substanțe nutritive trebuie să conțină:

Nutriția bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului

Cunoașterea modului de nutriție a bacteriilor are importanță practică pentru cultivarea lor și prepararea vaccinurilor. Creșterea, dezvoltarea și multiplicarea bacteriilor sunt condiționate de pătrundearea nutrienților esențiali prin învelișurile celulare și eliminarea unor substanțe uzate rezultate din catabolism. Nutriția se realizează prin mecanisme de tip absorbtiv. După sursele de hrană, bacteriile pot fi:

  • autotrofe - își asigură nevoile plastice și energetice exclusiv din substanțe anorganice, folosind dioxidul de carbon ca sursă de carbon, iar ca sursă de azot utilizând sărurile amoniacale, nitriții și nitrații. Bacteriile autotrofe nu sunt patogene, unele dintre ele fiind de mare folos agriculturii, prin contribuția adusă îmbogățirii solului în azot.
  • heterotrofe - pe lângă substanțele anorganice au absolută nevoie pentru acoperirea necesitaților de carbon și azot - de substanțe organice sintetizate de către alte organisme. În această grupă se încadrează toate bacteriile patogene
  • mixotrofe - sunt capabile să folosească ca sursă de carbon fie substanțe organice, fie substanțe anorganice, în special dioxidul de carbon. Bacteriile de acest tip sunt foarte răspândite în natură dar nu sunt patogene pentru organismele animale și umane.

Respirația bacteriană[modificare | modificare sursă]

Creșterea și reproducerea bacteriană[modificare | modificare sursă]

Celulele bacteriene cresc datorită noilor constituenți celulari rezultați din procesele de biosinteză. Această creștere se oprește la un anumit moment dat când începe diviziunea celulară. La bacterii au fost identificate mai multe modalitați de multiplicare:

  • prin diviziune
  • prin înmugurire
  • prin fragmentare
  • prin corpi elementari

Multiplicarea prin diviziune[modificare | modificare sursă]

Se realizează prin divizarea celulei mamă în două celule fiice, cel mai adesea absolut identice. Pregătirea diviziunii celulare se face prin dublarea tuturor constituenților celulari. Are loc apoi dublarea și separarea materialului nuclear și apariția unui sept transversal, ce împarte celula mamă în două celule noi care ulterior se vor separa complet. În condiții favorabile de viață și în prezența unui mediu nutritiv bogat, rata de multiplicare bacteriană este foarte rapidă (variind în funcție de specie de la 10 la 30 de minute).

Multiplicarea prin înmugurire[modificare | modificare sursă]

Este caracterizată prin formarea pe corpul celulei mamă a unei protuberanțe din care ulterior se va dezvolta o singură celulă fiică.

Multiplicarea prin fragmentare[modificare | modificare sursă]

Se întâlnește la bacteriile cu dezvoltare hifală, în care alungirea se face prin adăugarea de material nou numai la extremități și la locul de origine a ramificațiilor. După un timp are loc fragmentarea în porțiuni scurte și egale (Actinomycetes).

Multiplicarea prin corpi elementari[modificare | modificare sursă]

Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc și se multiplică prin diviziune.

Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte intens, astfel la fiecare 20 de minute apare o nouă generație.

Fosile[modificare | modificare sursă]

Ecologia[modificare | modificare sursă]

Bacterii și boli[modificare | modificare sursă]

Tipuri de bacterii[modificare | modificare sursă]

  • Bacterii saprofite;
  • Bacterii parazite.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]