Bill Clinton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
William Jefferson Clinton
Bill Clinton.jpg
Bill Clinton
Date personale
Nume la naștere William Jefferson Blythe III
Născut 19 august 1946
Hope, Arkansas
Părinți William Jefferson Blythe, Jr.[*]
Virginia Clinton Kelley[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Roger Clinton, Jr.[*]
Leon Ritzenthaler[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Hillary Rodham Clinton (c. 1975)
Copii Chelsea (n. 1980)
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religie Baptist[1]
Ocupație jurist
om politic
avocat
diplomat
autobiograf[*]
scriitor
învățător Modificați la Wikidata
Al 42-lea Președinte al SUA
În funcție
20 ianuarie 1993 – 20 ianuarie 2001
Vicepreședinte Al Gore
Precedat de George H. W. Bush
Succedat de George W. Bush
Guvernator de Arkansas
În funcție
11 ianuarie 1983 – 12 decembrie 1992
Precedat de Frank White
Succedat de Jim Tucker
În funcție
9 ianuarie 1979 – 19 ianuarie 1981
Precedat de Joe Purcell (interimar)
Succedat de Frank White
Al 50-lea Procurorul General al Arkansasului
În funcție
3 ianuarie 1977 – 9 ianuarie 1979
Precedat de Jim Tucker
Succedat de Steve Clark

Premii Premiul Carol cel Mare ()
Ordinul Leului Alb
Four Freedoms Award - Freedom Medal[*]
Medalia Philadelphia pentru Libertate[*]
Freedom Award[*]
Sergio Vieira de Mello Citizen of the World[*]
James Parks Morton Interfaith Award[*]
NAACP Image Award – President's Award[*] ()
Premiul TED[*] ()
Academy of Achievement's Golden Plate Award[*]
Doublespeak Award[*]
Grand Cross of the National Order of Honor and Merit[*] ()
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*]
Partid politic Democrat
Alma mater Universitatea Georgetown (B.S.)
University College, Oxford
Yale University (J.D.)
Semnătură
Signature of Bill Clinton.svg
Prezență online

William Jefferson "Bill" Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946) a fost cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001. Înaintea câștigării alegerilor prezidenţiale din 1992, Clinton a servit cinci mandate, dintre care ultimele patru consecutive, în calitate de al 50-lea, respectiv al 52-lea guvernator al statului Arkansas. Soția sa, Hillary Rodham Clinton, a fost senator din partea statului New York, stat în care ambii locuiesc, dar este actualmente secretar de stat în administrația Obama. Bill Clinton a fondat și conduce fundația care îi poartă numele, William J. Clinton Foundation.

Discursul prezidențial[modificare | modificare sursă]

Există patru discursuri importante prin care se observă trăsăturile de bază ale discursurilor lui Clinton: discursul inaugural din 20 ianuarie 1993, discursul Martin Luther King, discursul “I am sorry” și discursul “I have sinned” din perioada scandalului Monica Lewinsky.

Discursul de inaugurare[modificare | modificare sursă]

Discursul inaugural din 20 ian 1993 este un discurs lung, se întinde pe 4 pagini format A4, și își propune să convingă auditoriul ca prin ocuparea scaunului prezidențial de către un democrat lucrurile se vor schimba în America și toate slăbiciunile sistemului - datorate mai mult sau mai puțin republicanilor - vor fi eliminate și America își va relua poziția de “world’s greatest power” (cea mai mare putere a lumii).

Discursul jonglează foarte mult la nivel de limbaj, folosind metafore și imagini-cuvinte cheie. Încă din deschiderea discursului Bill Clinton își asumă figura salvatorului, aducătorului de înnoire și de viață prin utilizarea metaforei iarnă-primăvară. Ideea de schimbare devine astfel un leitmotiv al discursului. Este vorba de o schimbare a Americii nu “de dragul schimbării”, după cum spune Clinton, ci pentru a păstra idealurile americane – viața, libertatea și căutarea fericirii. Cuvântul “change” apare de 11 ori în discurs, iar ideea de schimbare este susținută de cele mai multe ori prin cuvinte derivate cu prefixul “re-” de tipul “renewal”, “reinvent”, “remaking”, “reborn”, etc.

De cele mai multe ori Clinton se identifică cu ceea ce reprezintă America, poporul american, reușite sau nereușite la nivel de națiune prin utilizarea pronumelui personal la persoana I plural “we”. Folosește persoana I singular doar atunci când vorbește din poziția omului Clinton, dorind să împărtășească celor care îl ascultă și îl privesc ceva din experiența personală: un sfat, un citat din Biblie, o întâmplare, etc.

Pentru a atrage simpatia electoratului Clinton oferă evident soluții, revine în fața publicului ca și salvator, dar un salvator de tipul Moise, care se identifică cu națiunea, lăsând să se înțeleagă că vor lupta împreună pentru a-și atinge scopurile, subliniind puternic ideea de împreună – “together”, faptul că nu sunt singuri în fața a ceea ce va urma.

Își declară deschis scopurile pe care dorește să le atingă în timpul mandatului ajutat de poporul american. Subliniază din nou nevoia de a lucra împreună la renașterea Americii, de a se ajuta reciproc pentru a-și atinge scopurile nobile și lansează ideea de marea familie americană.

În încheierea discursului utilizează un citat din Biblie în primul rând pentru a-și reîntări imaginea de salvator, trimis sfânt, poate chiar un fel de arhanghel, și apoi pentru a sensibiliza credincioșii din rândul publicului.

Discursul Martin Luther King[modificare | modificare sursă]

În cel de al doilea discurs grija cu care a fost redactat evident cu mult înainte de aflarea rezultatelor, este rostit în timpul ceremoniei din Oak Bluff, Massachusetts, ținută cu ocazia celei de a 35-a Anniversare a discursului lui Martin Luther King, "I Have A Dream", discurs care a schimbat cursul politicii americane al acelei perioade.

Discursul lui Clinton debutează într-o tonalitate foarte personală, deoarece utilizează persoana I singular și verbe la trecut simplu sau continuu în alternanța cu prezentul lui “îmi amintesc”- “I remember”. Scopul acestui debut emoțional este de a sublinia impactul pe care ziua de 28 august 1968 a avut-o asupra tânărului Clinton.

Repetarea aproape obsesiva a cuvintelor “I remember” dorește să întărească veridicitatea celor relatate și în același timp să sublinieze impactul emoțional al discursului lui King asupra omului Clinton, atât al tânărului de atunci cât și al președintelui din prezent. În momentul discursului Clinton lasă impresia că retrăiește la fel de puternic acele emoții, tonul în care recită discursul este plin de emoție, pasional, gesturile la fel de largi și deschise. Există un moment în discurs când Clinton lovește pupitrul de la care vorbea în dorința de a sublinia auditiv și vizual ideea pe care tocmai o susținea.

Extrem de interesant devine tonul plin de remușcări adoptat în discursurile în care președintele Clinton își cere scuze pentru slăbiciunile omului Clinton în fața întregii națiuni. Nu mai putem vorbi de un discurs efervescent, ci de unul plin de căință, relativ umil, cu o ușoară undă de patetism chiar.

"I have sinned"[modificare | modificare sursă]

Discursul “I have sinned” din 11 septembrie 1998, adoptă acest ton plin de remușcări, Clinton lasă să i se simtă stânjeneala și totodată dorința de a se justifica cumva și de a cere scuze în primul rând poporului american. Poziția pe care o adoptă acum vizavi de public este un pic inferioară acestuia tocmai pentru a-i atrage înțelegerea și mai ales iertarea.

Pe tot parcusul discursului Clinton nu schimbă poziția de ușoară inferioritate, încearcă să se justifice și să demonstreze că este pe deplin conștient de gravitatea faptelor sale. Și-a cerut scuze tuturor celor implicați și afectați de scandal, dar lasă să se înțeleagă faptul că cel mai important “membru al familiei” căruia trebuie să-i ceară iertare este poporul american. Mulțumește poporului american pentru faptul că la susținut, în ciuda situației, subliniind că totuși “a păcătuit”, întărind astfel acea conotatie biblica a faptei sale. Clinton insistă foarte mult pe acesta latura religioasă a faptei sale, subliniază impactul pe care l-a avut evenimentul asupra sa în primul rând din punct de vedere religios și moral, și apoi politic, încercând astfel să câștige simpatia publicului, a americanilor.

"I am sorry"[modificare | modificare sursă]

Situația este similară și în Discursul “I am Sorry” din 11 decembrie 1998, unde avem tot un Clinton plin de remușcări, care cere iertare americanilor, Congresului, prietenilor, familiei. În acest discurs se poate observa și o resemnare pe care n-am întâlnit-o în alte discursuri, și în același timp scopul e de a arăta totuși maturitatea celui care a greșit și e pregătit să își asume greșeala. De asemenea Clinton subliniază valoarea pe care o are familia pentru el, dar și ideea de familie în general.

Vedem acum un Clinton pregătit să își accepte sentința, oricare ar fi ea, care cere sprijinul și încrederea americanilor, devine un fel de arhanghel prăbușit, un fel de înger decăzut, cu aripile frânte care totuși nu va renunța la sine și la ceilalți. Își pierde imaginea de salvator, dar în același timp adoptă imaginea unui fel de apostol care și-a negat dumnezeul tocmai prin atitudinea de căință și remușcări.

Caracteristici ale discursului[modificare | modificare sursă]

La nivel de limbaj, nu se poate vorbi de un vocabular elevat, ci de o combinație de limbaj comun cu o ușoară tentă intelectuală (Clinton a absolvit Oxford și Yale). În discursuri sunt folosite cuvinte cu un puternic impact psihologic, cuvinte simple la prima vedere (ex.: “change”) dar care ajung cheia întregului discurs. Sunt folosite metafore (ex.: winter-spring), variate epitete (adjective comparative de superioritate de cele mai multe ori, ex.: “better”, “higher”, “greater”, etc). De asemenea păstrează constant legătura cu publicul căruia i se adresează prin construcții de tipul “us,” “we”, “fellow americans”, “America”, etc”.

La nivel psihologic, discursurile sale pot fi caracterizate ca și subliminale, se mizează foarte mult pe acele fraze sau cuvinte cheie care vizează cele 5 nivele de receptare - auditiv, vizual, kinestezic (emotii), olfactiv, gustativ - cuvinte sau fraze simple, însă încărcate de subînțelesuri. Se apelează la subconștient prin repetarea acestora sau a unor sinonime la fel de puternice ca și impact psihic (ex. “change” = “renewal”, “reinven”, “remaking”, etc) și se mizează pe inducerea unei complicități din partea publicului printr-o constantă de apropiere de tipul “we”, “us”, “together”etc.

La nivel ideologic, o particularitate a discursurilor clintoniene este distingerea foarte clară între eu-ul Clinton și noi-ul Americanii, căci persoana I este folosită pentru a transmite gândurile, emoțiile omului Clinton (omului politic, religios, americanului, democratului, etc), iar formulele de plural îl identifică pe Clinton cu America, poporul american, ideea de americanism. Evident, imaginea adoptată este cea a salvatorului, mai degrabă un Moise gata să-și treacă poporul printre ape, decât un Solomon sau Cincinnatus. După scandal se poate spune că tinde spre o imagine de Alexandru cel Mare în ultima perioadă a domniei, păstrând grandoarea trecutului mai luminoasă decât tumultul prezentului.

În ciuda situației stânjenitoare pentru un Președinte, Clinton reușește să păstreze simpatia publicului, să atragă compătimirea și pe undeva iertarea acestuia.

Cărți scrise[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini a vizitei lui Bill Clinton în România[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Clinton, Bill, Viata mea, Editura Rao, Bucuresti, 2005 - recenzie [1]
  • Bardin, L’analyse de contenu, Paris PUF, 1998.
  • Braud, P., L’émotion en politique, Presses de sciences Po, 1996.
  • Bonnafous, S. et alli, Argumentation et discours politique, Rennes, Presse Universitaires, 2003.
  • Girardet, Raoul, Mituri si mitologii politice, Iasi, 1997.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ citation needed. He was raised a Southern Baptist. (= a member of the Southern Baptist Convention SBC). Clinton left the SBC due to disagreement with its conservative positions (details here). See also New Baptist Covenant

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Organizations
Books and movies

Imagini