Milton Friedman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Milton Friedman
Portrait of Milton Friedman.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Brooklyn, New York, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani)[5][1][2][3][4][6] Modificați la Wikidata
San Francisco, California, SUA[7][8][9] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRose Friedman
CopiiDavid D. Friedman, Janet Friedman
NaționalitateSUA
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Etnieevrei așkenazi
evrei americani Modificați la Wikidata
Ocupațieeconomist
scriitor
statistician[*]
profesor universitar
eseist[*]
cercetător
învățător
om de știință Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăSUA
Domeniueconomist
InstituțieHoover Institution (1977–2006)
Universitatea din Chicago (1946–77)
Universitatea Columbia (1937–41, 1943–45, 1964–65)
NBER (1937–40)
Alma MaterRahway High School[*]
Universitatea Columbia
Universitatea Rutgers
Universitatea din Chicago
Universitatea Cambridge  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Accademia Nazionale dei Lincei
Mont Pèlerin Society[*]
American Philosophical Society[*][10]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruteoria prețurilor, economia monetară, macroeconomia aplicată
PremiiMedalia John Bates Clark (1951)
Medalia Premiului Nobel
Premiul Nobel pentru Economie (1976)
Semnătură
Milton friedman signature.svg
Prezență online
Medalia Premiului Nobel

Milton Friedman (n. 31 iulie 1912 Brooklyn, New York - d. 16 noiembrie 2006, San Francisco) a fost un economist evreu-american, profesor de economie la Universitatea Chicago. În 1976 a primit Premiul Nobel pentru Economie. El este considerat reprezentantul principal al școlii din Chicago, al economiei de dreapta, de piață liberă. A fost elevul lui Frank Knight. Fiul său este David D. Friedman. Mai mulți studenți și profesori tineri care au fost recrutați de Friedman și l-au avut drept mentor la Chicago au ajuns economiști de primă importanță; printre ei sunt Gary Becker, Robert Fogel, Thomas Sowell⁠(d)[11] și Robert Lucas Jr.[12]

Milton Friedman a adus nenumărate contribuții la dezvoltarea microeconomiei și a macroeconomiei precum și la dezvoltarea teoriile cu privire la economia de piață și la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei. Întreaga sa activitate a fost cel mai bine descrisă chiar de Milton Friedman în persoană prin următoarele cuvinte[13]:

„Aș vrea ca lumea să își amintească de mine ca de un prieten al libertății. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creștere economică și unde capitalismul înflorește, oamenii trăiesc mai mult și mai bine”
—Milton Friedman

Provocările lui Friedman la adresa a ceea ce a numit mai târziu teorie „keynesiană naivă”[14] au început în anii 1950 cu reintrepretarea funcției consumului⁠(d). În anii 1960, a devenit principalul oponent al politicilor guvernamentale keynesiene[15] și și-a descris abordarea drept utilizare a „limbajului și aparatului keynesian”, dar respingere a concluziilor sale „inițiale”.[16] A teoretizat că există o rată „naturală” a șomajului și a susținut că nivelul de angajare ce întrece această rată va duce la accelerarea inflației.[17] A afirmat că Curba Phillips este, până la urmă, verticală la „rată naturală” și a prezis ceea ce va ajunge cunoscut drept stagflație.[18] Friedman a promovat un punct de vedere macroeconomic alternativ cunoscut ca „monetarism⁠(d)” și a susținut că o expansiune ușoară și constantă a masei monetare este o politică convenabilă.[19] Ideile sale în ce privește politica monetară, impozitele, privatizarea și dereglementarea⁠(d) au influențat politica guvernului, mai ales în anii 1980. Teoria sa monetară⁠(d) a influențat răspunsul Sistemului Federal de Rezerve la criza financiară mondială din 2007-2008⁠(d).[20]

Friedman a fost consilier al președintelui american republican Ronald Reagan[21] și al premierului britanic conservator Margaret Thatcher.[22] Filosofia sa politică a exaltat virtuțile sistemului economic al unei piețe libere cu intervenție minimă. La un moment dat, a declarat că rolul său în eliminarea serviciului militar obligatoriu în SUA este cea mai mândră realizare a sa. În cartea sa publicată în 1962 Capitalism și libertate, Friedman a susținut politici precum serviciul militar voluntar⁠(d), libertatea cursului flexibil de schimb⁠(d), abolirea licenței medicale⁠(d), impozitul negativ pe venit⁠(d) și cecurile școlare⁠(d).[23] Fiind adept al school choice⁠(d), a fondat Fundația Friedman pentru Alegere în Educație, redenumită mai târziu EdChoice.[24]

Printre lucrările lui Milton Friedman sunt monografii, cărți, articole științifice, articole de ziar, articole în reviste, programe de televiziune și prelegeri, acoperind o gamă largă de subiecte economice și chestiuni ce țin de politica publică.[25] Cărțile și eseele sale au influență globală, inclusiv în statele foste comuniste.[26][27][28][29] Un sondaj l-a clasat pe Friedman pe locul doi după John Maynard Keynes în rândul celor mai populari economiști,[30] iar The Economist l-a descris drept „cel mai influent economist din a doua jumătate a secolului 20 ...”.[31]

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Milton Friedman s-a născut la New York în familia unor emigranți evrei din Beregszász, din Rutenia transcarpatică, pe atunci parte a Ungariei, în zilele noastre parte a Ucrainei.Tatăl său se numea Jenő Saul Friedman, iar mama sa Sara Ester născută Landau. A petrecut copilăria la Rahway, New Jersey, unde a terminat liceul în anul 1928.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1962 - Capitalism și libertate
  • 1969 - Cantitatea optimă de bani și alte eseuri
  • 1980 - Liber sa alegi. Un punct de vedere personal (en: Free to choose. A Personal Statement)
  • 1984 - Tirania Status-ului Quo

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Milton Friedman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  5. ^ http://www.ft.com/cms/s/cb74eef8-7599-11db-aea1-0000779e2340.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ American National Biography, accesat în  
  7. ^ https://archive.org/details/openmind_ep494  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ http://www.legacy.com/obituaries/sfgate/obituary.aspx?pid=173292483  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ http://www.theguardian.com/business/2006/nov/16/usnews.internationalnews  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Notable Names Database 
  11. ^ Thomas Sowell (). A Personal Odyssey. Free Press. p. 320. ISBN 0743215087. 
  12. ^ Johan Van Overtveldt (). The Chicago School: How the University of Chicago Assembled the Thinkers Who Revolutionized Economics and Business. Agate Publishing. ISBN 978-1-57284-649-4. 
  13. ^ http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/11/061116_friedman_deces.shtml A încetat din viață marele economist Milton Friedman BBC România
  14. ^ „Milton Friedman”. Commanding Heights. PBS. . Accesat în . 
  15. ^ Milton Friedman—Economist as Public Intellectual Arhivat 29 May 2009[Nepotrivire dată] la Wayback Machine.. Dallasfed.org (1 aprilie 2016). Recuperat pe 2017-09-06.
  16. ^ Mark Skousen (). The Making of Modern Economics: The Lives and Ideas of the Great Thinkers. M.E. Sharpe. p. 407. ISBN 0-7656-2227-0. 
  17. ^ Între economiști, rata „naturală” a fost din ce în ce mai mult înlocuită cu NAIRU⁠(d) al lui James Tobin, rata non-accelerată de inflație a șomajului, despre care se consideră că are mai puține conotații normative.
  18. ^ Câștigătorul Premiului Nobel Paul Krugman a afirmat că „În 1968, la una dintre realizările intelectuale decisive ale economiei postbelice, Friedman nu numai că a arătat de ce compromisul din ideea curbei Phillips este greșit; de asemenea, a prezis apariția combinației dintre inflație și rata ridicată a șomajului ... numită ‘stagflație.” Paul Krugman, Peddling Prosperity: Economic Sense and Nonsense in an Age of Diminished Expectations (1995) p. 43 online
  19. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite bestofbothworlds
  20. ^ Edward Nelson, "Friedman’s Monetary Economics in Practice," Finance and Economics Discussion Series, Divisions of Research & Statistics and Monetary Affairs, Federal Reserve Board, April 13, 2011. Nelson a afirmat: „în aspectele mai importante, per total răspunsul financiar și monetar la criză poate fi văzut drept teoria economică monetară a lui Friedman în practică.” și „recomandările lui Friedman în ce privește răspunsul la o criză financiară s-au pus în acord cu măsurile politicii monetare și financiare luate în 2007.” Nelson, "Review," în Journal of Economic Literature (decembrie 2012) 50#4 pp. 1106–09
  21. ^ Ebenstein 2007, p. 208
  22. ^ Charles Moore (). Margaret Thatcher: The Authorized Biography, Volume One: Not For Turning. Penguin. pp. 576–77. ISBN 9781846146497. 
  23. ^ Milton Friedman (1912–2006). Econlib.org. Recuperat pe 6 septembrie 2017.
  24. ^ Maureen Sullivan (). „Milton Friedman's Name Disappears From Foundation, But His School-Choice Beliefs Live On”. Forbes. Accesat în . 
  25. ^ „Milton Friedman | Biography & Facts”. Encyclopedia Britannica. Accesat în . 
  26. ^ "Capitalism and Friedman" (editorial), The Wall Street Journal 17 noiembrie 2006
  27. ^ Václav Klaus (). „Remarks at Milton Friedman Memorial Service”. Accesat în . 
  28. ^ Johan Norberg (octombrie 2008), Defaming Milton Friedman: Naomi Klein's disastrous yet popular polemic against the great free market economist, Reason Magazine, Washington, D.C.
  29. ^ Friedman 1999, p. 506
  30. ^ Davis, William L, Bob Figgins, David Hedengren, and Daniel B. Klein. "Economic Professors' Favorite Economic Thinkers, Journals, and Blogs", Econ Journal Watch 8(2): 126–46, mai 2011.
  31. ^ „Milton Friedman, a giant among economists”. The Economist. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]