Liban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Libaneză
الجمهورية اللبنانية
Drapelul Libanului Stema Libanului
Deviză
كلنا للوطن للعلى للعلم  
"Totul pentru Patrie, pentru glorie, pentru drapel!"  
Imnكلّنا للوطن
Kulluna lil-watan
Toți pentru Noi, pentru Țară
Amplasarea Libanului
Amplasarea Libanului
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Beirut
33°54′N 35°32′E / 33.900°N 35.533°E / 33.900; 35.533
Limbi oficiale Araba1
Etnonim Libanez
Sistem politic Republică parlamentară
 -  Președinte Tammam Salam
 -  Prim-ministru Tammam Salam
Legislativ Parlament
Formare
 -  Marele Stat Libanez 1 septembrie 1920 
 -  Constituția 23 mai 1926 
 -  Declararea independenței 8 noiembrie 1943 
 -  Aderarea la UN 24 octombrie 1945 
 -  Retragerea trupelor franceze 31 decembrie 1946 
Suprafață
 -  Total 10.452 km² (locul 166)
 -  Apă (%) 1,8%
Populație
 -  Estimare 2014 4.467.000 (locul 119)
 -  Densitate 473 loc/km² (locul 27)
PIB (PPC) estimări 2014
 -  Total 81,122 mld. $ (locul 88)
 -  Pe cap de locuitor 17.985 $ (locul 56)
PIB (nominal) estimări 2014
 -  Total 49,919 mld. $ (locul 86)
 -  Pe cap de locuitor 11.067 $ (locul 61)
IDU (2013) 0,774 (ridicat) (locul 61)
Monedă Lira libaneză (LBP)
Prefix telefonic +961
Domeniu Internet .lb
Fus orar EET (UTC+2)
 -  Ora de vară (ODV) EEST (UTC+3)
1Articolul 11 din Constituția Libaneză: „Araba este limba oficială. O lege determină cazul în care limba franceză va fi folosită”.

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.

Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943.

În perioada de până la Războiul civil Libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de relativă prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o altă perioada de relativă stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o. Țara a fost afectată de criza financiară începută în 2007.

Independența[modificare | modificare sursă]

Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație germană.[1] Un rol important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul Comisar de la Vichy pentru Siria și Liban.

Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a recunoscut independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că Libanul va fi independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc în 1943 și la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului.

Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.

Demografie[modificare | modificare sursă]

S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,[2] cu toate acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din cauza confensionalismului multor grupe religioase care trăiesc în țară.[3] Populația Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii diferitor oameni care au ocupat, invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca Libanul să fie „un mozaic de culturi strâns legate între ele”.[4] În timp ce la prima vedere această variere etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”.[4]

Religie[modificare | modificare sursă]

Distribuția principalelor grupuri religioase din Liban, conform ultimelor date electorale municipale.[5]

Libanul este țara cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei din Orientul Mijlociu.[6] În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: musulmani 54% (27% șiiți, 27% sunniți), creștini 40,5% (inclusiv 21% catolici maroniți, 8% ortodoxi greci, 1% protestanți, 10,5% alți creștini), druzi 5,6%, și deasemenea este prezent budismul și hinduismul.[7] Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație; musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație.[8]

Limbă[modificare | modificare sursă]

În articolul 11 a Constrituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză[9] Majoritate libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare și difuzarea media. Aproape 40% din populație sunt considerați francofoni, alți 15% „francofoni parțiali” și 70% din gimnazii folosesc franceza ca a 2-a limbă de instruire.[10] Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a 2-a limbă în 30% din gimnaziile Libanului.[10]

Limba engleză este tot mai mult utilizate în știință și afaceri.[11] Începând cu 2007 prezența limbii engleze în Liban a crescut.[12]

Orașe importante[modificare | modificare sursă]

Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat recensăminte oficiale ale populației.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 5 obiective din această țară:

  • Ruinele vechiului oraș Anjar[13]
  • Situl arheologic Baalbek[14]
  • Situl arheologic Byblos[15]
  • Situl arheologic Tyros[16]
  • Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (pădurea de cedrii libanezi)[17]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Glossary: Cross-Channel invasion”. Public Broadcasting Service. http://www.pbs.org/behindcloseddoors/glossary.html. Accesat la 17 octombrie 2009. 
  2. ^ Lebanon la The World Factbook
  3. ^ United Nations High Commissioner for Refugees. „Lebanon : Overview Minority Rights Group International”. World Directory of Minorities and Indigenous Peoples. http://www.unhcr.org/refworld/country,,,COUNTRYPROF,LBN,4562d8cf2,4954ce52c,0.html. Accesat la 17 ianuarie 2013. 
  4. ^ a b Jamie Stokes (1 iunie 2009). Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East: L to Z. Infobase Publishing. p. 406. ISBN 978-0-8160-7158-6. http://books.google.com/books?id=stl97FdyRswC&pg=PA406. Accesat la 11 decembrie 2011 
  5. ^ Based on data published by Lebanon Demographic. http://www.katagogi.com/LV2009/LebMap.aspx?l=EN. 
  6. ^ Dralonge, Richard N. (2008). Economics and Geopolitics of the Middle East. New York: Nova Science Publishers. p. 150. ISBN 1-60456-076-2. „Lebanon, with a population of 3.8 million, has the most religiously diverse society in the Middle East, comprising 17 recognized religious sects.” 
  7. ^ The World Factbook - Lebanon
  8. ^ The Daily Star (7 februarie 2013). „Study shows stable Christian population in Lebanon”. The Daily Star. http://www.dailystar.com.lb/News/Local-News/2013/Feb-07/205420-study-shows-stable-christian-population-in-lebanon.ashx#axzz2QMcBHqNM. Accesat la 13 aprilie 2013. 
  9. ^ Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M.. „Article 11 of the Lebanese Constitution”. Servat.unibe.ch. http://www.servat.unibe.ch/icl/le00000_.html#A011_. Accesat la 17 ianuarie 2013. 
  10. ^ a b Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2008). The Story of French. Macmillan. p. 311. ISBN 978-0-312-34184-8. http://books.google.com/books?id=NN5oc0HFC7QC&pg=PA311. Accesat la 14 decembrie 2010 
  11. ^ Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2006). Plus ça change. Robson. p. 483. ISBN 1-86105-917-5. http://books.google.com/?id=F_luCRxg6Q4C&pg=PA317. Accesat la 26 ianuarie 2010 
  12. ^ Hodeib, Mirella (19 ianuarie 2007). „English assumes greater importance in Lebanese linguistic universe”. Daily Star (Lebanon). http://www.dailystar.com.lb/News/Local-News/Jan/19/English-assumes-greater-importance-in-Lebanese-linguistic-universe.ashx##axzz2LJ9F7y9b. Accesat la 1 iulie 2013. 
  13. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  14. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  15. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  16. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  17. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Flag of Lebanon.svg LibanLibaneziLimba arabă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal