Constantin Șerban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin Şerban Basarab)
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Șerban - de Barbu Iscovescu

Constantin Șerban (numit și Cârnul) a fost domn al Țării Românești și al Moldovei.

Prima domnie în Țara Românească a avut loc între 19 aprilie 1654 - februarie 1658, iar a doua domnie în anul 1660 lunile mai și iunie [1]. Prima domnie a Moldovei a fost octombrie - noiembrie 1659, iar a doua în ianuarie - februarie 1661[2].

A fost fiul lui Radu Șerban, domn al Țării Românești, fiind descendent al Craioveștilor și al Basarabilor din Oltenia. În 1644 avea funcția de serdar (denumire dată șefului călărimii) și luptă în Transilvania pentru principele Rakoczy, fiind trimis de Matei Basarab cu 6000 de oameni. Curțile sale se aflau în satul Dobreni, unde astăzi se mai păstrează biserica și ruinele conacului. A fost căsătorit cu Bălașa, fiica stolnicului Nicolache.

A ajuns domn cu ajutorul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, principele Transilvaniei (1648-1660). Tot cu ajutorul lui Rakoczy a înăbușit în sânge la Simplea, pe Teleajen, o răscoală a seimenilor (corp de mercenari) în 1655, în fruntea cărora se afla rivalul său Hrizea Vodă. Din cauza celor două revolte ale seimenilor și dorobanților din 1654 și 1655, care au prădat țara, Constantin Șerban pierde sprijinul boierilor și al țării. În anul 1659 Constantin Șerban a intrat în Moldova și l-a bătut la Jijia pe Gheorghe Ghica, dar acesta se întoarce cu tătarii și îl alungă peste munți.

În mai 1660 intră în București împotriva aceluiași Gheorghe Ghica (1659 - 1660), devenit între timp domnitor al Țării Românești și îl alungă peste Dunăre, dar armatele turco-tătare îl repun pe tron, iar Constantin Șerban e nevoit să se retragă. Face o nouă expediție în Moldova împotriva lui Ștefăniță Lupu (Papură Vodă) (1659 - 1661), dar nereușind o victorie decisivă, este nevoit să se retragă.

În momentul în care a fost mazilit de turci, s-a refugiat în Transilvania, unde și-a cumpărat moșii în județul Bihor. A murit în Polonia, în anul 1682.

Constantin Șerban a ridicat Catedrala Patriarhală din București (care poartă hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, în cinstea ctitorului ei[3]), biserica ortodoxă din Muncaciu în 1661 și pe cea din Tinăud, județul Bihor. Ca domn a dăruit Mitropoliei din Alba Iulia 6000 de aspri anual.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001, p. 94
  2. ^ Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001, p. 97
  3. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor. Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București: Ed. pentru Literatură, 1966, p. 73-75
  4. ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Vălenii de Munte: Tipografia „Neamul Românesc”, 1908

Vezi și[modificare | modificare sursă]