Cel mai mare divizor comun
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un număr întreg d se numeşte cel mai mare divizor comun a numerelor întregi a şi b dacă şi numai dacă pentru orice divizor comun c al lui a şi b, d este un divizor al lui c.
În cazul în care impunem condiţia d > 0 este relativ simplu de verificat dacă d este unic. Acest număr se notează cu c.m.m.d.c(a,b), sau mai simplu: (a,b).
Folosind principiul bunei ordonări a numerelor naturale, putem deduce că c.m.m.d.c(a,b) este cel mai mic număr pozitiv care poate fi scris ca o combinaţie liniară a lui a şi b, adică cel mai mic număr natural de forma a * x + b * y, unde x,y sunt numere întregi.
 |
Acest articol legat de matematică este deocamdată un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
