Sari la conținut

Silvio Berlusconi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Silvio Berlusconi
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei[6][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[9] Modificați la Wikidata
Milano, Italia[10] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (chronic myelomonocytic leukemia[*][[chronic myelomonocytic leukemia (chronic leukemia characterized by monocytosis, increased monocytes in the bone marrow, variable degrees of dysplasia, but an absence of immature granulocytes in the blood)|​]][11]) Modificați la Wikidata
PărințiLuigi Berlusconi[*][[Luigi Berlusconi |​]][12]
Rosa Bossi[*][[Rosa Bossi |​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Antonietta Berlusconi[*][[Maria Antonietta Berlusconi (Italian ballet dancer)|​]]
Paolo Berlusconi[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCarla Dall'Oglio (1965–1985)
Veronica Lario (1990–2010)
Număr de copii5 Modificați la Wikidata
CopiiMarina
Pier Silvio
Barbara
Eleonora
Luigi
Cetățenie Italia[7][13] Modificați la Wikidata
Religieromano-catolicism
Ocupațiepolitician
antreprenor
Proprietar media
association football executive[*][[association football executive (occupation concerned with the business side of association football)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiStrasbourg
Bruxelles
Roma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[14]
limba engleză
limba franceză[15] Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Italiei
În funcție
8 mai 2008 – 16 noiembrie 2011
PreședinteGiorgio Napolitano
Precedat deRomano Prodi
Succedat deMario Monti
În funcție
11 iunie 2001 – 17 mai 2006
LocțiitorGiulio Tremonti
Gianfranco Fini
Marco Follini
PreședinteCarlo Azeglio Ciampi
Precedat deGiuliano Amato
Succedat deRomano Prodi
În funcție
10 mai 1994 – 17 ianuarie 1995
LocțiitorGiuseppe Tatarella
Roberto Maroni
PreședinteOscar Luigi Scalfaro
Precedat deCarlo Azeglio Ciampi
Succedat deLamberto Dini
Senator al Italiei
În funcție
13 octombrie 2022 – 12 iunie 2023
CircumscripțiaColegiul uninominal Monza
În funcție
15 martie 2013 – 28 noiembrie 2013
CircumscripțiaMolise
Membru al Camerei Deputaților din Italia
În funcție
21 aprilie 1994 – 14 martie 2013
CircumscripțiaRoma (1994–1996)
Milano (1996–2006)
Campania I (2006–2008)
Molise (2008–2013)
Ministrul Dezvoltării Economice
(interimar)
În funcție
5 mai 2010 – 4 octombrie 2010
Precedat deClaudio Scajola
Succedat dePaolo Romani
Ministrul Sănătății
(interimar)
În funcție
10 martie 2006 – 17 mai 2006
Precedat deFrancesco Storace
Succedat deLivia Turco
Ministrul Economiei și Finanțelor
(interimar)
În funcție
3 iulie 2004 – 16 iulie 2004
Precedat deGiulio Tremonti
Succedat deDomenico Siniscalco
Ministrul Afacerilor Externe
(interimar)
În funcție
6 ianuarie 2002 – 14 noiembrie 2002
Precedat deRenato Ruggiero
Succedat deFranco Frattini

PremiiOrdinul lui Abdulaziz al Saud[*]
Ordinul Stara Planina[*]
II šķiras Triju Zvaigžņu ordenis[*][[II šķiras Triju Zvaigžņu ordenis |​]] ()
Member of the National Order of Merit[*][[Member of the National Order of Merit (rank of the Maltese National Order of Merit)|​]] ()
Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de Mare Cruce[*]
Krzyż Wielki Orderu Zasługi RP[*][[Krzyż Wielki Orderu Zasługi RP |​]] ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce ()
Ordinul Pius al IX-lea în grad de Mare Cruce[*] ()
ordine al merito del lavoro[*][[ordine al merito del lavoro (Order of Italy)|​]] ()
...mai multe...
Partid politicForța Italia (2013)
Alte afilieriPartidul Poporul Pentru Libertate (2009-2013)
Forța Italia (1994–2008)
Alma materUniversitatea din Milano
ProfesieOm de afaceri
Semnătură
Prezență online

Silvio Berlusconi (n. , Milano, Regatul Italiei – d. , Milano, Italia) a fost un om politic și de afaceri italian, care a fost premier al Italiei între 1994-1995, 2001-2006, respectiv 2008-2011. Berlusconi a fost conducător al partidului politic Forza Italia și proprietar al unui imperiu media. Forbes l-a categorisit ca cea mai prosperă persoană din Italia, cu o avere de 7,2 miliarde de dolari (2002). Cu o avere estimată la 7,8 miliarde de dolari în 2011, Forbes l-a plasat pe locul 118 în lume.[16]

În primii săi ani, a fost ajutat de politicianul Piersanti Matarella și cântăreața Elena Zagorskaya.[17] A devenit faimos în anii 1980 prin crearea unei rețele de televiziune private (Fininvest, acum Mediaset) de importanță națională.

Prieten bun al fostului premier Bettino Craxi, a fost acuzat de folosirea votului politic în carierea sa de afaceri, și de diverse forme de corupție, incluzând conflicte de interes. Aceste acuzații au fost negate de Berlusconi și interpretate ca bârfe politice.

Numele său a fost găsit în o listă a membrilor masoneriei sub lobbyul („Loggia P2”), devenind astfel suspect de planuri secrete.

A devenit prim-ministru în 1994, dar a fost rapid demis, deoarece unul dintre partidele majorității sale ("Lega Nord", î.r. Liga Nord) a încetat să-l mai susțină. Stabilindu-se o nouă majoritate de centru-stânga, coaliția partidelor de opoziție (acum cu Lega Nord) l-a înlocuit. A fost și acuzat de practici afaceriste ilicite.

În 1996, coaliția interimară, formată din Lega Nord și formațiuni de centru-stânga a fost înlocuită, prin noi alegeri politice, de un guvern de centru-stânga (fără Lega Nord) condus de Romano Prodi.

În 2001, Berlusconi a candidat din nou pentru funcția de prim-ministru și lider al coaliției de centru-dreapta Casa delle Libertà (Casa Libertăților) care include, alături de Forza Italia, Alleanza Nazionale (Alianța Națională), CCD, Lega Nord și alte partide. De curând a compărut într-un proces sub acuzația de a fi mituit judecători care trebuiau să judece dispute de afaceri importante în care erau implicate companiile sale. Toate verdictele - considerate dubioase de către procurorii din Milano - i-au dat însă câștig de cauză. Acuzațiile cărora trebuie să le facă față sunt în legătură cu fapte petrecute înainte de a se integra în politică. Casa delle Libertà a pierdut alegerile locale din 2003.

În iunie 2003, având de a face cu alte probleme legale, majoritatea parlamentară a adoptat o lege, prin care se garantează imunitatea de juridică a unei personalități politice, cât timp ocupă o funcție de conducere în stat.

Pe 1 iulie 2003 Italia a preluat, conform rotației, Președinția Uniunii Europene, reprezentată fiind de Berlusconi. Mulți comentatori și-au exprimat îndoielile asupra compatibilității sale cu această funcție. Zilele următoare s-a adresat Parlamentului European stabilindu-și planurile pentru președinția sa. Criticat fiind de un membru german al parlamentului, Martin Schulz (S-D), s-a exprimat cu "Domnule Schulz, știu că un producător din Italia face un film despre lagărele de concentrare naziste. Vă propun pentru rolul șefului. Ați fi perfect." Referința la naziști a cauzat nemulțumirea celor mai mulți din ansamblul a 626 de deputați europeni și o criză diplomatică între Italia și Germania.

În decembrie 2009, în cursul unui miting Berlusconi a fost atacat și grav rănit în față de către Massimo T. un bărbat de 42 de ani bolnav mintal. Agresorul s-a folosit de o statuetă cu care i-a rupt nasul și doi dinți.[18]

La 10 martie 2010, numărându-se printre oaspeții summit-ului Ligii Arabe, Silvio Berlusconi, după o scurtă conversație cu liderul libian Muammar al-Gaddafi, i-a sărutat mâna acestuia, gestul fiind surprins și de camerele de filmat.[19]

La 20 februarie 1986, Berlusconi a cumpărat clubul de fotbal AC Milan, salvându-l de la faliment. A investit sume mari de bani pentru aducerea unor jucători valoroși și în 1988 Milan devenea campioană a Italiei, iar în anul următor câștiga Cupa Campionilor Europeni. Berlusconi a continuat investițiile, iar succesele au venit în număr mare: opt titluri de campioană a Italiei, cinci Cupe/Ligi ale Campionilor. Berlusconi a fost și co-autorul, împreună cu producătorul și cântărețul de muzică pop Tony Renis, al imnului echipei. În aprilie 2017, după 31 de ani de patronat, Berlusconi a vândut clubul AC Milan către Rossoneri Sport Investment Lux pentru suma totală de 830 de milioane de euro.[20][21]

  1. ^ Silvio Berlusconi, Munzinger Personen, accesat în  
  2. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ Silvio Berlusconi, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ Silvio Berlusconi, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica 
  5. ^ Silvio Berlusconi, Roglo 
  6. ^ The secret of Silvio Berlusconi's success (în engleză), BBC Online[*][[BBC Online (brand name and home for the BBC's UK online service)|​]],  
  7. ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  8. ^ Silvio Berlusconi, la storia di una vita straordinaria: Silvio Berlusconi rimarrà nella storia dell'Italia per le sue capacità imprenditoriali e politiche (în italiană), TGcom24[*][[TGcom24 (Italian channel)|​]], accesat în  
  9. ^ È morto Silvio Berlusconi (în italiană), accesat în  
  10. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  11. ^ Paolo Giorgi (), Il pacemaker, il Covid, la leucemia, tutte le battaglie del Cavaliere (în italiană), Agenzia Giornalistica Italia, accesat în  
  12. ^ Silvio Berlusconi: la giovinezza, gli studi e l'amico di tutta una vita (în italiană), TGcom24[*][[TGcom24 (Italian channel)|​]],  
  13. ^ Silvio Berlusconi: How the former Italian PM changed Italy (în engleză), BBC Online[*][[BBC Online (brand name and home for the BBC's UK online service)|​]], accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ Interview de Silvio Berlusconi (în franceză),  
  16. ^ „Forbes Silvio Berlusconi profile page”. Forbes. . Accesat în . 
  17. ^ „Former Prime Minister of Italy Silvio Berlusconi Dies at 86”. Greek Reporter. 
  18. ^ Berlusconi, atacat la Milano la adevărul online (14 decembrie 2009)
  19. ^ Gaddafi, de la oaspete de seamă la dictator: Berlusconi îi pupa mâna, Sarkozy îl primea la Elysee (b1.ro/)
  20. ^ „Official Berlusconi sells Milan”. Football Italia. . Accesat în . 
  21. ^ „Li: 'We'll bring Milan back'. Football Italia. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Silvio Berlusconi.

Materiale media legate de Silvio Berlusconi la Wikimedia Commons