Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1951

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1951
Durată
27 mai - 28 octombrie
Nr. curse
8
Nr. piloți
85
Nr. echipe
32
Campionul la Piloți
Argentina Juan Manuel Fangio (Primul titlu)
În 1951, Alfa Romeo a câștigat patru din cele opt curse ale Campionatului Mondial cu modelul 159

Sezonul de Formula 1 din 1951 a fost cel de-al cincilea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Elveției pe 27 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Spaniei pe 28 octombrie.[1] În cadrul acestui sezon s-au mai derulat și alte 14 curse în care s-a permis accesul mașinilor de Formula 1, curse ce nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Argentinianul Juan Manuel Fangio, conducând pentru Alfa Romeo, și-a câștigat primul dintre cele cinci titluri ale sale obținute în carieră.

Rezumatul sezonului[modificare | modificare sursă]

Noua mașină construită de Ferrari dispunea de un motor de 4,5 litri normal aspirat. Astfel, Ferrari a devenit contracandidata celor de la Alfa Romeo. Aceștia din urmă se aflau la sfârșitul perioadei de dezvoltare. Cu toate acestea, Alfa Romeo a câștigat 4 din cele 7 curse europene, Fangio devenind campion mondial. Cele 3 victorii ale piloților de la Ferrari n-au făcut decât să le strice finalul de sezon. Echipa BRM n-a mai avut decât o singură apariție: la Silverstone, unde au participat cu un motor V16. Mașinile lente și învechite ale celor de la Talbot au început să fie din ce în ce mai depășite.

Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte un punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1951.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Alfa Romeo 159 Alfetta Italia Alfa Romeo SpA Alfa Romeo Alfa Romeo 158 1,5 L8s 159 P Italia Giuseppe Farina 1, 3-8
Argentina Juan Manuel Fangio 1, 3-8
Elveția Toulo de Graffenried 1, 7-8
Italia Consalvo Sanesi 1, 3-5
Italia Luigi Fagioli 4
Italia Felice Bonetto 5-8
Germania de Vest Paul Pietsch[a] 6
Republica Irlanda Joe Kelly Alta[b] Alta 1,5 L4s GP D Republica Irlanda Joe Kelly 5
BRM P15 Regatul Unit BRM Ltd BRM BRM P15 1,5 V16s P15 D Regatul Unit Reg Parnell 5, 7
Regatul Unit Peter Walker 5
Regatul Unit Ken Richardson 7
Germania de Vest Hans Stuck 7
ERA B-Type Regatul Unit Bob Gerard ERA[b] ERA 1,5 L6s B-Type D Regatul Unit Bob Gerard 5
Regatul Unit Brian Shawe-Taylor Regatul Unit Brian Shawe-Taylor 5
Ferrari 375 Italia Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 375 4,5 V12 375 D
P
Regatul Unit Peter Whitehead 1
Italia Luigi Villoresi 1, 3-8
Italia Alberto Ascari 1, 3-8
Italia Piero Taruffi 1, 3, 6-8
Argentina José Froilán González 4-8
Regatul Unit HW Motors HWM Alta 2.0 L4s 51 D Regatul Unit George Abecassis 1
Regatul Unit Stirling Moss 1
Maserati 4CL Elveția Enrico Platé Maserati[b] Maserati 4CLT 1,5 L4s 4CLT/48 P Monaco Louis Chiron 1
Statele Unite ale Americii Harry Schell 1, 4
Elveția Toulo de Graffenried 4, 6
Italia Scuderia Milano Speluzzi 1,5 L4 4CLT/50 P Argentina Onofre Marimón 4
Spania Paco Godia 8
Spania Juan Jover 8
Italia Scuderia Ambrosiana Maserati 4CLT 1,5 L4s 4CLT/48 D Regatul Unit David Murray 5-6
Regatul Unit John James 4CLT/48 D Regatul Unit John James 5
Regatul Unit Philip Fotheringham-Parker 4CL D Regatul Unit Philip Fotheringham-Parker 5
Elveția Antonio Branca 4CLT/48 P Elveția Toni Branca 6
Thailanda Prințul Bira OSCA 4500 4,5 V12 4CLT/48 P Thailanda Prințul Bira 8
Italia OSCA Automobili OSCA OSCA 4500 4,5 V12 4500G P Italia Franco Rol 7
Simca-Gordini 11 Franța Equipe Gordini Simca-Gordini Gordini 15C 1,5 L4s 15
11
E Franța Robert Manzon 4, 6-8
Franța Maurice Trintignant 4, 6, 8
Franța André Simon 4, 6-8
Franța Aldo Gordini 4
Franța Jean Behra[c] 7
Talbot-Lago T26C Belgia Ecurie Belge Talbot-Lago[b] Talbot 23CV 4,5 L6 T26C D Belgia Johnny Claes 1, 3-8
Franța Philippe Étancelin Franța Philippe Étancelin 1, 3-4, 6, 8
Franța Yves Giraud-Cabantous Franța Yves Giraud-Cabantous 1, 3-4, 6-8
Franța Guy Mairesse 1, 4
Franța Ecurie Rosier Franța Louis Rosier 1, 3-8
Franța Henri Louveau 1
Monaco Louis Chiron 3-8
Argentina José Froilán González Argentina José Froilán González 1
Belgia Ecurie Belgique Belgia André Pilette 3
Belgia Jacques Swaters 6-7
Franța Pierre Levegh Franța Pierre Levegh 3, 6-7
Franța Eugène Chaboud Franța Eugène Chaboud 4
Regatul Unit Duncan Hamilton Regatul Unit Duncan Hamilton 5-6
Franța Georges Grignard Franța Georges Grignard 8
Veritas Meteor Elveția Peter Hirt Veritas[b] Veritas 2,0 L6 Meteor P Elveția Peter Hirt 1
Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Numele pilotului Etape
Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Elveția Ecurie Espadon Ferrari Ferrari 212 2,5 V12 212 P Elveția Rudi Fischer 1, 6-7
Regatul Unit Graham Whitehead Ferrari 125 1,5 V12s 125 D Regatul Unit Peter Whitehead 4
Regatul Unit GA Vandervell Ferrari 375 4,5 V12 375 tw P Regatul Unit Reg Parnell 4
Regatul Unit Peter Whitehead 5
Brazilia Francisco Landi Ferrari 375 4,5 V12 375 P Brazilia Chico Landi 7
Regatul Unit Peter Whitehead Ferrari 125 1,5 V12s 125 D Regatul Unit Peter Whitehead 7
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1951.

1. Elveția 2. Statele Unite ale Americii 3. Belgia 4. Franța
Marele Premiu al Elveției
27 mai
Indianapolis 500
30 mai
Marele Premiu al Belgiei
17 iunie
Marele Premiu al Franței
1 iulie

Bremgarten (S)

Indianapolis (P)

Spa-Francorchamps (S)

Reims-Gueux (S)
5. Regatul Unit 6. Germania de Vest 7. Italia 8. Spania
Marele Premiu al Marii Britanii
14 iulie
Marele Premiu al Germaniei
29 iulie
Marele Premiu al Italiei
16 septembrie
Marele Premiu al Spaniei
28 octombrie

Silverstone (P)

Nürburgring (P)

Monza (P)

Pedralbes (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1 Elveția Marele Premiu al Elveției Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Italia Alfa Romeo P
2 Statele Unite ale Americii Indianapolis 500[d] Statele Unite ale Americii Duke Nalon Statele Unite ale Americii Lee Wallard Statele Unite ale Americii Lee Wallard Statele Unite ale Americii Kurtis Kraft-Offenhauser F
3 Belgia Marele Premiu al Belgiei Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Italia Giuseppe Farina Italia Alfa Romeo P
4 Franța Marele Premiu al Franței Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio
Italia Luigi Fagioli
Italia Alfa Romeo P
5 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Argentina José Froilán González Italia Giuseppe Farina Argentina José Froilán González Italia Ferrari P
6 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Italia Alberto Ascari Argentina Juan Manuel Fangio Italia Alberto Ascari Italia Ferrari P
7 Italia Marele Premiu al Italiei Argentina Juan Manuel Fangio Italia Giuseppe Farina Italia Alberto Ascari Italia Ferrari P
8 Spania Marele Premiu al Spaniei Italia Alberto Ascari Argentina Juan Manuel Fangio Argentina Juan Manuel Fangio Italia Alfa Romeo P

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot SUI
Elveția
500
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
ESP
Spania
Puncte
1 Argentina Juan Manuel Fangio 1P
R
9P
R
(1)R / 11P 2 2R AbP 1R[e] 31 (37)
2 Italia Alberto Ascari 6 2 2 Ab 1P 1 (4)P 25 (28)
3 Argentina José Froilán González Ab (2) 1P 3 2 2 24 (27)
4 Italia Giuseppe Farina 3 1 (5) AbR Ab 3R / Ab 3 19 (22)
5 Italia Luigi Villoresi Ab 3 3 3 4 (4) Ab 15 (18)
6 Italia Piero Taruffi 2 Ab 5 5 Ab 10
7 Statele Unite ale Americii Lee Wallard 1R 9
8 Italia Felice Bonetto 4 Ab 3 5 7
9 Statele Unite ale Americii Mike Nazaruk 2 6
10 Regatul Unit Reg Parnell 4 5 NS 5
11 Italia Luigi Fagioli 1 / 11 4
12 Italia Consalvo Sanesi 4 Ab 10 6 3
13 Franța Louis Rosier 9 4 Ab 10 8 7 7 3
14 Statele Unite ale Americii Andy Linden 4 3
15 Statele Unite ale Americii Manny Ayulo 3 2
16 Statele Unite ale Americii Jack McGrath 3 2
17 Elveția Toulo de Graffenried 5 Ab Ab Ab 6 2
18 Franța Yves Giraud-Cabantous Ab 5 7 Ab 8 Ab 2
19 Statele Unite ale Americii Bobby Ball 5 2
Monaco Louis Chiron 7 Ab 6 Ab Ab Ab Ab 0
Elveția Rudi Fischer 11 6 NS 0
Franța André Simon Ab Ab 6 Ab 0
Statele Unite ale Americii Henry Banks 6 0
Belgia André Pilette 6 0
Franța Robert Manzon Ab 7 Ab 9 0
Belgia Johnny Claes 13 7 Ab 13 11 Ab Ab 0
Statele Unite ale Americii Carl Forberg 7 0
Regatul Unit Peter Walker 7 0
Franța Pierre Levegh 8 9 Ab 0
Franța Philippe Étancelin 10 Ab Ab Ab 8 0
Regatul Unit Stirling Moss 8 0
Statele Unite ale Americii Duane Carter 8 0
Franța Eugène Chaboud 8 0
Regatul Unit Brian Shawe-Taylor 8 0
Franța Guy Mairesse 14 9 0
Regatul Unit Peter Whitehead Ab Ab 9 Ab 0
Italia Franco Rol 9 0
Belgia Jacques Swaters 10 Ab 0
Spania Paco Godia 10 0
Regatul Unit Bob Gerard 11 0
Statele Unite ale Americii Harry Schell 12 Ab 0
Regatul Unit Duncan Hamilton 12 Ab 0
Republica Irlanda Joe Kelly NC 0
Franța Maurice Trintignant Ab Ab NS Ab 0
Franța Henri Louveau Ab 0
Regatul Unit George Abecassis Ab 0
Elveția Peter Hirt Ab 0
Statele Unite ale Americii Tony Bettenhausen Ab 0
Statele Unite ale Americii Duke Nalon AbP 0
Statele Unite ale Americii Gene Force Ab 0
Statele Unite ale Americii Sam Hanks Ab 0
Statele Unite ale Americii Bill Schindler Ab 0
Statele Unite ale Americii Mauri Rose Ab 0
Statele Unite ale Americii Walt Faulkner Ab 0
Statele Unite ale Americii Jimmy Davies Ab 0
Statele Unite ale Americii Fred Agabashian Ab 0
Statele Unite ale Americii Carl Scarborough Ab 0
Statele Unite ale Americii Bill Mackey Ab 0
Statele Unite ale Americii Chuck Stevenson Ab 0
Statele Unite ale Americii Johnnie Parsons Ab 0
Statele Unite ale Americii Cecil Green Ab 0
Statele Unite ale Americii Troy Ruttman Ab 0
Statele Unite ale Americii Duke Dinsmore Ab 0
Statele Unite ale Americii Chet Miller Ab 0
Statele Unite ale Americii Walt Brown Ab 0
Statele Unite ale Americii Rodger Ward Ab 0
Statele Unite ale Americii Cliff Griffith Ab 0
Statele Unite ale Americii Bill Vukovich Ab 0
Statele Unite ale Americii George Connor Ab 0
Statele Unite ale Americii Mack Hellings Ab 0
Statele Unite ale Americii Joe James Ab 0
Statele Unite ale Americii Johnny McDowell Ab 0
Franța Aldo Gordini Ab 0
Argentina Onofre Marimón Ab 0
Regatul Unit Philip Fotheringham-Parker Ab 0
Regatul Unit David Murray Ab 0
Regatul Unit John James Ab 0
Germania de Vest Paul Pietsch Ab 0
Elveția Toni Branca Ab 0
Franța Jean Behra Ab 0
Brazilia Chico Landi Ab 0
Franța Georges Grignard Ab 0
Thailanda Birabongse Bhanudej Ab 0
Regatul Unit Ken Richardson NS 0
Spania Juan Jover NS 0
Poz. Constructor SUI
Elveția
500
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
ESP
Spania
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse neincluse în Campionatul Mondial[modificare | modificare sursă]

Aceste curse, deși s-au desfășurat tot în anul 1951, nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Nume Nume oficial Circuit Dată Câștigător Constructor Detalii
Italia Marele Premiu al Siracuzei I Gran Premio di Siracusa Siracuza 11 martie Italia Luigi Villoresi Italia Ferrari Detalii
Franța Marele Premiu Pau XII Pau Grand Prix Pau 26 martie Italia Luigi Villoresi Italia Ferrari Detalii
Regatul Unit Trofeul Glover III Richmond Trophy Goodwood 26 martie Thailanda Prince Bira Italia Maserati Detalii
Italia Marele Premiu San Remo VI Gran Premio di Sanremo Ospedaletti 22 aprilie Italia Alberto Ascari Italia Ferrari Detalii
Franța Marele Premiu Bordeaux I Grand Prix de Bordeaux Bordeaux 29 aprilie Franța Louis Rosier Franța Talbot-Lago Detalii
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC III BRDC International Trophy Silverstone 5 mai Regatul Unit Reg Parnell Italia Ferrari Detalii
Franța Marele Premiu al Parisului V Grand Prix de Paris Bois de Boulogne 20 mai Italia Giuseppe Farina Italia Maserati Detalii
Regatul Unit Trofeul Ulster V Ulster Trophy Circuitul Dundrod 2 iunie Italia Giuseppe Farina Italia Alfa Romeo Detalii
Regatul Unit Marele Premiu al Scoției I Scottish Grand Prix Winfield 21 iulie Regatul Unit Philip Fotheringham-Parker Italia Maserati Detalii
Țările de Jos Marele Premiu al Olandei II Grote Prijs van Nederland Zandvoort 22 iulie Franța Louis Rosier Franța Talbot-Lago Detalii
Franța Marele Premiu Albigeois XIII Grand Prix de l'Albigeois Albi 5 august Franța Maurice Trintignant Franța Simca-Gordini Detalii
Italia Cupa Acerbo XX Circuito di Pescara Pescara 15 august Argentina José Froilán González Italia Ferrari Detalii
Italia Marele Premiu Bari V Gran Premio di Bari Bari 2 septembrie Argentina Juan Manuel Fangio Italia Alfa Romeo Detalii
Regatul Unit Trofeul Goodwood IV Goodwood Trophy Goodwood 29 septembrie Italia Giuseppe Farina Italia Alfa Romeo Detalii

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pietsch a fost înscris și în mașina nr. 80 Maserati. A participat cu Maserati doar la antrenamente și s-a calificat și a concurat cu mașina nr. 78 Alfa Romeo.[2]
  2. ^ a b c d e Alta, ERA, Maserati, Talbot-Lago și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
  3. ^ Behra l-a înlocuit în secret pe Trintignant, care se simțea bolnav, pentru cursa Marelui Premiu al Italiei. Directorul echipei, Amédée Gordini, nu a informat organizatorii cursei despre această schimbare, deoarece s-ar fi redus taxa de start pe care echipa a primit-o. Behra a purtat chiar casca compatriotului pentru a ascunde schimbul. [3][4]
  4. ^ Cursele de Mare Premiu ale Campionatului Mondial au fost deschise mașinilor de Formula 1 FIA, cu excepția cursei Indianapolis 500, care a contat și pentru Campionatul AAA din 1951 și a fost limitată doar la Mașinile din Campionatul American.
  5. ^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Spaniei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anuarul FIA 1974, secțiunea gri (engleză 1974 FIA Yearbook, Grey section), pagina 118
  2. ^ „German Grand Prix - Nürburgring, 29 Jul 1951”. OldRacingCars. Accesat în . 
  3. ^ „Jean Behra - Biography”. MotorSportMagazine. Accesat în . 
  4. ^ „Seasons - Italy 1951”. www.statsf1.com. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]