Max Bill

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Max Bill
Com L19-0188-0203A.jpg
Date personale
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Winterthur, cantonul Zürich, Elveția[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][3][4][8] Modificați la Wikidata
Berlin, Germania[9] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Binia Bill[*][[Binia Bill (Swiss photographer (1904-1988))|​]][10] Modificați la Wikidata
Copii Jakob Bill[*][[Jakob Bill (Swiss art historian, archaeologist and painter)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Switzerland.svg Elveția[11][12] Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
pictor
sculptor
grafician[*]
profesor universitar[*]
politician
designer
fotograf Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerna
Zürich Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materBauhaus
Zürcher Hochschule der Künste[*][[Zürcher Hochschule der Künste (University in the city of Zürich, Switzerland)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politic Landesring der Unabhängigen[*][[Landesring der Unabhängigen (political party in Switzerland)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Goslarer Kaiserring[*][[Goslarer Kaiserring (Goslar municipality's international art prize)|​]] ()
prix Kandinsky[*][[prix Kandinsky (French art prize)|​]] ()
Praemium Imperiale[*] ()[2]
Prezență online

Max Bill (n. ,[1][3][4][5] Winterthur, cantonul Zürich, Elveția[6][7] – d. ,[1][3][4][8] Berlin, Germania[9]) a fost arhitect, artist plastic, grafician, pictor, designer de caractere tipografice și designer industrial elvețian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viață timpurie, educație[modificare | modificare sursă]

Bill s-a născut în Winterthur, în 1908. După o ucenicie ca argitar, în perioada 19241927, Bill a început studiile la Bauhaus din Dessau, sub îndrumarea multor profesori prestigioși, incluzând artiști ca Vasili Kandinski, Paul Klee și Oskar Schlemmer. A fost student la Bauhaus din 1927 până în 1929, după care s-a mutat la Zürich.

Operă[modificare | modificare sursă]

Artă și design[modificare | modificare sursă]

După ce a lucrat la designul grafic pentru puținele clădiri moderne construite, pe acea vreme, și-a construit prima lucrare, propria sa casă și studioul (19321933) în Zurich-Höngg.[13] Începând cu 1937, Max Bill a fost „forța motrice” a pleiadei de artiști elvețieni reuniți în grupul cunoscut ca Allianz.[14]

Elvețianul Max Bill este considerat, de către lumea artistică, ca având influența cea mai decisivă asupra designului grafic elvețian începând cu anii 1950, datorită scrierilor sale teoretice, precum și pentru munca sa constantă, longevivă și prosperă.[15] Legătura sa cu timpurile Mișcării Moderniste i-a oferit o autoritate specială. Ca designer industrial, munca sa se caracterizează printr-o claritate a designului și proporții precise.[16] Example concrete sunt ceasurile sale, de perete și de mână, realizate pentru firma Junghans, unul din clienții săi pe termen lung.

Printre cele mai notabile modele, din gama largă de produse ale lui Bill, se numără Ulmer Hocker, realizat în 1954, un taburet multifuncțional, care poate fi folosit și ca element de raft, birou pentru difuzor, tabletă sau măsuță laterală. Deși scaunul a fost o creație a designerului școlii lui Bill împreună cu Hans Gugelot, un reprezentant al Școlii de design de la Ulm, este adesea numit doar „Bill Hocker" deoarece prima schiță a sa, realizată pe un șervețel de cocktail, a fost opera lui Bill.

În calitatea sa de designer și artist grafic și vizual, Bill a căutat să creeze forme care să reprezinte vizual „noua fizică” de la începutul secolului al XX-lea. Fuziunea artistului și a designerului din el a căutat să creeze obiecte, astfel încât noua știință a formei să poată fi înțeleasă de simțuri, adică ca o artă concretă. Astfel, Bill nu este un raționalist – așa cum se crede de obicei – ci mai degrabă un fenomenolog, unul care înțelege întruchiparea ca fiind expresia supremă a unei arte concrete. În acest fel, el nu se extinde atât de mult, ci reinterpretează teoria Școlii Bauhaus, al cărei elev a fost. Cu toate acestea, în mod curios, mulți din interpreții critici ai lui Bill nu au înțeles cu adevărat această problemă fundamentală.[16]

A realizat picturi geometrice „de rezervă” și sculpturi sferice, unele bazate pe banda Möbius, în varii materiale precum, piatră, lemn, metal și ipsos.[17][18] Lucrările sale ca arhitect includ o clădire de birouri, în Germania, o stație de radio, în Zürich, respectiv un pod, în estul Elveției.[19]

Profesorat[modificare | modificare sursă]

Viață particulară[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jakob Bill: Max Bill am Bauhaus. Benteli, Bern 2008, ISBN: 978-3-7165-1554-9.
  • Max Bill: Funktion und Funktionalismus. Schriften 1945–1988. Benteli, Bern 2008, ISBN: 978-3-7165-1522-8.
  • Max Bill, Retrospektive. Skulpturen Gemälde Graphik 1928–1987. (Texte Christoph Vitali, Eduard Hüttinger, Max Bill.) Katalog Schirn Kunsthalle, Frankfurt/Zürich/Stuttgart 1987 ISBN: 3-922608-79-5.
  • Thomas Buchsteiner und Otto Lotze:max bill, maler, bildhauer, architekt, designer. Ostfildern-Ruit 2005, ISBN: 3-7757-1641-6.
  • Luciano Caramel, Angela Thomas: Max Bill. Pinacoteca Communale Casa Rusca, Locarno / Fidia Edizione d'Arte, Lugano 1991, ISBN: 88-7269-011-0.
  • Roberto Fabbri: Max Bill in Italia. Lo spazio logico dell'architettura, Bruno Mondadori Editore, Milano 2011, ISBN: 978-88-6159-606-1.
  • Roberto Fabbri: Max Bill. Espaces, Infolio Éditions, Gollion – Paris, 2017, ISBN: 978-2-88474-463-8.
Max Bill, Continuity (Colossus of Frankfurt), 1986, Colecția Deutsche Bank, Frankfurt am Main. Max Bill „a fost dornic să creeze lucrări bazate pe fundamente matematice și geometrice – manifestări materiale ale proceselor intelectuale care au rezistat simbolismului [pur].”[20]
  • Gerd Fischer: Der Koloss von Frankfurt: Die „Kontinuität“ von Max Bill. In: Mitteilungen der Deutschen Mathematiker-Vereinigung, Heft 4/1999, S. 22–23.
  • Eduard Hüttinger: Max Bill. abc Verlag, Zürich 1977, ISBN: 3-85504-043-5.
  • Eduard Hüttinger: Max Bill. Edition Cantz, Stuttgart 1987 (erweiterte Ausgabe) ISBN: 3-922608-79-5
  • Gregor Nickel und Michael Rottmann: Mathematische Kunst: Max Bill in Stuttgart. In: Mitteilungen der Deutschen Mathematiker-Vereinigung, Band 14, Heft 3/2006, S. 150–159.
  • Arturo Carlo Quintavalle: Max Bill. Università Commune Provincia di Parma, Quaderni 38, 1977.
  • Thomas Reinke und Gordon Shrigley: Max Bill: HfG Ulm: Drawing and Redrawing: Atelierwohnungen, Studentenwohnturm. marmalade, 2006, ISBN: 978-0-9546597-1-4.
  • Emil Schwarz: Im Wissen der Zeit oder Der Sinn, den die Schönheit erzeugt, Hommage à Max Bill, ein dichterischer Nachvollzug mit dem Essay Wirklichkeit oder Realität. NAP Verlag, Zürich 2010, ISBN: 978-3-9523615-4-2.
  • Werner Spies: Kontinuität. Granit-Monolith von Max Bill. Deutsche Bank, 1986, ISBN: 3-925086-01-3.
  • René Spitz: hfg ulm. der blick hinter den vordergrund. die politische geschichte der hochschule für gestaltung ulm 1953–1968. Stuttgart/London 2002. ISBN: 3-932565-16-9. (Zur Geschichte der HfG Ulm von der Gründung 1953 bis zur Schließung 1968.)
  • Margit Staber: "Max Bill". Methuen, London 1964. (Art in Progress series)
  • Angela Thomas: Max Bill und seine Zeit. 2 Bände. Scheidegger & Spiess, Zürich:
  • Udo Weilacher: Kontinuität (Max Bill). In: Udo Weilacher: Visionäre Gärten. Die modernen Landschaften von Ernst Cramer. Basel/Berlin/Boston 2001, ISBN: 3-7643-6568-4.
  • Da Silva Paiva, Rodrigo Otávio: Max Bill no Brasil, 2011, ISBN: 978-3-943347-13-5.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Max Bill”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Max Bill (în engleză), RKDartists 
  5. ^ a b Max Bill (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  6. ^ a b „Max Bill”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b https://zkm.de/en/person/max-bill, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ a b Max Bill (în engleză), SIKART 
  9. ^ a b „Max Bill”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  11. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  12. ^ Lexiconul de istorie al Elveției 
  13. ^ Max Bill Museum of Modern Art, New York.
  14. ^ „Leonardo On-Line: Leonardo Award Winners”. leonardo.info. Accesat în . 
  15. ^ Hollis, R., Swiss Graphic Design, 1920–1965, (2006), New Haven: Yale University Press.
  16. ^ a b Krippendorf, K., The Semantic Turn, (2005), New York: CRC Press.
  17. ^ „Images from Baltimore Museum of Art Sculpture Garden. Digital Imaging Project: Art historical images of European and North American architecture and sculpture from classical Greek to Post-modern. Scanned from slides taken on site by Mary Ann Sullivan, Bluffton College”. homepages.bluffton.edu. Accesat în . 
  18. ^ Roberta Smith (December 14, 1994), Max Bill, 85, Painter, Sculptor And Architect in Austere Style New York Times.
  19. ^ Max Bill, 85; Controversial Swiss : Artist, Sculptor and Writer Los Angeles Times, December 14, 1994.
  20. ^ Monolith on the Water—Max Bill’s "Continuity" in a New Location; Deutsche Bank Art works

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Max Bill la Wikimedia Commons