Bacterie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de atenţia unui expert în biologie. Recrutaţi unul sau, dacă sunteţi în măsură, ajutaţi chiar dumneavoastră la îmbunătăţirea articolului!

Bacteriile sunt microorganisme monocelulare, care aparţin regnului PROCARIOTA (Monera), cele mai vechi forme de viaţă, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte, alimente şi organisme. Regnul Monera cuprinde două încrengături: Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) şi Cyanophyta (algele albastre-verzi).

Cuprins 1 Morfologie bacteriană 1.1 Forma bacteriană 1.2 Dimensiuni bacteriene 2 Gruparea bacteriană 3 Structura celulei bacteriene 4 Clasificarea bacteriilor 5 Fiziologie bacteriană 5.1 Metabolism bacterian 5.2 Nutriţia bacteriilor 5.3 Respiraţia bacteriană 6 Creşterea şi reproducerea bacteriană 6.1 Multiplicarea prin diviziune 6.2 Multiplicarea prin înmugurire 6.3 Multiplicarea prin fragmentare 6.4 Multiplicarea prin corpi elementari 7 Fosile 8 Ecologia 9 Bacterii şi boli 10 Tipuri de bacterii 11 Vezi şi 12 Legături externe

[modifică] Morfologie bacteriană

[modifică] Forma bacteriană

Forma este un criteriu foarte important de clasificare şi identificare a bacteriilor, acesta variind în funcţie de vârstă, factori ereditari specifici şi mediul de cultură. Principalele forme de observaţie a bacteriilor sunt:

• formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi şi mai multe varietăţi: sferică, ovoidală, lanceolată, reniformă
• formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor şi bacteriilor nesporulate, ce pot avea capete drepte (ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuţite (ex. Fusiobacterium fusiforme)
• formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de resort, cu spire neregulate sau regulate
• formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezenţa unor diviziuni transversale

Există deasemenea pe lângă aceste forme principale de observaţie şi forme specifice şi anume:

• pedunculate
• filamentoase neramificate
• filamentoase pseudoramificate
• filamentoase ramificate

[modifică] Dimensiuni bacteriene

Privite în ansamblul lor, putem observa o foarte largă varietate dimensională, dimensiuni care variază între cateva zecimi de micron şi până la 10-15 microni (0.01 - 0.015 mm) După dimensiunea lor, bacteriile se împart în:

• mici - sub 1 μ - streptococcus, stafilococcus
• mijlocii - între 1 μ şi 3 μ - salmonele, -coli bacillus
• mari - peste 3 μ - clostrydium

[modifică] Gruparea bacteriană

• gruparea diplo- este întâlnită atat la coci cât şi la bacili, în care grupa este formată din două elemente (ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae);
• grupare strepto- este o formaţiune rezultată din gruparea în lanţ a cocilor şi bacililor (ex. Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus paracetivorus, Streptococcus pzogenes – patogen, Streptococcus agalactiae);
• gruparea stafilo- este caracteristică cocilor, în care bacteriile sunt grămezi neregulate sub forma unui ciorchine de strugure(ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus, Staphylococcus citrinus)
• grupările tetrada- şi sarcina caracteristice cocilor, sunt constituite din 4, respectiv 8 bacterii, cu înmultire într-un singur plan, dar două direcţii la tetrade şi în două planuri distincte la gruparea sarcina(ex. tetrada - Gafkia tetragena; ex. - Sarcina lutea, Sarcina flava);
• gruparea în palisadă proprie bacililor, în care aceştia sunt dispuşi în paralel

[modifică] Structura celulei bacteriene

Pentru un articol mai detaliat: Structura celulară a bacteriilor

Majoritatea bacteriilor au un perete celular , care le protejeaza şi le ajută să menţină un echilibru osmotic dintre ele şi mediu, membrana citoplasmatică, citoplasma şi un nucleoid. Fiecare bacterie are un cromozom principal, ele mai conţinând segmente circulare de ADN, numite plasmide.

[modifică] Clasificarea bacteriilor

Structura unei bacterii gram pozitive	Schema unei celule bacteriene	Bacillus subtilis
Filogeneză (Tulpină)	Clasa	Ordinul
Aquificae	Aquificae	Aquificales
Thermotogae	Thermotogae	Thermotogales
Thermodesulfobacteria	Thermodesulfobacteria	Thermodesulfobacteriales
Deinococcus-Thermus	Deinococci	Deinococcales
		Thermales
Chrysiogenetes	Chrysiogenetes	Chrysiogenales
Chloroflexi	Chloroflexi	Chloroflexales
		Herpetosiphonales
	Anaerolineae	Anaerolineales
Thermomicrobia	Thermomicrobia	Thermomicrobiales
Nitrospira	Nitrospira	Nitrospirales
Deferribacteres	Deferribacteres	Deferribacterales
Cyanobacteria	Cyanobacteria	Subsectionen I - V
Chlorobi	Chlorobia	Chlorobiales
Proteobacteria	Alphaproteobacteria	Rhodospirillales
		Rickettsiales
		Rhodobacterales
		Sphingomonadales
		Caulobacterales
		Rhizobiales
		Parvularculales
	Betaproteobacteria	Burkholderiales
		Hydrogenophilales
		Methylophilales
		Neisseriales
		Nitrosomonadales
		Rhodocyclales
		Procabacteriales
	Gammaproteobacteria	Chromatiales
		Acidithiobacillales
		Xanthomonadales
		Cardiobacteriales
		Thiotrichales
		Legionellales
		Methylococcales
		Oceanospirillales
		Pseudomonadales
		Alteromonadales
		Vibrionales
		Aeromonadales
		Enterobacteriales
		Pasteurellales
	Deltaproteobacteria	Desulfurellales
		Desulfovibrionales
		Desulfobacterales
		Desulfarcales
		Desulfuromonales
		Syntrophobacterales
		Bdellovibrionales
		Myxococcales (3 Unterordn.)
	Epsilonproteobacteria	Campylobacterales
Firmicutes	Clostridia	Clostridiales
		Thermoanaerobacteriales
		Haloanaerobiales
	Mollicutes	Mycoplasmatales
		Entomoplasmatales
		Acholeplasmatales
		Anaeroplasmatales
		Incertae sedis
	Bacilli	Bacillales
		Lactobacillales
Actinobacteria	Actinobacteria	Acidimicrobiales
		Rubrobacterales
		Coriobacteriales
		Sphaerobacterales
		Actinomycetales (17 Unterordn.)
		Bifidobacterales
Planctomycetes	Planctomycetacia	Planctomycetales
Chlamydiae	Chlamydiae	Chlamydiales
Spirochaetes	Spirochaetes	Spirochaetales
Fibrobacteres	Fibrobacteres	Fibrobacterales
Acidobacteria	Acidobacteria	Acidobacteriales
Bacteroidetes	Bacteroidetes	Bacteroidales
	Flavobacteria	Flavobacteriales
	Sphingobacteria	Sphingobacteriales
Fusobacteria	Fusobacteria	Fusobacteriales
Verrucomicrobia	Verrucomicrobiae	Verrucomicrobiales
Dictyoglomi	Dictyoglomi	Dictyoglomales
Gemmatimonadetes	Gemmatimonadetes	Gemmatimonadales

• Vezi:
• Taxonomie
• Lista bacteriilor

[modifică] Fiziologie bacteriană

Microorganismele, având o mare diversitate metabolică, reușesc să își asigure materialul nutritiv necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar anorganice și până la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent.

[modifică] Metabolism bacterian

Metabolismul baterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea lor biologică, prin care substanţele nutritive din mediu sunt transformate în constituenţi proprii, energie şi produşi de matabolism. Căile metabolice sunt:

• catabolice (de dezasimilaţie) - constă în degradarea compuşilor nutritivi din mediu şi eliberarea energiei rezultate în celulă (sunt reacţii metabolice exoterme)
• anabolice (de asimilaţie) - constă în reacţii de sinteză a componenţilor celulari (reacţii metabolice endoterme)
• amfibolice (donare) - constă în reacţii metabolice cito-centrale, cu funcţie de eliberare de energie şi de furnizare de precursori pentru biosinteze
• anaplerotice (auxiliare) - introduc diverşi metaboliţi în diverse cicluri metabolice esenţiale

Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian:

• este un metabolism flexibil, ceea ce permite adaptabilitate crescută la mediu a bacteriilor
• este un metabolism reglat genetic, caracterizat prin diversitatea mecanismelor enzimatice şi a produşilor metabolici
• este un metabolism intens, ceea ce permite o multiplicare extrem de rapidă în doar 20-30 de minute
• este un metabolism cu o eficienţă maximă, cu mecanisme silmilare, sau mai complexe decât cele ale organismelor superioare

[modifică] Nutriţia bacteriilor

Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau şi utilizează anumite substanţe din mediu, pentru acoperirea nevoilor energetice şi plastice. Aceste substanţe nutritive trebuie să conţină:

• macrobioelemente - C, O, H, N, S, P, K, Mg, Ca, Fe
• microbioelemente - Zn, Mn, Na, Cl, Mo, Se, Co, Cu, W

Nutriţia bacteriană corespunde fazei de anabolism a metabolismului

Cunoaşterea modului de nutriţie a bacteriilor are importanţă practică pentru cultivarea lor şi prepararea vaccinurilor. Creşterea, dezvoltarea şi multiplicarea bacteriilor sunt condiţionate de pătrundearea nutrienţilor esenţiali prin învelişurile celulare şi eliminarea unor substanţe uzate rezultate din catabolism. Nutriţia se realizează prin mecanisme de tip absorbtiv. După sursele de hrană, bacteriile pot fi:

• autotrofe - își asigură nevoile plastice și energetice exclusiv din substanțe anorganice, folosind dioxidul de carbon ca sursă de carbon, iar ca sursă de azot utilizând sărurile amoniacale, nitriții și nitrații. Bacteriile autotrofe nu sunt patogene, unele dintre ele fiind de mare folos agriculturii, prin contribuția adusă îmbogățirii solului în azot.
• heterotrofe - pe lângă substanțele anorganice au absolută nevoie pentru acoperirea necesitaților de carbon și azot - de substanțe organice sintetizate de către alte organisme. În această grupă se încadrează toate bacteriile patogene
• mixotrofe - sunt capabile să folosească ca sursă de carbon fie substanțe organice, fie substanțe anorganice, în special dioxidul de carbon. Bacteriile de acest tip sunt foarte răspândite în natură dar nu sunt patogene pentru organismele animale și umane.

[modifică] Respiraţia bacteriană

[modifică] Creşterea şi reproducerea bacteriană

Celulele bacteriene cresc datorită noilor constituenţi celulari rezultaţi din procesele de biosinteză. Această creştere se opreşte la un anumit moment dat când începe diviziunea celulară. La bacterii au fost identificate mai multe modalitaţi de multiplicare:

• prin diviziune
• prin înmugurire
• prin fragmentare
• prin corpi elementari

[modifică] Multiplicarea prin diviziune

Se realizează prin divizarea celulei mamă în două celule fiice, cel mai adesea absolut identice. Pregătirea diviziunii celulare se face prin dublarea tuturor constituenţilor celulari. Are loc apoi dublarea şi separarea materialului nuclear şi apariţia unui sept transversal, ce împarte celula mamă în două celule noi care ulterior se vor separa complet. În condiţii favorabile de viaţă şi în prezenţa unui mediu nutritiv bogat, rata de multiplicare bacteriana este foarte rapidă (variind în funţie de specie de la 10 la 30 de minute).

[modifică] Multiplicarea prin înmugurire

Este caracterizată prin formarea pe corpul celulei mamă a unei protuberanţe din care ulterior se va dezvolta o singură celulă fiică.

[modifică] Multiplicarea prin fragmentare

Se întalneşte la bacteriile cu dezvoltare hifală, în care alungirea se face prin adăugarea de material nou numai la extremitaţi şi la locul de origine a ramificaţiilor. După un timp are loc fragmentare în porţiuni scurte şi egale (Actinomycetes).

[modifică] Multiplicarea prin corpi elementari

Corpii elementari sunt mici structuri corpusculare care cresc ;i se multiplic[ prin diviziune.

Viteza de multiplicare bacteriană este foarte mare, datorată metabolismului bacterian foarte intens, astfel la fiecare 20 de minute apare o nouă generaţie.

[modifică] Fosile

[modifică] Ecologia

[modifică] Bacterii şi boli

• Infecţie
• Toxine bacteriene
• Antibiotice
• Rezistenţa la antibiotice

[modifică] Tipuri de bacterii

• Bacterii patogenice;
• Bacterii benefice.

[modifică] Vezi şi

• Clasificarea bacteriilor.

[modifică] Legături externe

• Listă de bacterii (Directiva 93/88 din 12.10.1993)