Teoria celulară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teoria celulară, alcătuită independent de către T.Schwann, M.Schleiden şi R.Virchow, susţine că:
- toate organismele vii sunt alcătuite din celulă;
- celula este unitatea funcţională, structurală şi genetică a materiei vii;
- fiecare celulă provine din altă celulă vie prin procese de diviziune;
- pot arăta reacţii de adaptare faţă de schimbările condiţiilor externe şi interne.
Teoria celulara a fost una dintre cele mai insemnate cuceriri ale biologiei secolului al XIX-lea. Aceasta teorie, prezentata pentru prima data in mod convingator in 1839 de doi specialisti germani in microscopie, Schleiden si Schwann, sustine ca toate plantele si ani-malele sunt constituite din mici unitati fundamentale denumite celule. Acestea sunt inconjurate de o membrana si contin, in general, o formatiune interna, nucleul, inconjurat, la randul lui, de o membrana, numita membrana nucleara. Deosebit de important este faptul ca celulele provin intotdeauna din alte celule printr-un proces de diviziune. Majori-tatea celulelor sunt capabile de crestere si de scindare in doua parti relativ egale, dand nastere la doua celule-fiice. In acelasi timp se divide si nucleul, astfel incat fiecare celula-fiica sa poata primi cate un nucleu.

