Zeitgeist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Zeitgeist (/ˈztɡst/ ,[1] în germană pronunția /ˈtstɡst/ Despre acest sunet Zeitgeist ) este un concept din filozofia germană a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, care înseamnă „spiritul epocii” sau „spiritul vremurilor”. El se referă la o forță invizibilă care influențează trăsăturile unei anumite epoci din istoria lumii.[2]

Termenul este asociat acum în principal cu filozofia lui Hegel, contrastând cu utilizarea de către Hegel a conceptelor Volksgeist („spiritul național”) și Weltgeist („spiritul lumii”), dar inventarea și popularizarea lui este mai veche și se datorează în mare parte lui Herder și Goethe.[3] Alți filozofi care au fost asociați cu acest gen de idei sunt Spencer și Voltaire.[4]

Utilizarea contemporană a termenului se poate referi, într-un mod mai pragmatic, la un stil de gândire (obicei, atitudine etc.) care este considerat a fi acceptabil sau de bun gust în contextul unei anumite epoci.[4]

Hegel[modificare | modificare sursă]

Hegel în Fenomenologia spiritului (1807) utilizează termenii Weltgeist și Volksgeist, dar preferă expresia Geist der Zeiten („spiritul vremii”) în locul compusului Zeitgeist.[5]

Conceptul hegelian nu contrastează neapărat cu teoria omului mare a lui Thomas Carlyle, care percepe istoria ca rezultat al acțiunilor unor eroi și genii, deoarece Hegel îi percepea pe acești „oameni mari”, în special Napoleon, ca „personificare a spiritului universal” (Die Weltseele zu Pferde „sufletul lumii călare pe cal”).[6]

Hegel credea că arta reflectă, prin însăși natura sa, cultura epocii în care este creată. Arta și cultura sunt strâns legate între ele, deoarece artistul individual este un produs al vremurilor sale și imprimă, prin urmare, cultura epocii în fiecare operă de artă. În plus, el credea că în epoca modernă nu poate fi creată arta clasică, ce reprezenta în opinia lui o „cultură etică liberă”, care depindea mai mult de filosofia artei și de teoria artei și nu era o reflectare a unui concept social sau Zeitgeist care-și punea amprenta asupra operei unui artist.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ oxfordlearnersdictionaries.com
  2. ^ Theo Jung: „Zeitgeist im langen 18. Jahrhundert. Dimensionen eines umstrittenen Begriffs”, în: Achim Landwehr (ed.): Frühe Neue Zeiten. Zeitwissen zwischen Reformation und Revolution, Bielefeld, 2012, pp. 319-355; idem: „The Politics of Time: Zeitgeist in Early Nineteenth-Century Political Discourse”, în: Contributions to the History of Concepts, 9, nr. 1 (2014), pp. 24-49.
  3. ^ Zeitgeist („spiritul epocii”) și Nationalgeist („spiritul națiunii”), în L. Meister, Eine kurze Geschichte der Menschenrechte (1789). der frivole Welt- und Zeitgeist („spiritul frivol al lumii și al vremurilor”) în Lavater, Handbibliothek für Freunde, 5 (1791), p. 57. Zeitgeist este popularizat de Herder și Goethe. Zeitgeist în Grimm, Deutsches Wörterbuch.
  4. ^ a b Eero Saarinen (), Shaping the Future, Yale University Press, p. 15, ISBN 978-0-972-48812-9 
  5. ^ Folosirea expresiei der Geist seiner Zeit („spiritul timpului său”) în Lectures on the Philosophy of History, de exemplu, „niciun om nu își poate depăși propriul timp, căci spiritul timpului său este și propriul său spirit”. Glenn Alexander Magee (), „Zeitgeist (p. 262)”, The Hegel Dictionary, Londra: A & C Black, ISBN 978-1-847-06591-9 
  6. ^ Scrisoarea lui Hegel din 13 octombrie 1806 către F. I. Niethammer, nr. 74 (p. 119) în Briefe von und an Hegel ed. Hoffmeister, vol. 1 (1970). Vezi și H. Schnädelbach în Wolfgang Welsch, Klaus Vieweg (eds.), Das Interesse des Denkens: Hegel aus heutiger Sicht, Wilhelm Fink Verlag (2003), p. 223, T. Pinkard, Hegel: A Biography, (2000), p. 228.
  7. ^ Hendrix, John Shannon. Aesthetics & The Philosophy Of Spirit. New York: Peter Lang. (2005). 4, 11.

Legături externe[modificare | modificare sursă]