Sezonul de Formula 1 din 1951

Campionul la Piloți
Sezonul de Formula 1 din 1951
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	27 mai - 28 octombrie
Nr. curse	8
Nr. piloți	85
Nr. echipe	32

Juan Manuel Fangio (Primul titlu)

În 1951, Alfa Romeo a câștigat patru din cele opt curse ale Campionatului Mondial cu modelul 159

Sezonul de Formula 1 din 1951 a fost cel de-al cincilea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Elveției pe 27 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Spaniei pe 28 octombrie.^[1] În cadrul acestui sezon s-au mai derulat și alte 14 curse în care s-a permis accesul mașinilor de Formula 1, curse ce nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Argentinianul Juan Manuel Fangio, conducând pentru Alfa Romeo, și-a câștigat primul dintre cele cinci titluri ale sale obținute în carieră.

Rezumatul sezonului[modificare | modificare sursă]

Noua mașină construită de Ferrari dispunea de un motor de 4,5 litri normal aspirat. Astfel, Ferrari a devenit contracandidata celor de la Alfa Romeo. Aceștia din urmă se aflau la sfârșitul perioadei de dezvoltare. Cu toate acestea, Alfa Romeo a câștigat 4 din cele 7 curse europene, Fangio devenind campion mondial. Cele 3 victorii ale piloților de la Ferrari n-au făcut decât să le strice finalul de sezon. Echipa BRM n-a mai avut decât o singură apariție: la Silverstone, unde au participat cu un motor V16. Mașinile lente și învechite ale celor de la Talbot au început să fie din ce în ce mai depășite.

Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte un punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1951.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
	Alfa Romeo SpA	Alfa Romeo	Alfa Romeo 158 1,5 L8 s	159	P	Giuseppe Farina	1, 3-8
						Juan Manuel Fangio	1, 3-8
						Toulo de Graffenried	1, 7-8
						Consalvo Sanesi	1, 3-5
						Luigi Fagioli	4
						Felice Bonetto	5-8
						Paul Pietsch^[a]	6
	Joe Kelly	Alta^[b]	Alta 1,5 L4 s	GP	D	Joe Kelly	5
	BRM Ltd	BRM	BRM P15 1,5 V16 s	P15	D	Reg Parnell	5, 7
						Peter Walker	5
						Ken Richardson	7
						Hans Stuck	7
	Bob Gerard	ERA^[b]	ERA 1,5 L6 s	B-Type	D	Bob Gerard	5
	Brian Shawe-Taylor	ERA^[b]	ERA 1,5 L6 s	B-Type	D	Brian Shawe-Taylor	5
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 375 4,5 V12	375	D P	Peter Whitehead	1
						Luigi Villoresi	1, 3-8
						Alberto Ascari	1, 3-8
						Piero Taruffi	1, 3, 6-8
						José Froilán González	4-8
	HW Motors	HWM	Alta 2.0 L4 s	51	D	George Abecassis	1
	HW Motors	HWM	Alta 2.0 L4 s	51	D	Stirling Moss	1
	Enrico Platé	Maserati^[b]	Maserati 4CLT 1,5 L4 s	4CLT/48	P	Louis Chiron	1
						Harry Schell	1, 4
						Toulo de Graffenried	4, 6
	Scuderia Milano		Speluzzi 1,5 L4	4CLT/50	P	Onofre Marimón	4
						Paco Godia	8
						Juan Jover	8
	Scuderia Ambrosiana		Maserati 4CLT 1,5 L4 s	4CLT/48	D	David Murray	5-6
	John James			4CLT/48	D	John James	5
	Philip Fotheringham-Parker			4CL	D	Philip Fotheringham-Parker	5
	Antonio Branca			4CLT/48	P	Toni Branca	6
	Prințul Bira		OSCA 4500 4,5 V12	4CLT/48	P	Prințul Bira	8
	OSCA Automobili	OSCA	OSCA 4500 4,5 V12	4500G	P	Franco Rol	7
	Equipe Gordini	Simca-Gordini	Gordini 15C 1,5 L4 s	15 11	E	Robert Manzon	4, 6-8
						Maurice Trintignant	4, 6, 8
						André Simon	4, 6-8
						Aldo Gordini	4
						Jean Behra^[c]	7
	Ecurie Belge	Talbot-Lago^[b]	Talbot 23CV 4,5 L6	T26C	D	Johnny Claes	1, 3-8
	Philippe Étancelin					Philippe Étancelin	1, 3-4, 6, 8
	Yves Giraud-Cabantous					Yves Giraud-Cabantous	1, 3-4, 6-8
	Yves Giraud-Cabantous					Guy Mairesse	1, 4
	Ecurie Rosier					Louis Rosier	1, 3-8
						Henri Louveau	1
						Louis Chiron	3-8
	José Froilán González					José Froilán González	1
	Ecurie Belgique					André Pilette	3
	Ecurie Belgique					Jacques Swaters	6-7
	Pierre Levegh					Pierre Levegh	3, 6-7
	Eugène Chaboud					Eugène Chaboud	4
	Duncan Hamilton					Duncan Hamilton	5-6
	Georges Grignard					Georges Grignard	8
	Peter Hirt	Veritas^[b]	Veritas 2,0 L6	Meteor	P	Peter Hirt	1
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
Ecurie Espadon	Ferrari	Ferrari 212 2,5 V12	212	P	Rudi Fischer	1, 6-7
Graham Whitehead		Ferrari 125 1,5 V12 s	125	D	Peter Whitehead	4
GA Vandervell		Ferrari 375 4,5 V12	375 tw	P	Reg Parnell	4
GA Vandervell		Ferrari 375 4,5 V12	375 tw	P	Peter Whitehead	5
Francisco Landi		Ferrari 375 4,5 V12	375	P	Chico Landi	7
Peter Whitehead		Ferrari 125 1,5 V12 s	125	D	Peter Whitehead	7

Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1951.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Elveției 27 mai	Indianapolis 500 30 mai	Marele Premiu al Belgiei 17 iunie	Marele Premiu al Franței 1 iulie
Bremgarten (S)	Indianapolis (P)	Spa-Francorchamps (S)	Reims-Gueux (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Marii Britanii 14 iulie	Marele Premiu al Germaniei 29 iulie	Marele Premiu al Italiei 16 septembrie	Marele Premiu al Spaniei 28 octombrie
Silverstone (P)	Nürburgring (P)	Monza (P)	Pedralbes (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu
1	Marele Premiu al Elveției	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Alfa Romeo	P
2	Indianapolis 500^[d]	Duke Nalon	Lee Wallard	Lee Wallard	Kurtis Kraft-Offenhauser	F
3	Marele Premiu al Belgiei	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Giuseppe Farina	Alfa Romeo	P
4	Marele Premiu al Franței	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio Luigi Fagioli	Alfa Romeo	P
5	Marele Premiu al Marii Britanii	José Froilán González	Giuseppe Farina	José Froilán González	Ferrari	P
6	Marele Premiu al Germaniei	Alberto Ascari	Juan Manuel Fangio	Alberto Ascari	Ferrari	P
7	Marele Premiu al Italiei	Juan Manuel Fangio	Giuseppe Farina	Alberto Ascari	Ferrari	P
8	Marele Premiu al Spaniei	Alberto Ascari	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Alfa Romeo	P

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	SUI	500	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	ESP	Puncte
1	Juan Manuel Fangio	1P R		9P R	(1)_R / 11^P	2	2_R	Ret^P	1_R^[e]	31 (37)
2	Alberto Ascari	6		2	2	Ret	1^P	1	(4)^P	25 (28)
3	José Froilán González	Ret			(2)	1^P	3	2	2	24 (27)
4	Giuseppe Farina	3		1	(5)	Ret_R	Ret	3_R / Ret	3	19 (22)
5	Luigi Villoresi	Ret		3	3	3	4	(4)	Ret	15 (18)
6	Piero Taruffi	2		Ret			5	5	Ret	10
7	Lee Wallard		1_R							9
8	Felice Bonetto					4	Ret	3	5	7
9	Mike Nazaruk		2							6
10	Reg Parnell				4	5		NS		5
11	Luigi Fagioli				1 / 11					4
12	Consalvo Sanesi	4		Ret	10	6				3
13	Louis Rosier	9		4	Ret	10	8	7	7	3
14	Andy Linden		4							3
15	Manny Ayulo		3							2
16	Jack McGrath		3							2
17	Toulo de Graffenried	5			Ret		Ret	Ret	6	2
18	Yves Giraud-Cabantous	Ret		5	7		Ret	8	Ret	2
19	Bobby Ball		5							2
—	Louis Chiron	7		Ret	6	Ret	Ret	Ret	Ret	0
—	Rudi Fischer	11					6	NS		0
—	André Simon				Ret		Ret	6	Ret	0
—	Henry Banks		6							0
—	André Pilette			6						0
—	Robert Manzon				Ret		7	Ret	9	0
—	Johnny Claes	13		7	Ret	13	11	Ret	Ret	0
—	Carl Forberg		7							0
—	Peter Walker					7				0
—	Pierre Levegh			8			9	Ret		0
—	Philippe Étancelin	10		Ret	Ret		Ret		8	0
—	Stirling Moss	8								0
—	Duane Carter		8							0
—	Eugène Chaboud				8					0
—	Brian Shawe-Taylor					8				0
—	Guy Mairesse	14			9					0
—	Peter Whitehead	Ret			Ret	9		Ret		0
—	Franco Rol							9		0
—	Jacques Swaters						10	Ret		0
—	Paco Godia								10	0
—	Bob Gerard					11				0
—	Harry Schell	12			Ret					0
—	Duncan Hamilton					12	Ret			0
—	Joe Kelly					NC				0
—	Maurice Trintignant				Ret		Ret	NS	Ret	0
—	Henri Louveau	Ret								0
—	George Abecassis	Ret								0
—	Peter Hirt	Ret								0
—	Tony Bettenhausen		Ret							0
—	Duke Nalon		Ret^P							0
—	Gene Force		Ret							0
—	Sam Hanks		Ret							0
—	Bill Schindler		Ret							0
—	Mauri Rose		Ret							0
—	Walt Faulkner		Ret							0
—	Jimmy Davies		Ret							0
—	Fred Agabashian		Ret							0
—	Carl Scarborough		Ret							0
—	Bill Mackey		Ret							0
—	Chuck Stevenson		Ret							0
—	Johnnie Parsons		Ret							0
—	Cecil Green		Ret							0
—	Troy Ruttman		Ret							0
—	Duke Dinsmore		Ret							0
—	Chet Miller		Ret							0
—	Walt Brown		Ret							0
—	Rodger Ward		Ret							0
—	Cliff Griffith		Ret							0
—	Bill Vukovich		Ret							0
—	George Connor		Ret							0
—	Mack Hellings		Ret							0
—	Joe James		Ret							0
—	Johnny McDowell		Ret							0
—	Aldo Gordini				Ret					0
—	Onofre Marimón				Ret					0
—	Philip Fotheringham-Parker					Ret				0
—	David Murray					Ret				0
—	John James					Ret				0
—	Paul Pietsch						Ret			0
—	Toni Branca						Ret			0
—	Jean Behra							Ret		0
—	Chico Landi							Ret		0
—	Georges Grignard								Ret	0
—	Birabongse Bhanudej								Ret	0
—	Ken Richardson							NS		0
—	Juan Jover								NS	0
Poz.	Constructor	SUI	500	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	ESP	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1	A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse neincluse în Campionatul Mondial[modificare | modificare sursă]

Aceste curse, deși s-au desfășurat tot în anul 1951, nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Nume	Nume oficial	Circuit	Dată	Câștigător	Constructor	Detalii
Marele Premiu al Siracuzei	I Gran Premio di Siracusa	Siracuza	11 martie	Luigi Villoresi	Ferrari	Detalii
Marele Premiu Pau	XII Pau Grand Prix	Pau	26 martie	Luigi Villoresi	Ferrari	Detalii
Trofeul Glover	III Richmond Trophy	Goodwood	26 martie	Prince Bira	Maserati	Detalii
Marele Premiu San Remo	VI Gran Premio di Sanremo	Ospedaletti	22 aprilie	Alberto Ascari	Ferrari	Detalii
Marele Premiu Bordeaux	I Grand Prix de Bordeaux	Bordeaux	29 aprilie	Louis Rosier	Talbot-Lago	Detalii
Trofeul Internațional BRDC	III BRDC International Trophy	Silverstone	5 mai	Reg Parnell	Ferrari	Detalii
Marele Premiu al Parisului	V Grand Prix de Paris	Bois de Boulogne	20 mai	Giuseppe Farina	Maserati	Detalii
Trofeul Ulster	V Ulster Trophy	Circuitul Dundrod	2 iunie	Giuseppe Farina	Alfa Romeo	Detalii
Marele Premiu al Scoției	I Scottish Grand Prix	Winfield	21 iulie	Philip Fotheringham-Parker	Maserati	Detalii
Marele Premiu al Olandei	II Grote Prijs van Nederland	Zandvoort	22 iulie	Louis Rosier	Talbot-Lago	Detalii
Marele Premiu Albigeois	XIII Grand Prix de l'Albigeois	Albi	5 august	Maurice Trintignant	Simca-Gordini	Detalii
Cupa Acerbo	XX Circuito di Pescara	Pescara	15 august	José Froilán González	Ferrari	Detalii
Marele Premiu Bari	V Gran Premio di Bari	Bari	2 septembrie	Juan Manuel Fangio	Alfa Romeo	Detalii
Trofeul Goodwood	IV Goodwood Trophy	Goodwood	29 septembrie	Giuseppe Farina	Alfa Romeo	Detalii

Note[modificare | modificare sursă]

^ Pietsch a fost înscris și în mașina nr. 80 Maserati. A participat cu Maserati doar la antrenamente și s-a calificat și a concurat cu mașina nr. 78 Alfa Romeo.^[2]
^ ^a ^b ^c ^d ^e Alta, ERA, Maserati, Talbot-Lago și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
^ Behra l-a înlocuit în secret pe Trintignant, care se simțea bolnav, pentru cursa Marelui Premiu al Italiei. Directorul echipei, Amédée Gordini, nu a informat organizatorii cursei despre această schimbare, deoarece s-ar fi redus taxa de start pe care echipa a primit-o. Behra a purtat chiar casca compatriotului pentru a ascunde schimbul. ^[3]^[4]
^ Cursele de Mare Premiu ale Campionatului Mondial au fost deschise mașinilor de Formula 1 FIA, cu excepția cursei Indianapolis 500, care a contat și pentru Campionatul AAA din 1951 și a fost limitată doar la Mașinile din Campionatul American.
^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Spaniei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Anuarul FIA 1974, secțiunea gri (engleză 1974 FIA Yearbook, Grey section), pagina 118
^ „German Grand Prix - Nürburgring, 29 Jul 1951”. OldRacingCars. Accesat în 25 iunie 2019.
^ „Jean Behra - Biography”. MotorSportMagazine. Accesat în 26 iunie 2019.
^ „Seasons - Italy 1951”. www.statsf1.com. Accesat în 26 iunie 2019.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

[3] Pietsch a fost înscris și în mașina nr. 80 Maserati. A participat cu Maserati doar la antrenamente și s-a calificat și a concurat cu mașina nr. 78 Alfa Romeo.^[2]

[chassis-4] Alta, ERA, Maserati, Talbot-Lago și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.

[7] Behra l-a înlocuit în secret pe Trintignant, care se simțea bolnav, pentru cursa Marelui Premiu al Italiei. Directorul echipei, Amédée Gordini, nu a informat organizatorii cursei despre această schimbare, deoarece s-ar fi redus taxa de start pe care echipa a primit-o. Behra a purtat chiar casca compatriotului pentru a ascunde schimbul. ^[3]^[4]

[8] Cursele de Mare Premiu ale Campionatului Mondial au fost deschise mașinilor de Formula 1 FIA, cu excepția cursei Indianapolis 500, care a contat și pentru Campionatul AAA din 1951 și a fost limitată doar la Mașinile din Campionatul American.

[9] Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Spaniei.

[1] Anuarul FIA 1974, secțiunea gri (engleză 1974 FIA Yearbook, Grey section), pagina 118

[2] „German Grand Prix - Nürburgring, 29 Jul 1951”. OldRacingCars. Accesat în 25 iunie 2019.

[5] „Jean Behra - Biography”. MotorSportMagazine. Accesat în 26 iunie 2019.

[6] „Seasons - Italy 1951”. www.statsf1.com. Accesat în 26 iunie 2019.

[1]

[a]

[b]

[c]

[d]

[e]

[2]

[3]

[4]