Număr natural

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În matematica, numerele naturale sunt numerele întregi strict pozitive (1, 2, 3, …). În alte contexte, de exemplu în teoria mulţimilor sau în teoria grupurilor, 0 este primul număr natural. Mulţimea tuturor numerelor naturale se notează de obicei cu N (N îngroşat) sau .

Numerele naturale au două întrebuinţări importante: sunt folosite pentru numărare ('sunt 3 mere pe masă') şi pentru aranjarea în ordine a unei colecţii de obiecte ('obiectul numărul 1', 'obiectul numărul 2', etc).

Disciplina care studiază proprietăţile numerelor naturale cu privire la divizibilitate este teoria numerelor. Disciplina care studiază probleme precum numărarea se numeşte combinatorică.

[modifică] Istoria numerelor naturale si statutul numarului zero

Numerele naturale îşi au originea în cuvintele folosite pentru a număra obiecte, începând cu numărul unu.

Primul pas important pentru abstractizare a fost folosirea numeralelor pentru reprezentarea numerelor. Acest lucru a dus la dezvoltarea unor sisteme de inregistrare a numerelor mari. De exemplu, babilonienii dezvoltaseră un sistem puternic bazat pe numerele de la 1 la 10. În Egiptul Antic există un sistem de numere cu hieroglife diferite pentru 1, 10 şi toate puterile lui 10 până la un milion.