Abiogeneză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Abiogeneza este un proces natural prin care viața se naște din compuși organici simpli. [1][2][3][4]

Cele mai vechi forme de viață cunoscute care au trait pe Pământ au existat acum 3,9 și 3,5 miliarde de ani, în timpul erei Eoarchean cand crusta suficienta a fost formata in urma erei Hadean.

Ipoteze științifice cu privire la originile vieții pot fi împărțite în mai multe categorii. Cele mai multe abordări au investigat modul in care moleculele de auto-replicare sau componentele lor au venit în existență. De exemplu, experimentul Miller-Urey și alte experimente similare au demonstrat că majoritatea aminoacizilor, adesea numite "pietrele de temelie ale vieții", pot fi sintetizate racemic in condiții ipotetizate ca fiind asemenea primelor ere ale existenței Pământului. Mai multe mecanisme au fost investigate, inclusiv fulgerele si radiațiile. Alte abordări (ipoteze de tip "metabolismul primul") cercetează modul prin care moleculele precursoare necesare pentru auto-replicare ar fi putut proveni din cataliza sistemelor chimice a Pământului primordial.

Teorii care au precedat abiogeneza[modificare | modificare sursă]

Teoria generației spontane[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche concepție despre apariția vieții pe Pământ, apărută încă din Antichitate, este Teoria Generației Spontane, susținută și exprimată în doctrina lui Democrit. Potrivit acesteia, viața este rezultatul acțiunii forțelor mecanice ale naturii. Apariția inițială a forțelor vii sau nașterea lor spontană din apă și nămol s-ar datora unei combinații întâmplătoare, mai precis este rezultatul întâlnirii și unirii celor mai mici particule de pământ umed cu atomii focului.[necesită citare]

Teorii moderne în cadrul abiogenezei[modificare | modificare sursă]

Teoria lumii ARN[modificare | modificare sursă]

Teoria Oparin-Haldane[modificare | modificare sursă]

Teoria a fost elaborată de biochimistul rus A.I. Oparin și prezentată la Congresul Societății botanice ruse din anul 1922 și, ulterior, de englezul John Burdon Sanderson Haldane, care a formulat în anul 1928 o ipoteză similară.

Autorii acestei teorii au împărțit drumul de dezvoltare până la materia vie în trei etape:

  • Etapa Neorganică – este etapa apariției hidrocarburilor primare. Ea trebuie considerată ca ținând de treapta cosmică a dezvoltării. Metanul, cea mai simplă hidrocarbură, este prezent atât în materia difuză, compusă din gaze și pulbere, cât și în atmosfera unor stele, planete (Jupiter, Saturn), ba chiar și în meteoriți. Este foarte probabil ca și această combinație, carbon-hidrogen, apărută fără participarea vieții, să fi existat și pe pământ, fiind un material inițial pentru formarea vieții.
  • Etapa Organică – a preistoriei vieții, este reprezentată de apariția aminoacizilor și s-a realizat în condiții specifice. Experimentele arată că pe suprafața pământului se putea acumula o cantitate apreciabilă de substanțe organice variate cu molecule relativ simple. Acest lucru a permis trecerea la cea de a treia etapă a procesului.
  • Etapa biologică – a reprezentat pasul decisiv în procesul apariției vieții, prin care substanțele proteice gata alcătuite în procesele anterioare au dat naștere unor sisteme capabile de metabolism.[necesită citare]

Teoria proteinoidelor[modificare | modificare sursă]

Experimentele făcute de S.W. Fox în 1965-1969 arată că, din acizii aspartic și glutamic, se pot forma polimeri numiți proteinoide sau proteinoizi, datorită însușirilor comune cu ale proteinelor. În anumite condiții de temperatură, și în prezența apei sărate, acestea pot forma microsfere, care au însușirea de a-și spori volumul prin adăugarea de alți doi proteinoizi sau prin absorbția substanțelor din mediu, și însușirea de a se înmulți prin diviziune. Acestea, la rândul lor, pot să se transforme în niște lanțuri asemănătoare cu algele. De aici a putut porni evoluția vieții.[necesită citare]

Alte teorii ale originii vieții terestre[modificare | modificare sursă]

Teoria panspermiei[modificare | modificare sursă]

Teoria panspermiei afirmă că viața pe Pământ a fost adusă din afară, prin intermediul asteroizilor, cometelor și altor corpuri cerești.[5]

Ipoteza panspermiei dirijate[modificare | modificare sursă]

Această ipoteză, elaborată de Crick și Orgel (1973, 1983), consideră că viața ar fi apărut de pe o altă planetă „mai veche”, care a beneficiat de condiții asemănătoare sau chiar mai bune pentru apariția ei.

În sprijinul acestei teorii, Francis Crick aduce două argumente: dacă viața ar avea originea pe Pământ, ar fi apărut în mod cert în mai multe locuri simultan; în acest caz ar fi greu de explicat caracterul uniform, cvasiuniversal al codului genetic și absența unor mecanisme precursoare lui ținând seama de ritmul general al evoluției, timpul scurs între formarea pământului și apariția cianobacteriilor este mult prea scurt pentru a explica apariția lor.[necesită citare]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Aleksandr Ivanovich Oparin (20 februarie 2003). The Origin of Life. Courier Dover Publications. p. vi. ISBN 978-0-486-49522-4. http://books.google.com/books?id=Jv8psJCtI0gC. Accesat la 22 decembrie 2012 
  2. ^ "Did life come from another world?" Scientific American 293, 64 - 71 (2005). doi:10.1038/scientificamerican1105-64
  3. ^ Michael Yarus (15 aprilie 2010). Life from an RNA World: The Ancestor Within. Harvard University Press. p. 47. ISBN 978-0-674-05075-4. http://books.google.com/books?id=-YLBMmJE1WwC. Accesat la 22 decembrie 2012 
  4. ^ Juli Pereto (1 martie 2005). „Controversies on the origin of life”. International microbiology : the official journal of the Spanish Society for Microbiology 8 (1): 23–31. PMID 15906258. 
  5. ^ Cometele‑incubator și teoria panspermiei”. 18 august 2007. http://www.evenimentul.ro/articol/cometele8209incubator-si-teoria-panspermiei.html. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]