Stephen Jay Gould
| Acest articol este scris parțial sau integral în limba engleză. Puteți contribui la Wikipedia prin traducerea lui sau chiar și a altora care v-ar putea interesa. Părțile scrise în alte limbi pot fi șterse dacă în termen de 7 zile nu se înregistrează progrese notabile în procesul de traducere. Pagina a fost modificată ultima oară de către Addbot (Contribuții • Jurnal) acum 2 luni. |
| Stephen Jay Gould | |
| Născut | 10 septembrie 1941 Queens, New York City, New York |
|---|---|
| Decedat | 20 mai 2002 (60 ani) |
| Naționalitate | |
| Alma Mater | Antioch College, Columbia University |
| modifică |
|
Stephen Jay Gould (n. 19 septembrie 1941 – d. 20 mai 2002) a fost un paleontolog, biolog evoluționist și istoric al științei. Gould a fost unul dintre cei mai influenți și citiți scriitori de ştiinţă popularizată a generației sale. Gould și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale profesorale la Harvard University, iar cea de paleontolog la American Museum of Natural History din orașul New York. În ultimii ani ai vieții sale, Gould a predat biologia și evoluția la New York University, aflată în apropierea casei sale din SoHo.
Cea mai importantă contribuție științifică a lui Gould a fost teoria echilibrului punctat pe care a dezvoltat-o împreună cu Niles Eldredge și pe care cei doi au publicat-o în 1972. [1] Teoria celor doi savanți americani propune un model în care lungi perioade temporale de stabilitate sunt punctate de momente rare de salt evoluționar „brusc”, numit cladogeneză. Teoria a contrastat total cu ideea relativ împământenită a gradualismului filetic, care susținea implicit că schimbările evoluționare sunt marcate printr-un caracter de schimbare continuă, graduală și chiar predictibilă a unei specii, pe care lumea științifică, anterior publicării teroriei echilibrului punctat, căuta să o identifice în modul în care fosilele sugerau o evoluție graduală.
Majoritatea cercetărilor empirice ale lui Gould s-a bazat pe studierea melcilor de uscat, Poecilozonites și Cerion. Gould și-a adus contribuții de asemenea la biologia evoluţionară, primind multe aprecieri de valoare la adresa cărții sale Ontogeny and Phylogeny, în română, Ontologie și filogenie. În teoria evoluționară, Gould s-a opus selecționismului strict, socio-biologiei aplicată la oameni și psihologiei evoluţionare. El a dus campanie împotriva creaționismului și a propus că știința și religia trebuie să fie considerate ca două domenii diferite, sau „magisteria”, a căror domenii de autoritate nu se suprapun.[2]
Multe din eseurile publicate de către Gould în revista Natural History au fost retipărite în antologii, ca de exemplu Ever Since Darwin (1977) și The Panda's Thumb (Degetul mare al ursului Panda) (1980), în timp ce lucrările sale populare includ volumele The Mismeasure of Man (Reaua măsura a omului) (1981, a doua ediție, revăzută, în 1996), Wonderful Life (Viața minunată) (1989) și Full House: The Spread of Excellence from Plato to Darwin (Casa globală: Diseminarea excelenței de la Platon la Darwin) (1996).
Cuprins |
Biografie[modificare]
Scientific career[modificare]
Evolutionary developmental biology[modificare]
Selecționism și sociobiologie[modificare]
Gould a fost un adept al rolului constrângerilor biologice, cum ar fi limitele căilor de dezvoltare ale organismelor în rezultatul evoluției, precum și al altor forțe non-selective în evoluție. În special, el a considerat că multe din funcțiile superioare ale creierului uman sunt mai degrabă consecințe nedorite sau colaterale ale selecției naturale decât adaptări directe. Pentru a descrie astfel de caracteristici co-optate el a inventat, împreună cu Elisabeth Vrba, termenul de exaptație.[3] Gould credea că această noțiune subminează o premisă esențială a sociobiologie umane și psihologiei evoluționiste.
Împotriva „Sociobiologiei”[modificare]
În 1975, E.O. Wilson și-a prezentat analiza comportamentului uman într-un cadru socio-biologic.[4] Ca răspuns, Gould, Richard Lewontin și alții din regiunea Bostonului au redactat o scrisoare adresată revistei New York Review of Books intitulată Against 'Sociobiology' (Împotriva „Sociobiologiei”), scrisoare adesea citată ulterior. Această scrisoare deschisă a criticat „vederea deterministă a societății umane și a acțiuniilor umane” propusă de Wilson.[5]
Spandrels and the Panglossian Paradigm[modificare]
With Richard Lewontin, Gould wrote an influential 1979 paper entitled "The Spandrels of San Marco and the Panglossian Paradigm",[6] which introduced the architectural term "spandrel" into evolutionary biology. In architecture, a spandrel is a curved area of masonry which exists between arches supporting a dome. Spandrels, also called pendentives in this context, are found particularly in gothic churches.
When visiting Venice in 1978, Gould noted that the spandrels of the San Marco cathedral, while quite beautiful, were not spaces planned by the architect. Rather the spaces arise as "necessary architectural byproducts of mounting a dome on rounded arches." Gould and Lewontin thus defined spandrels in evolutionary biology to mean any biological feature of an organism that arises as a necessary side consequence of other features, which is not directly selected for by natural selection. Examples include the "masculinized genitalia in female hyenas, exaptive use of an umbilicus as a brooding chamber by snails, the shoulder hump of the giant Irish deer, and several key features of human mentality."[7]
In Voltaire's Candide, Dr. Pangloss is portrayed as a clueless scholar who, despite the evidence, says that "all is for the best in this best of all possible worlds." Gould and Lewontin asserted that it is Panglossian for evolutionary biologists to view all traits as atomized things that had been naturally selected for, and criticised biologists for not granting theoretical space to other causes, such as phyletic and developmental constraints. The relative frequency of spandrels, so defined, versus adaptive features in nature, remains a controversial topic in evolutionary biology.[8] An illustrative example of Gould's approach can be found in Elisabeth Lloyd's case study of the female orgasm as a by-product of shared developmental pathways.[9] Gould also wrote on this topic in his essay "Male Nipples and Clitoral Ripples",[10] prompted by Lloyd's earlier work.
Evolutionary progress[modificare]
Cladistics[modificare]
Technical work on land snails[modificare]
Influențe[modificare]
The Structure of Evolutionary Theory[modificare]
Controverse[modificare]
Gould și Dawkins nu sunt de acord asupra importanței date selecției genelor în evoluție. Dawkins a susținut că evoluția este cel mai bine înțeleasă ca o concurența între gene (sau replicatori), în timp ce Gould a susținut importanța concurenței la mai multe niveluri, incluzând selecția genelor, a liniilor celulare, a organismelor, demelor, speciilor și cladelor. O critică a concepțiilor lui Gould poate fi găsită în capitolul 9 al cărții lui Dawkins The Blind Watchmaker (Ceasornicarul orb) și în capitolul 10 al lui cărții lui Dennett Darwin's Dangerous Idea (Ideea periculoasă a lui Darwin).
Fauna din Cambrian[modificare]
Interpretarea de către Gould, în cartea sa Wonderful Life (Viața minunată), a fosilelor cambriene din șisturile Burgess (Burgess Shale) subliniază diferențele izbitoare morfologice (sau „stranietatea”) acestei faune și rolul șansei în a stabili care dintre membrii acestei faune au supraviețuit și au prosperat. El a folosit fauna Cambriană pentru a exemplifica rolul contingenței în modelul larg al evoluției.
Note[modificare]
- ^ Eldredge, Niles, and S. J. Gould (1972). "Punctuated equilibria: an alternative to phyletic gradualism." In T.J.M. Schopf, ed., Models in Paleobiology. San Francisco: Freeman, Cooper and Company, pp. 82-115.
- ^ Gould, S. J. (1997). "Nonoverlapping magisteria." Natural History 106 (March): 16-22.
- ^ Gould, S. J.; Vrba, E. (1982), „Exaptation—a missing term in the science of form”, Paleobiology 8 (1): 4–15, http://evolutionanddesign.googlepages.com/Gould__Vrba_1982_Exaptation.pdf.
- ^ Wilson, E. O. (1975). Sociobiology: The New Synthesis. Cambridge MA: Harvard University Press.
- ^ Allen, Elizabeth, et al. (1975). "". [letter] New York Review of Books 22 (Nov. 13): 182, 184-186.
- ^ Gould, S. J. and Richard Lewontin (1979). "The spandrels of San Marco and the Panglossian paradigm: a critique of the adaptationist programme". Proc. R. Soc. Lond., B, Biol. Sci. 205 (1161): 581–98. DOI PMID; for background see Gould's "The Pattern of Life's History" in John Brockman The Third Culture. New York: Simon & Schuster. 1996, pp. 52-64. Special:BookSources/0684823446|ISBN= 0-684-82344-6.
- ^ Gould, S. J. (1997). "The exaptive excellence of spandrels as a term and prototype". Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 94 (20): 10750–5. DOI PMID
- ^ Maynard Smith, John (1995). "Genes, Memes, & Minds". The New York Review of Books 42 (Nov. 30): 46–48. "By and large, I think their [Spandrels] paper had a healthy effect. . . . Their critique forced us to clean up our act and to provide evidence for our stories. But adaptationism remains the core of biological thinking." A similar appraisal is reflected by Ernst Mayr in his 1983 paper "How to Carry Out the Adaptationist Program?" The American Naturalist 121 (3): 324–334; and George C. Williams, Natural Selection: Domains, Levels, and Challenges. New York: Oxford University Press. 1992.
- ^ Lloyd, E.A. (2005). The Case of The Female Orgasm: Bias in the science of evolution. Cambridge MA: Harvard University Press.
- ^ Gould, S.J. (1992). "Male Nipples and Clitoral Ripples". In Bully for Brontosaurus: Further Reflections in Natural History. New York: W. W. Norton. pp. 124-138.
Bibliografie[modificare]
- 1977. Ontogeny and Phylogeny. Cambridge MA: Harvard Univ. Press.
- 1977. Ever Since Darwin. New York: W. W. Norton.
- 1980. The Panda's Thumb. New York: W. W. Norton.
- 1980. The Evolution of Gryphaea. New York: Ayer Publishing.
- 1981. The Mismeasure of Man. New York: W. W. Norton.
- 1983. Hen's Teeth and Horse's Toes. New York: W. W. Norton.
- 1985. The Flamingo's Smile. New York: W. W. Norton.
- 1987. Time's Arrow, Time's Cycle. Cambridge MA: Harvard Univ. Press.
- 1987. An Urchin in the Storm: Essays about Books and Ideas. N.Y.: W. W. Norton
- 1989. Wonderful Life: The Burgess Shale and the Nature of History. New York: W. W. Norton, 347 pp.
- 1991. Bully for Brontosaurus. New York: W. W. Norton, 540 pp.
- 1992. Finders, Keepers: Eight Collectors. New York: W. W. Norton.
- 1993. Eight Little Piggies. New York: W. W. Norton.
- 1993. The Book of Life. Preface, pp. 6-21. New York: W. W. Norton (S. J. Gould general editor, 10 contributors).
- 1995. Dinosaur in a Haystack. New York: Harmony Books.
- 1996. Full House: The Spread of Excellence From Plato to Darwin. New York: Harmony Books.
- 1997. Questioning the Millennium: A Rationalist's Guide to a Precisely Arbitrary Countdown. New York: Harmony Books.
- 1998. Leonardo's Mountain of Clams and the Diet of Worms. N.Y.: Harmony Books.
- 1999. Rocks of Ages: Science and Religion in the Fullness of Life. New York: Ballantine Publications.
- 2000. The Lying Stones of Marrakech. New York: Harmony Books.
- 2000. Crossing Over: Where Art and Science Meet. New York: Three Rivers Press.
- 2002. The Structure of Evolutionary Theory. Cambridge MA: Harvard Univ. Press.
- 2002. I Have Landed: The End of a Beginning in Natural History. New York: Harmony Books.
- 2003. Triumph and Tragedy in Mudville: A Lifelong Passion for Baseball. New York: W. W. Norton.
- 2003. The Hedgehog, the Fox, and the Magister's Pox. New York: Harmony Books.
Legături externe[modificare]
- The Unofficial Stephen Jay Gould Archive
- Excerpts from Gould Lectures at Stanford University
- Richard C. Lewontin sums up Gould's career in an obituary
- "Darwinian Fundamentalism" - Gould's response to Daniel Dennett and other critics
- McLean v. Arkansas Creationism Trial - Plaintiff's transcript of Gould's testimony
- Stephen Jay Gould Charlie Rose interviews
- The Structure of the Evolutionary Theory