Edwin Feulner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Edwin Feulner
Date personale
Născut (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Chicago, Illinois, SUA[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[1] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materȘcoala de Economie și Științe Politice din Londra
Universitatea din Edinburgh
Universitatea Georgetown
The Wharton School[*][[The Wharton School (business school of the University of Pennsylvania)|​]]
Regis University[*][[Regis University (private Jesuit university in Denver, Colorado, US)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Republican  Modificați la Wikidata
PremiiPresidential Citizens Medal[*][[Presidential Citizens Medal (award)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Edwin John Feulner Jr. (n. , Chicago, Illinois, SUA) este un profesor american care a înființat think tank-ul conservator The Heritage Foundation⁠(d) și a ocupat funcția de președinte a acestei organizații în perioada 1977-2013 și din nou în 2017-2018.[3][4] Mai mult, Feulner a activat în calitate de consilier și președinte al Victims of Communism Memorial Foundation⁠(d), funcție pentru care a fost decorat cu Medalia Truman-Reagan în 2006.[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Edwin John Feulner Jr. s-a născut în Chicago, Illinois, fiul lui Helen Joan (născută Franzen) și al lui Edwin John Feulner, proprietarul unei firme imobiliare. Acesta mai are trei surori: Mary Ann, Joan și Barbara. Familia sa este romano-catolică și de origine germano-americană⁠(d). Trei dintre unchii săi materni au fost preoți parohi.[6] Feulner a urmat cursurile liceului Immaculate Conception (Elmhurst, Illinois)⁠(d) și a absolvit Universitatea Regis⁠(d) cu o diplomă de licență în limba engleză în 1963.[7]

După ce a obținut un MBA⁠(d) în cadrul Wharton School of Business a Universității din Pennsylvania⁠(d) în 1964, a urmat cursurile Universității Georgetown și London School of Economics. Și-a întrerupt studiile cât timp a activat ca președinte al The Heritage Foundations. În 1981, Feulner a obținut un doctorat în politologie la Universitatea din Edinburgh.[8]

Cariera[modificare | modificare sursă]

La începutul carierei, Feulner a fost analist al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale⁠(d). Mai târziu, a devenit consilier pentru congresmanul Melvin Laird, iar apoi asistent executiv pentru congresmanul republican Phil Crane⁠(d). Înainte să preia funcția de președinte al Heritage Foundation, Feulner a fost director executiv al Republican Study Committee⁠(d).[9]

The Heritage Foundation[modificare | modificare sursă]

Feulner a fost administrator al Heritage Foundation din 1973 până în 1977 când a părăsit biroul republicanului Crane pentru a conduce organizația.[10] Aceasta avea nouă angajați și în ultimii patru ani a fost condusă de patru președinți diferiți. După preluarea conducerii, Feulner a dorit adoptarea unei abordări mai agresive, mai interesată de nevoile pieței astfel încât să obțină studii clare și accesibile. În acest mod, a transformat organizația dintr-o mică activitate într-o întreprindere prosperă care cultivă idealurile conservatoare. The New York Times a caracterizat think tank-ul drept „Panteonul metropolei conservatoare”. [11]

Această nouă strategie de marketing a fost numită „briefcase test”, un concept care a revoluționat influența grupurilor de experți asupra politicilor publice și a sporit popularitatea fundației. O altă decizie ieșită din comun a fost publicarea unor rapoarte și documente despre o anumită legislație înainte ca aceasta să fie adoptată și nu după.[12]

În decurs de un an și jumătate de când Feulner a devenit președinte, bugetul Heritage a crescut la 2,5 milioane de dolari, având aproximativ 120.000 e donatori.[13] Instituția are astăzi aproximativ 250 de angajați și un venit anual de aproximativ 80 de milioane de dolari[14] și aproximativ 600.000 de donatori.[15]

După ce s-a retras din funcția de președinte în 2013, Feulner și-a reluat pentru scurt timp funcția după alegerea președintelui Trump în 2017.[16]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Looking Back (Heritage Foundation, 1981). ASIN B0006E54OC
  • Conservatives Stalk the House (Green Hill, 1983). ISBN 0-89803-112-5
  • The March of Freedom (Spence Publishing Company, 1998). ISBN 978-0-9653208-8-7
  • Intellectual Pilgrims (Mont Pelerin Society, 1999). ISBN 978-0-89195-079-0
  • Leadership for America: The Principles of Conservatism (Spence Publishing Company, 2000). ISBN 978-1-890626-22-8
  • Getting America Right (Co-author Doug Wilson) (Crown Forum, 2006). ISBN 978-0-307-33691-0
  • The American Spirit (Co-author Brian Tracy) (Thomas Nelson, 2012). ISBN 978-1-59555-337-9

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c ​ 
  2. ^ „Edwin Feulner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Edwin Feulner”. Heritage.org. Accesat în . 
  4. ^ „Statement From the Chairman of Heritage's Board of Trustees”. The Heritage Foundation (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ „Edwin J. Feulner, Ph.D”. Victims of Communism (în engleză). 
  6. ^ Edwards, Lee. Leading the Way: The Story of Ed Feulner and the Heritage Foundation, Crown Publishing Group: Random House; ISBN: 9780770435790 (2013)
  7. ^ Miller, John. "Feulner's Farewell" National Review. 2013.
  8. ^ Cloud, Thomas. „How Heritage President Ed Feulner Became Dr. Feulner”. My Heritage Foundation. Accesat în . 
  9. ^ Edwin Feulner: The Heritage Foundation's president revolutionized the Washington think tank scene[nefuncțională], Joe Rogalsky, The Washington Examiner, October 1, 2007. Accessed May 4, 2012.
  10. ^ Jennifer Harper (). „Inside the Beltway: Apres Rick”. Washington Times. Accesat în . 
  11. ^ „Edwin J. Feulner, Ph.D”. The Heritage Foundation (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Edwin Feulner: The Heritage Foundation's president revolutionized the Washington think tank scene”. The Washington Examiner. Accesat în . 
  13. ^ Miller, John (). „Feulner's Farewell”. National Review. 
  14. ^ „Edwin J. Feulner, Ph.D”. The Heritage Foundation (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ Miller, John. "Feulner's Farewell" National Review. 2013.
  16. ^ „Edwin Feulner”. The Heritage Foundation (în engleză). Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Edwin_Feulner&oldid=15612645