Lista vicecampionilor de Formula 1
Aceasta este lista piloților ce au devenit vicecampioni la Campionatul Mondial de Formula 1.
Alain Prost și Stirling Moss au devenit ambii vicecampion de câte patru ori, Alain Prost în 1983 cu Renault, 1984 și 1988 cu McLaren și 1990 cu Ferrari, și Stirling Moss în 1955 cu Mercedes, 1956 și 1957 cu Maserati și 1958 cu Vanwall. De asemenea Stirling Moss este pilotul cu cele mai multe mențiuni de vicecampion, fără a deveni vreodată campion.
Marea Britanie a furnizat cei mai mulți vicecampioni printre națiuni, având 21. Aceștia au fost: Stirling Moss între 1955 și 1958, Tony Brooks cu Ferrari în 1959, Jim Clark cu Lotus în 1962, Graham Hill cu BRM în 1963, 1964 și 1965, John Surtees cu Ferrari în 1966, Jackie Stewart cu Matra în 1968 și Tyrrell în 1972, Nigel Mansell cu Williams în 1986, 1987 și 1991, Damon Hill cu Williams în 1994 și 1995, Eddie Irvine cu Ferrari în 1999, David Coulthard cu McLaren în 2001, Lewis Hamilton cu McLaren în 2007 și Jenson Button cu McLaren în 2011.
Ferrari a avut cei mai mulți piloți vicecampioni de-a lungul timpului - 21. Aceștia sunt Alberto Ascari în 1951, Giuseppe Farina în 1952, José Froilán González în 1954, Tony Brooks în 1959, Wolfgang von Trips în 1961, John Surtees în 1966, Jacky Ickx în 1970, Clay Regazzoni în 1974, Niki Lauda în 1976, Gilles Villeneuve în 1979, Didier Pironi în 1982, Michele Alboreto în 1985, Alain Prost în 1990, Michael Schumacher în 1998 și 2006, Eddie Irvine în 1999, Rubens Barrichello în 2002 și 2004, Felipe Massa în 2008 și Fernando Alonso în 2010 și 2012.
Cea mai mică diferență de puncte dintre campion și vicecampion a fost în 1984, când doar 0,5 puncte au despărțit pilotul lui McLaren, Alain Prost de campionul Niki Lauda. Iar cea mai mare diferență de puncten a fost în 2011, când (după un nou sistem de punctare) 122 puncte au despărțit pilotul lui McLaren, Jenson Button de campionul Sebastian Vettel de la Red Bull.
Cele mai multe curse câștigate de vicecampioni sunt 7, de Alain Prost cu McLaren în 1984 și 1988, Kimi Räikkönen cu McLaren în 2005 și Michael Schumacher cu Ferrari în 2006. Doi piloți au devenit vicecampioni fără a câștiga vreo cursă - Giuseppe Farina cu Ferrari în 1952 și Ronnie Peterson cu March în 1971.
Fernando Alonso, concurând pentru Ferrari în 2012, deține recordul pentru cele mai multe puncte acumulate de un vicecampion, având 278. Stirling Moss, evoluând pentru Mercedes în 1955, a acumulat cele mai puține, doar 23.
Doi piloți au primit postmortem titlul de vicecampion - Wolfgang von Trips cu Ferrari în 1961 și Ronnie Peterson cu Lotus în 1978.
Vicecampioni după sezon[modificare | modificare sursă]
.png)
† Von Trips a decedat într-un accident la Marele Premiu al Italiei din 1961; accidentul a mai răpit viețile a 14 spectatori. Peterson la fel a murit într-un accident la Marele Premiu al Italiei din 1978. Aceste două incidente fatale au marcat statuturile lor de vicecampioni ai campionatului cu decernare post-mortem.
* În 1997, Michael Schumacher a terminat inițial pe locul secund în campionat, cu trei puncte în spatele lui Jacques Villeneuve, dar ulterior a fost descalificat din campionat, ca pedeapsă pentru cauzarea unui accident evitabil cu Villeneuve în cursa finală a sezonului.[1]
Titluri de vicecampion după pilot[modificare | modificare sursă]
Mai jos e lista piloților ce au devenit vicecampioni în multiple sezoane. Este prezentat și numărul de titluri de campion cucerite de fiecare.
| Pilot | Vicecampion | Campion |
|---|---|---|
 Stirling Moss |
4 | 0 |
 Alain Prost |
4 | 4 |
| Graham Hill |
3 | 2 |
| Nigel Mansell |
3 | 1 |
 Juan Manuel Fangio |
2 | 5 |
 Jacky Ickx |
2 | 0 |
| Jackie Stewart |
2 | 3 |
 Emerson Fittipaldi |
2 | 2 |
 Ronnie Peterson |
2 | 0 |
| Ayrton Senna |
2 | 3 |
| Damon Hill |
2 | 1 |
| Rubens Barrichello |
2 | 0 |
 Kimi Räikkönen |
2 | 1 |
 Michael Schumacher |
2 | 7 |
 Fernando Alonso |
2 | 2 |
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Formula 1
- Lista campionilor de Formula 1
- Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „FIA World Motor Sport Council - 11 November 1997” (PDF). FIA. . Accesat în .
