Economie planificată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Economia
GDP PPP Per Capita IMF 2008.svg

Științe economice
Economie politicăȚară dezvoltată
Economie de piațăFormele pieței
CerereOfertăBani
InflațieDeflațieComerț
Economie heterodoxă Economie planificată

Economia generală

MicroeconomieMezoeconomie
MacroeconomieEconomie financiară
Politică economicăEconometrie
Comerț exteriorHomo oeconomicus
Economie instituționalăConjunctură
Echilibrul piețeiCost marginal
Funcție de utilitateEchilibru Nash

Economia afacerilor

ProducțieMarketing
ControllingManagement
Economia resurselor umane
FinanțeContabilitateAudit

Economiști pe categorii

Economiști români
Economiști americani
Economiști francezi
Economiști germani

Portal:Economie
Proiectul economie

Listă de articole economice
Listă de întreprinzători renumiți
Colecție de formule economice
Listă de economiști

Categoria economie
Toate articolele din serie
editează

O Economie planificată este un sistem economic, în care deciziile cu privire la producție și investiții pentru unul sau mai mulți ani (plan cincinal) sunt planificate de autoritatea centrală, de obicei, de guvern, prin ministerele de resort,[1][2] spre deosebire de economia tip laissez-faire unde deciziile economice sunt luate de interacțiunea liberă dintre consumatori și producători, unde indivizii iau decizii economice nu o entitate politică centralizată.[3] Implementarea unei astfel de forme economice se numește planificare iar în termeni politici socialism.[4]

În aceste economii, planificarea economică centrală efectuată de stat sau de guvern controlează toate sectoarele majore ale economiei și formulează toate deciziile cu privire la utilizarea resurselor.[5] Planificatorii decid ce ar trebui să fie produs și direcționează întreprinderile producătoare să producă acele bunuri, în conformitate cu obiectivele naționale și sociale.[6]

Economiile planificate sunt în contrast cu economiile de piață unde deciziile de producție, distribuție, stabilire a prețurilor și investițiile sunt realizate autonom, pe baza intereselor individuale.

Justificare[modificare | modificare sursă]

În numele „binelui colectiv” se planifică economic macroeconomia crezându-se ca se va ajunge la „cel mai mare bine pentru cei mai mulți”.[7]

Se justifică planificarea centrală sustinând consolidarea resurselor economice ce permite economiei să se dezvolte intr-o anumită direcție, mai rapid, atunci când se iau decizii cu privire la investiții și producție.[8]

O altă justificare este ideea că, piața liberă nu funcționeză în a asigura interesele oamenilor și o autoritate centrală trebuie să ia deciziile în numele indivizilor, decizie luată de un birocrat.[9] Aceste decizii sunt luate în baza ideilor de egalitarism, protejarea mediului, anti-consum, anti-coruptie, etc.[9]

Critici[modificare | modificare sursă]

Ineficiență economică[modificare | modificare sursă]

Datorită lipsei stimulentelor economice oamenii tind să devină ineficienți, mai exact, nu există recompensă pentru muncă/risc pe măsura aportului de muncă/risc a individului, remunerațiile nu sunt stabilite liber pe baza cererii si ofertei ci sunt stabilite de stat.[3]

Organizațiile economice ineficiente nu sunt lăsate sa intre în faliment, în virtutea „interesului național” sunt salvate și le sunt alocate resurse încontinuare, acest fapt ducând la hazard moral și un comportament ce duce la viitoare pierderi stiindu-se că altcineva va plăti „factura”.[10]

Lipsa celui mai important semnal în deciziile economice, prețul.[11] Fără o piață cu adevărat liberă de stabilire a prețurilor, deciziile de alocare a resurelor sunt luate pe baza unor semnale (preturi) false, ducând la alocarea resurselor către activități ce în realitate nu sunt profitabile, atât pentru agenții economici cât și pentru societate.[12]

Corupție[modificare | modificare sursă]

Acumularea de putere economică în mânile unor birocrați, politicieni, duce la a recompensa pe cei ce sunt „prietenii” celor ce stabilesc ce se întâmplă cu resursele economice, mai simplu, cui sunt alocați banii.[13][14] Succesul economic nu este în funcție de abilitatea și spiritul antreprenorial de a produce ceea ce doresc indivizii la cel mai competitiv preț, ci de relațiile pe care le ai cu factorii de decizie.[8]

Cel mai simplu a spus-o John Dalberg Acton : „Puterea tinde să corupă iar puterea absolută corupe absolut.”[15]

Sistem represiv[modificare | modificare sursă]

Se aseamănă cu represiunea politică în sensul că oamenii nu sunt liberi să aleagă conform propiilor dorințe, indivizii trebuie să se conformeze politicilor de stat, atât în calitatea de consumator cât și în cea de producător.[8][9][7]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Economie de comandă[modificare | modificare sursă]

Este o economie planificată, cunoscută sub numele de Comunism, unde atat decizia cât si proprieatea capitalului material și uman sunt în posesia statului, anume a conducătorilor politici, în termeni populari „politruci”.[16][17][18]

Economie cu planificare centrală[modificare | modificare sursă]

Este este o economie de tip socialist unde statul are influență de decizie asupra agenților economici, subvenționează, garantează, taxează.[19][20][21] Acest sistem economic a fost folosit de socialiști[22][23][24] precum Mussolini,[25] Hitler[26] și susținut academic de economiști precum John Maynard Keynes.[27]

Vezi și[modificare | modificare sursă]



Studii de caz:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Gregory Grossman (1987): "Command economy," The New Palgrave: A Dictionary of Economics, v. 1, pp. 494–95.
  • en Carl Landauer (1947): Theory of National Economic Planning. University of California Press. Berkeley and Los Angeles, Second edition.
  • en Alec Nove (1987): "Planned economy," The New Palgrave: A Dictionary of Economics, v. 3, pp. 879–85.
  • en {Citation|last1=Myant|first1=Martin|last2=Drahokoupil|first2=Jan|title=Transition Economies: Political Economy in Russia, Eastern Europe, and Central Asia|publisher=Wiley-Blackwell|year=2010|isbn=978-0-470-59619-7}}.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ See Myant, Martin (). Transition Economies: Political Economy in Russia, Eastern Europe, and Central Asia. Hoboken, New Jersey: Wiley. ISBN 978-0-470-59619-7.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  2. ^ Alec Nove (1987), "planned economy," The New Palgrave: A Dictionary of Economics, v. 3, pp. 879–80.
  3. ^ a b „Centrally Planned Economy”. Accesat în . 
  4. ^ Robert M. Thornton. „Central Planning: Side Door to Socialism”. Accesat în . 
  5. ^ Myers, Danny. Construction Economics (2004), Spon Press (UK), p. 288
  6. ^ Ollman, Bertell. Market Socialism: The Debate Among Socialists (1997), Routledge (UK), p. 12
  7. ^ a b „The Myth of the Greater Good”. Accesat în . 
  8. ^ a b c David Elton Trueblood. „The Problem of Central Planning”. Accesat în . 
  9. ^ a b c „BREAKING DOWN 'Centrally Planned Economy'. Accesat în . 
  10. ^ Jörg Guido Hülsmann. „The Political Economy of Moral Hazard”. Accesat în . 
  11. ^ von Mises, Ludwig. Human Action. 
  12. ^ „The Problems of Price Controls”. Accesat în . 
  13. ^ „Economies of favors or corrupt societies?”. Accesat în . 
  14. ^ Dan Mitchell. „Government = Corruption = Undeserved Wealth = Insider Favoritism”. Accesat în . 
  15. ^ „Lord Acton Quote Archive”. Accesat în . 
  16. ^ „Acesti politruci care ne conduc”. Accesat în . 
  17. ^ „5 definiții pentru politruc”. Accesat în . 
  18. ^ "Command Economy." Encyclopædia Britannica. 2007. Encyclopædia Britannica Online. 11 June 2007.
  19. ^ James R. Barth and Gerard Caprio, Jr. China's Changing Financial System: Can It Catch Up With, or Even Drive Growth. Networks Financial Institute. March 2007; Thomas O Bouman and David George Brand. Sustainable Forests: Global Challenges and Local Solutions. Haworth Press 1997 page 91
  20. ^ Alec Nove (1987), "Planned Economy," The New Palgrave: A Dictionary of Economics, v. 3, p. 879.
  21. ^ John Barkley (). „Comparative Economics in Transforming World Economy”. MIT: 10. 
  22. ^ „MYTH BUSTED: Actually, Yes, Hitler Was a Socialist Liberal”. Accesat în . 
  23. ^ L.K Samuels. „Hitler and Mussolini:History's Dirty Little Secret”. Accesat în . 
  24. ^ Joshua Philipp. „Nazism, Fascism, and Socialism Are All Rooted in Communism”. Accesat în . 
  25. ^ „Benito Mussolini – the socialist”. Accesat în . 
  26. ^ „Hitler and the socialist dream”. Accesat în . 
  27. ^ Hyman P. Minsky. „Keynesian Socialism”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]