Teorema lui Pitagora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria plană (euclidiană). Teorema lui Pitagora afirmă că "în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei". Dacă se notează cu $a\,$ şi $b\,$ lungimile catetelor unui triunghi dreptunghic, şi cu $c\,$ lungimea ipotenuzei acestuia, atunci teorema lui Pitagora poate fi formulată algebric astfel:

$a^2 + b^2 = c^2. \,$

Teorema lui Pitagora este în acelaşi timp şi una dintre teoremele cele mai demonstrate (poate teorema cu cele mai multe demonstraţii independente), şi una dintre cele mai uşor demonstrabile. The Pythagorean Proposition, o carte scrisă de Elisha Scott Loomis şi publicată (în câteva ediţii) în America conţine 370 de demonstraţii, inclusiv una aparţinând fostului preşedinte american James Garfield.
Reciproca este adevărată: Oricare ar fi trei numere pozitive a, b, c astfel încât $a 2 + b 2 = c 2$ , există un triunghi cu laturi de lungimi a, b, c, iar unghiul dintre laturile de lungimi a şi b va fi drept.

Cuprins

1 Scurt istoric
2 Demonstraţii
- 2.1 Una din multele demonstraţii vizuale
- 2.2 Exemplu de demonstraţie greşită
3 Teorema lui Pitagora în spaţiu
4 Generalizare
5 Note

[modifică] Scurt istoric

Deşi teorema se atribuie astăzi filozofului şi matematicianului grec antic Pitagora, care a trăit în secolul al şaselea, îdC, se ştie cu siguranţă că a fost cunoscută de mai toate civilizaţiile Pământului de-a lungul timpului: indienii antici, asiro-babilonieni, egiptenii antici, chinezii antici şi alţii.^[1] Subiectul acesta poate fi împărţit în trei: cunoaşterea tripletelor pitagoreice (seturi de câte trei numere întregi care reprezintă lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic), cunoaşterea teoremei propriu-zise, şi cunoaşterea unei demonstraţii.

Tripletele pitagoreice sunt cunoscute de foarte mult timp, ele fiind folosite pentru construirea unui unghi drept în condiţii practice: o sfoară este marcată cu noduri aflate la anumite distanţe; formând din ea un triunghi (de exemplu de laturi 3, 4 şi 5), acel triunghi va fi dreptunghic - metoda poate fi folosită de exemplu pentru a monta vertical catargul unui vas pe mare.

Monumente megalitice de acum 6000 de ani (în Egipt) sau 4500 de ani (în Insulele Britanice) conţin triunghiuri dreptunghice cu laturi de lungimi numere întregi^[2], dar aceasta nu înseamnă neapărat că cei care le-au construit cunoşteau teorema. De asemenea, scrieri vechi din Regatul Mijlociu Egiptean şi din Mesopotamia menţionează triplete pitagoreice.

Sulba Sutra lui Baudhayana, scrisă în secolul 8 î.e.n. în India, conţine o listă de triplete pitagoreice descoperite algebric, un enunţ al teoremei, precum şi o demonstraţie pentru un triunghi dreptunghic isoscel.

Sulba Sutra lui Apastamba (circa 600 î.e.n.) conţine o demonstraţie numerică a cazului general, calculând arii. Unii cercetători susţin că de aici s-ar fi putut inspira Pitagora, în timpul călătoriei sale în India.

Pitagora (aproximativ 569 - 475 î.e.n.) a folosit metode algebrice pentru a construi triplete pitagoreice, conform lui Proclus. Acesta a scris însă între anii 410 şi 485 e.n., adică 9 secole mai târziu. După Sir Thomas L. Heath, teorema nu i-a fost atribuită lui Pitagora timp de cinci secole după perioada în care acesta a trăit. Totuşi, atunci când autori cum ar fi Plutarh şi Cicero au vorbit despre teoremă ca fiind „a lui Pitagora”, au făcut-o ca şi cum acesta era un lucru binecunoscut şi de necontestat.

În jurul anului 400 î.e.n., conform lui Proclus, Platon a dat o metodă de a determina triplete pitagoreice care combina algebra şi geometria.Există o infinitate de astfel de triplete,forma lor generală fiind x=2uv,y=u²-v², z=u²+v²,unde u şi v sunt numere naturale oarecare,cu u>v. După aproximativ 100 de ani, Euclid a dat în cadrul lucrării Elemente prima demonstraţie axiomatică a teoremei.

Scris între 500 î.e.n. şi 200 e.n., textul chinezesc Chou Pei Suan Ching (周髀算经) conţine o demonstraţie vizuală a teoremei.

De fapt, nu numai că nu se poate şti cine a descoperit teorema, dar cercetătorii nu se pot pune de acord nici în privinţa întrebării dacă a fost descoperită o singură dată, ori independent în istorie de către mai multe civilizaţii.

[modifică] Demonstraţii

Notă: Teorema este valabilă doar în geometria euclidiană, de aceea orice demonstraţie va folosi (uneori indirect sau mai puţin vizibil) axioma lui Euclid.

[modifică] Una din multele demonstraţii vizuale

Această imagine ilustrează una dintre multele demonstraţii vizuale. Această demostraţie este o demonstraţie simplă, dar nu şi una elementară.

Suprafeţele ambelor pătrate mari sunt egale cu $(a + b)^2\,$ . Dacă suprefeţele pătratelor roz, ce reprezintă pătratele numerelor $a\,$ şi $b\,$ (figura din stânga) sunt substituite cu un pătrat ce reprezintă numărul $c\,$ la pătrat, făcându-se simultan o rearanjare a jumătăţilor celor două dreptunghiuri (fiecare fiind format iniţial din câte două triunghiuri dreptunghice, congruente cu cel iniţial), se obţine figura din dreapta. Suprafeţele celor două pătrate mari sunt identice, întrucât laturile acestora sunt congruente.

Calculând în fiecare caz suprafeţele celor două pătrate, se obţine:

$S = a^2 + b^2 + 4 \frac{ab}{2}$ (pentru pătratul din stânga)

$S = c^2 + 4 \frac{ab}{2}$ (pentru pătratul din dreapta)

Se ajunge aşadar la $c^2 + 2ab = a^2 + b^2 + 2ab \,$ , ceea ce duce direct la relaţia din teorema studiată.

[modifică] Exemplu de demonstraţie greşită

Următoarea demonstraţie este trigonometrică, dar este greşită pentru că relaţia fundamentală a trigonometriei este ea însăşi dedusă folosindu-se teorema lui Pitagora.

Fie un triunghi dreptunghic în care A este unghiul drept.

Atunci, conform definiţiilor funcţiilor trigonometrice sinus şi cosinus, se poate scrie:

$sinus (ABC) = \sin(ABC) = \frac{AC}{BC}$ şi respectiv

$cosinus (ABC) = \cos(ABC) = \frac{AB}{BC}$

Folosind relaţia trigonometrică:

$\sin^{2}(x) + \cos^{2}(x) =\ 1$ , rezultă

$\sin^{2}(ABC) + \cos^{2}(ABC) = \left(\frac{AC}{BC}\right)^{2} + \left(\frac{AB}{BC}\right)^{2} = \frac {(AC)^{2}} {(BC)^{2}} + \frac {(AB)^{2}}{(BC)^{2}} = \frac {(AC)^{2} + (AB)^{2}} {(BC)^{2}} = 1$

De vreme ce fracţia finală este egală cu unitatea, numărătorul şi numitorul trebuie să fie de mărimi identice:

$AC^{2} + AB^{2} =\ BC^{2}$

[modifică] Teorema lui Pitagora în spaţiu

Dacă $A B C D A' B' C' D'$ este un paralelipiped dreptunghic, cu $A B = l$ (lăţimea), $B C = L$ (lungimea) şi $A A' = h$ (înălţimea), atunci lungimea diagonalei sale mari, $A C' = d$ , se poate determina prin formula $d 2 = l 2 + L 2 + h 2$ .

[modifică] Generalizare

Teorema lui Pitagora generalizată, numită şi Teorema (sau Legea) cosinusului, este valabilă în orice triunghi (euclidian) şi poate fi exprimată astfel:

$a^2+b^2-2ab\cos{\theta}=c^2, \,$

unde θ este unghiul dintre laturile $a\,$ şi $b\,$ .

[modifică] Note

[0] Pythagorean Triangles and Triples - Mathematics and the Liberal Arts

[1] Megalithic triangles

[1]

[2]

Teorema lui Pitagora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins

[modifică] Scurt istoric

[modifică] Demonstraţii

[modifică] Una din multele demonstraţii vizuale

[modifică] Exemplu de demonstraţie greşită

[modifică] Teorema lui Pitagora în spaţiu

[modifică] Generalizare

[modifică] Note

Vizualizări

Unelte personale

Navigare

participare

Căutare

Trusa de unelte

În alte limbi