Serie Taylor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În matematică, o serie Taylor este o reprezentare a unei funcţii ca o sumă infinită de termeni calculaţi din valorile derivatelor acelei funcţii într-un punct. Poate fi privită ca limită a polinoamelor Taylor. Seriile Taylor au fost numite astfel după matematicianul englez Brook Taylor. Dacă seria foloseşte derivatele în zero, atunci ea se numeşte serie Maclaurin, după matematicianul scoţian Colin Maclaurin.
[modifică] Definiţie
Seria Taylor a unei funcţii reale sau complexe f care este indefinit derivabilă pe o vecinătate a unui număr real sau complex a, este seria de puteri
care poate fi scrisă în formă mai compactă ca
unde n! este factorialul lui n şi f (n)(a) este a n-a derivată a lui f în punctul a; derivata zero a lui f este prin definiţie f însăşi şi (x − a)0 şi 0! sunt amândouă prin definiţie 1.
Adesea f(x) este egală cu seria sa Taylor evaluată în x pentru orice x suficient de apropiat de a. Acesta este motivul principal pentru care sunt importante seriile Taylor.
[modifică] Exemple
Seria Maclaurin pentru orice polinom este polinomul însuşi.
Seria Maclaurin pentru (1 − x) − 1 este seria geometrică
deci seria Taylor pentru x − 1 în a = 1 este
Integrând seria Maclaurin de mai sus se obţine seria Maclaurin pentru − log(1 − x), unde cu log s-a notat logaritmul natural:
şi seria Taylor corespunzătoare pentru log(x) în a = 1 este
Seria Maclaurin pentru funcţia exponenţială ex în a = 0 este
Dezvoltarea de mai sus este valabilă deoarece derivata lui ex este chiar ex iar e0 este 1. Aceasta lasă termenii (x − 0)n la numărător şi n! la numitor la fiecare termen al sumei infinite.








