Sezonul de Formula 1 din 1951
Sezonul de Formula 1 din 1951 | |
Durată | 27 mai - 28 octombrie |
---|---|
Nr. curse | 8 |
Nr. piloți | 85 |
Nr. echipe | 32 |
Campionul la Piloți | |
![]() | |
![]() |

Sezonul de Formula 1 din 1951 a fost cel de-al cincilea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Elveției pe 27 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Spaniei pe 28 octombrie.[1] În cadrul acestui sezon s-au mai derulat și alte 14 curse în care s-a permis accesul mașinilor de Formula 1, curse ce nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
Argentinianul Juan Manuel Fangio, conducând pentru Alfa Romeo, și-a câștigat primul dintre cele cinci titluri ale sale obținute în carieră.
Rezumatul sezonului[modificare | modificare sursă]
Noua mașină construită de Ferrari dispunea de un motor de 4,5 litri normal aspirat. Astfel, Ferrari a devenit contracandidata celor de la Alfa Romeo. Aceștia din urmă se aflau la sfârșitul perioadei de dezvoltare. Cu toate acestea, Alfa Romeo a câștigat 4 din cele 7 curse europene, Fangio devenind campion mondial. Cele 3 victorii ale piloților de la Ferrari n-au făcut decât să le strice finalul de sezon. Echipa BRM n-a mai avut decât o singură apariție: la Silverstone, unde au participat cu un motor V16. Mașinile lente și învechite ale celor de la Talbot au început să fie din ce în ce mai depășite.
Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte un punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare.
Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]
Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1951.
Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.
Concurent | Constructor afiliat | Motor | Șasiu | Pneu | Piloți | |
---|---|---|---|---|---|---|
Numele pilotului | Etape | |||||
![]() |
Ferrari | Ferrari 212 2,5 V12 | 212 | P | ![]() |
1, 6-7 |
![]() |
Ferrari 125 1,5 V12s | 125 | D | ![]() |
4 | |
![]() |
Ferrari 375 4,5 V12 | 375 tw | P | ![]() |
4 | |
![]() |
5 | |||||
![]() |
Ferrari 375 4,5 V12 | 375 | P | ![]() |
7 | |
![]() |
Ferrari 125 1,5 V12s | 125 | D | ![]() |
7 |
- Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.
Calendar[modificare | modificare sursă]
Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1951.
1. ![]() |
2. ![]() |
3. ![]() |
4. ![]() |
---|---|---|---|
Marele Premiu al Elveției 27 mai |
Indianapolis 500 30 mai |
Marele Premiu al Belgiei 17 iunie |
Marele Premiu al Franței 1 iulie |
![]() Bremgarten (S) |
![]() Indianapolis (P) |
![]() Spa-Francorchamps (S) |
![]() Reims-Gueux (S) |
5. ![]() |
6. ![]() |
7. ![]() |
8. ![]() |
Marele Premiu al Marii Britanii 14 iulie |
Marele Premiu al Germaniei 29 iulie |
Marele Premiu al Italiei 16 septembrie |
Marele Premiu al Spaniei 28 octombrie |
![]() Silverstone (P) |
![]() Nürburgring (P) |
![]() Monza (P) |
![]() Pedralbes (S) |
(P) - pistă; (S) - stradă. |
Rezultate[modificare | modificare sursă]
Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]
Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.
Legendă | |
---|---|
Culoare | Rezultat |
Auriu | Câștigător |
Argintiu | Locul 2 |
Bronz | Locul 3 |
Verde | Alte locuri care punctează |
Albastru | Alte locuri |
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC) | |
Purpuriu | Nu s-a clasat, retras (Ret) |
Negru | Descalificat (DSC) |
Alb | Nu a luat startul (NS) |
Cursă anulată (C) | |
Roșu | Nu s-a calificat (NSC) |
Fără culoare | Doar s-a antrenat (DSA) |
Exclus (EX) | |
Nu a participat (celulă goală) | |
Adnotare | Însemnătate |
P | Pole position |
R | Cel mai rapid tur |
(6) | Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM |
1 | A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți |
Curse neincluse în Campionatul Mondial[modificare | modificare sursă]
Aceste curse, deși s-au desfășurat tot în anul 1951, nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Pietsch a fost înscris și în mașina nr. 80 Maserati. A participat cu Maserati doar la antrenamente și s-a calificat și a concurat cu mașina nr. 78 Alfa Romeo.[2]
- ^ a b c d e Alta, ERA, Maserati, Talbot-Lago și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
- ^ Behra l-a înlocuit în secret pe Trintignant, care se simțea bolnav, pentru cursa Marelui Premiu al Italiei. Directorul echipei, Amédée Gordini, nu a informat organizatorii cursei despre această schimbare, deoarece s-ar fi redus taxa de start pe care echipa a primit-o. Behra a purtat chiar casca compatriotului pentru a ascunde schimbul. [3][4]
- ^ Cursele de Mare Premiu ale Campionatului Mondial au fost deschise mașinilor de Formula 1 FIA, cu excepția cursei Indianapolis 500, care a contat și pentru Campionatul AAA din 1951 și a fost limitată doar la Mașinile din Campionatul American.
- ^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Spaniei.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Anuarul FIA 1974, secțiunea gri (engleză 1974 FIA Yearbook, Grey section), pagina 118
- ^ „German Grand Prix - Nürburgring, 29 Jul 1951”. OldRacingCars. Accesat în .
- ^ „Jean Behra - Biography”. MotorSportMagazine. Accesat în .
- ^ „Seasons - Italy 1951”. www.statsf1.com. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
|