Silvio Berlusconi

Silvio Berlusconi
Date personale
Nume la naștere	Silvio Berlusconi
Născut	29 septembrie 1936 (86 de ani) Milano, Italia
Părinți	Luigi Berlusconi[*][[Luigi Berlusconi |​]] Rosa Bossi[*][[Rosa Bossi |​]]
Frați și surori	Maria Antonietta Berlusconi[*][[Maria Antonietta Berlusconi (Italian ballet dancer)|​]] Paolo Berlusconi[*]​
Căsătorit cu	Carla Dall'Oglio (1965–1985) Veronica Lario (1990–2010)
Număr de copii	5
Copii	Marina Pier Silvio Barbara Eleonora Luigi
Cetățenie	Italia
Religie	romano-catolicism
Ocupație	politician antreprenor Proprietar media regizor de teatru avocat
Locul desfășurării activității	Strasbourg Bruxelles Roma
Prim-ministru al Italiei
În funcție 8 mai 2008 – 16 noiembrie 2011
Președinte	Giorgio Napolitano
Precedat de	Romano Prodi
Succedat de	Mario Monti
În funcție 11 iunie 2001 – 17 mai 2006
Locțiitor	Giulio Tremonti Gianfranco Fini Marco Follini
Președinte	Carlo Azeglio Ciampi
Precedat de	Giuliano Amato
Succedat de	Romano Prodi
În funcție 10 mai 1994 – 17 ianuarie 1995
Locțiitor	Giuseppe Tatarella Roberto Maroni
Președinte	Oscar Luigi Scalfaro
Precedat de	Carlo Azeglio Ciampi
Succedat de	Lamberto Dini
Senator al Italiei
Deținător actual
Funcție asumată 13 octombrie 2022
Circumscripția	Colegiul uninominal Monza
În funcție 15 martie 2013 – 28 noiembrie 2013
Circumscripția	Molise
Membru al Camerei Deputaților din Italia
În funcție 21 aprilie 1994 – 14 martie 2013
Circumscripția	Roma (1994–1996) Milano (1996–2006) Campania I (2006–2008) Molise (2008–2013)
Ministrul Dezvoltării Economice (interimar)
În funcție 5 mai 2010 – 4 octombrie 2010
Precedat de	Claudio Scajola
Succedat de	Paolo Romani
Ministrul Sănătății (interimar)
În funcție 10 martie 2006 – 17 mai 2006
Precedat de	Francesco Storace
Succedat de	Livia Turco
Ministrul Economiei și Finanțelor (interimar)
În funcție 3 iulie 2004 – 16 iulie 2004
Precedat de	Giulio Tremonti
Succedat de	Domenico Siniscalco
Ministrul Afacerilor Externe (interimar)
În funcție 6 ianuarie 2002 – 14 noiembrie 2002
Precedat de	Renato Ruggiero
Succedat de	Franco Frattini
Premii	Ordinul lui Abdulaziz al Saud[*]​ Ordinul Stara Planina[*]​ II šķiras Triju Zvaigžņu ordenis[*][[II šķiras Triju Zvaigžņu ordenis |​]] Ordinul Național Maltez de Merit[*]​ Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de Mare Cruce[*]​ Krzyż Wielki Orderu Zasługi RP[*][[Krzyż Wielki Orderu Zasługi RP |​]] Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*]​ Ordinul lui Pius al IX-lea în grad de cavaler[*]​ ordine al merito del lavoro[*][[ordine al merito del lavoro (Order of Italy)|​]] (2 iunie 1977–19 martie 2014) ...mai multe...
Partid politic	Forța Italia (2013)
Alte afilieri	Partidul Poporul Pentru Libertate (2009-2013) Forța Italia (1994–2008)
Alma mater	Universitatea din Milano
Profesie	Om de afaceri
Semnătură
Prezență online
pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Instagram TikTok

Silvio Berlusconi (n. 29 septembrie, 1936, Milano) a fost premier al Italiei între 1994-1995, 2001-2006, respectiv 2008-2011. Berlusconi este conducător al partidului politic Forza Italia și proprietar al unui imperiu media. Forbes l-a categorisit ca cea mai prosperă persoană din Italia, cu o avere de 7,2 miliarde de dolari (2002). Cu o avere estimată la 7,8 miliarde de dolari în 2011, Forbes l-a plasat pe locul 118 în lume.

Biografie

A devenit faimos în anii 1980 prin crearea unei rețele de televiziune private (Fininvest, acum Mediaset) de importanță națională.

Prieten bun al fostului premier Bettino Craxi, a fost acuzat de folosirea votului politic în carierea sa de afaceri, și de diverse forme de corupție, incluzând conflicte de interes. Aceste acuzații au fost negate de Berlusconi și interpretate ca bârfe politice.

Numele său a fost găsit în o listă a membrilor masoneriei sub lobby-ul ("Loggia P2"), devenind astfel suspect de planuri secrete.

A devenit prim-ministru în 1994, dar a fost rapid demis, deoarece unul dintre partidele majorității sale ("Lega Nord", î.r. Liga Nord) a încetat să-l mai susțină. Stabilindu-se o nouă majoritate de centru-stânga, coaliția partidelor de opoziție (acum cu Lega Nord) l-a înlocuit. A fost și acuzat de practici afaceriste ilicite.

În 1996, coaliția interimară, formată din Lega Nord și formațiuni de centru-stânga a fost înlocuită, prin noi alegeri politice, de un guvern de centru-stânga (fără Lega Nord) condus de Romano Prodi.

În 2001, Berlusconi a candidat din nou pentru funcția de prim-ministru și lider al coaliției de centru-dreapta Casa delle Libertà (Casa Libertăților) care include, alături de Forza Italia, Alleanza Nazionale (Alianța Națională), CCD, Lega Nord și alte partide. De curând a compărut într-un proces sub acuzația de a fi mituit judecători care trebuiau să judece dispute de afaceri importante în care erau implicate companiile sale. Toate verdictele - considerate dubioase de către procurorii din Milano - i-au dat însă câștig de cauză. Acuzațiile cărora trebuie să le facă față sunt în legătură cu fapte petrecute înainte de a se integra în politică. Casa delle Libertà a pierdut alegerile locale din 2003.

În iunie 2003, având de a face cu alte probleme legale, majoritatea parlamentară a adoptat o lege, prin care se garantează imunitatea de juridică a unei personalități politice, cât timp ocupă o funcție de conducere în stat.

Pe 1 iulie 2003 Italia a preluat, conform rotației, Președinția Uniunii Europene, reprezentată fiind de Berlusconi. Mulți comentatori și-au exprimat îndoielile asupra compatibilității sale cu această funcție. Zilele următoare s-a adresat Parlamentului European stabilindu-și planurile pentru președinția sa. Criticat fiind de un membru german al parlamentului, Martin Schulz (S-D), s-a exprimat cu "Domnule Schulz, știu că un producător din Italia face un film despre lagărele de concentrare naziste. Vă propun pentru rolul șefului. Ați fi perfect." Referința la naziști a cauzat nemulțumirea celor mai mulți din ansamblul a 626 de deputați europeni și o criză diplomatică între Italia și Germania.

În decembrie 2009, în cursul unui miting Berlusconi a fost atacat și grav rănit în față de către Massimo T. un bărbat de 42 de ani bolnav mintal. Agresorul s-a folosit de o statuetă cu care i-a rupt nasul și doi dinți.

La 10 martie 2010, numărându-se printre oaspeții summit-ului Ligii Arabe, Silvio Berlusconi, după o scurtă conversație cu liderul libian Muammar al-Gaddafi, i-a sărutat mâna acestuia, gestul fiind surprins și de camerele de filmat.

A scris imnul celor de la AC Milan împreună cu producătorul și cântărețul de muzică pop Tony Renis. De asemenea deține clubul italian AC Milan.

Vezi și

• Ruby Rubacuori

Legături externe

• Site web oficial
• Profil: Silvio Berlusconi, BBC
• O scrisoare deschisă către Silvio Berlusconi, Magazinul The Economist - 30 iulie 2003
• Berlusconi atacat din toate părțile Arhivat în 16 august 2011, la Wayback Machine.
• Silvio Berlusconi, maestrul neegalat al gafelor din lumea politică, 2 septembrie 2011, Simona Mătieș, Evenimentul zilei