Sezonul de Formula 1 din 1952
| Sezonul de Formula 1 din 1952 | |
Durată | 18 mai - 7 septembrie |
|---|---|
Nr. curse | 8 |
Nr. piloți | 108 |
Nr. echipe | 47 |
| Campionul la Piloți | |
.jpg) | |
 Alberto Ascari (Primul titlu) | |
Sezonul de Formula 1 din 1952 a fost cel de-al șaselea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a treia ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Elveției pe 18 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 7 septembrie. În 1952 s-au desfășurat și multe alte curse care nu au făcut parte din campionat. Alberto Ascari, conducând pentru Scuderia Ferrari, a devenit campionul mondial la piloți.
Rezumatul sezonului[modificare | modificare sursă]
Aflată în imposibilitatea de a finanța construirea unei noi mașini, Alfa Romeo s-a retras din competiție, lăsându-i pe cei de la Ferrari fără adversar. Acest lucru i-a determinat pe organizatorii multor curse să-și îndrepte atenția spre Formula 2. Aici, regulamentul impunea motoare de 2 litri normal aspirate, fapt ce a condus la o participare numeroasă atât din partea organizatorilor, cât și din partea competitorilor. Deși au luat startul multe mașini, victoriile au aparținut tot celor de la Ferrari. Ascari a câștigat șase Mari Premii. El a absentat de la Marele Premiu al Elveției întrucât era implicat în calificările cursei de la Indianapolis. Maserati și Gordini au opus o rezistență modestă, în timp ce prestațiile lui Mike Hawthorn (Cooper) i-au adus acestuia un loc la Ferrari, pentru 1953. Din cauza unui accident destul de grav petrecut la începutul sezonului, Juan Manuel Fangio a ratat toate cursele acestui an.
Toate cursele Campionatului Mondial s-au desfășurat după regulamentul Formulei 2.[1] Din acest sezon, căștile de curse au fost făcute obligatorii în Formula 1.[2]
Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]
Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1952.
.jpg)
,_Paris_Motor_Show_2018,_IMG_0321.jpg){kind=small}
_ret.jpg){kind=small}
Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.
- Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.
Calendar[modificare | modificare sursă]
Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1952.
1. 
|
2. 
|
3. 
|
4. 
|
|---|---|---|---|
| Marele Premiu al Elveției 18 mai |
Indianapolis 500 30 mai |
Marele Premiu al Belgiei 22 iunie |
Marele Premiu al Franței 6 iulie |
 Bremgarten (S) |
 Indianapolis (P) |
 Spa-Francorchamps (S) |
 Rouen-Les-Essarts (S) |
5. 
|
6. 
|
7. 
|
8.
|
| Marele Premiu al Marii Britanii 5 iulie |
Marele Premiu al Germaniei 18 iulie |
Marele Premiu al Țărilor de Jos 2 august |
Marele Premiu al Italiei 23 august |
 Silverstone (P) |
 Nürburgring (P) |
 Zandvoort (P) |
 Monza (P) |
| (P) - pistă; (S) - stradă. | |||
Rezultate[modificare | modificare sursă]
Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]
Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.
| Legendă | |
|---|---|
| Culoare | Rezultat |
| Auriu | Câștigător |
| Argintiu | Locul 2 |
| Bronz | Locul 3 |
| Verde | Alte locuri care punctează |
| Albastru | Alte locuri |
| Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC) | |
| Purpuriu | Nu s-a clasat, retras (Ret) |
| Negru | Descalificat (DSC) |
| Alb | Nu a luat startul (NS) |
| Cursă anulată (C) | |
| Roșu | Nu s-a calificat (NSC) |
| Fără culoare | Doar s-a antrenat (DSA) |
| Exclus (EX) | |
| Nu a participat (celulă goală) | |
| Adnotare | Însemnătate |
| P | Pole position |
| R | Cel mai rapid tur |
| (6) | Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM |
| 1 | A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți |
Alte curse importante[modificare | modificare sursă]
Aceste curse n-au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g Alta, BMW, Cisitalia, Cooper, Frazer-Nash, OSCA și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
- ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile din Campionatul Național AAA.
- ^ Alberto Ascari și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Germaniei.
- ^ Rezultatele Campionatului Mondial al Piloților din 1952 în Anuarul FIA al Sporturilor Auto 1974, paginile 118-119 arată că Manzon s-a clasat pe locul 6 sub Hawthorn și Fischer, care sunt afișați ca fiind la egalitate pe locul 4.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 12
- ^ „Evolution of Formula 1 helmets since the first days of the series until now”. cmhelmets.com. Accesat în .
| |||||