Unghi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
"∠", simbolul unghiului.

Unghiul reprezintă alăturarea a două semidrepte având originea comună. Cuvântul "unghi" provine din latină, cuvântul "angulus" însemnând colț. Originea semidreptelor se numește vârful unghiului, iar cele două semidrepte sunt laturile lui.

Cea mai comună unitate de măsură a unghiurilor este gradul. De asemenea utilizat este și radianul (abreviat rad), care este egal cu 180/π grade.

Tipuri de unghiuri[modificare | modificare sursă]

După măsură, unghiurile se clasifică astfel:

  • Unghiurile de 0 grade (deci au laturile una peste alta) se numesc unghiuri nule.
  • Unghiurile cu o măsură între 0 și 90 de grade se numesc unghiuri ascuțite.
  • Unghiurile de 90 de grade (ale căror laturi sunt perpendiculare) se numesc drepte.
  • Unghiurile cu o măsură între 90 și 180 de grade se numesc unghiuri obtuze.
  • Unghiurile de 180 de grade (ale căror laturi sunt una în prelungirea celeilalte) se numesc alungite.
  • Unghiurile cu mai mult de 180 de grade se numesc unghiuri reflexe.

De asemenea, dacă două unghiuri măsoară împreună 90 de grade, acestea se numesc unghiuri complementare, iar dacă măsoară împreună 180 grade se numesc unghiuri suplementare.

Două unghiuri cu o latura comună și celelalte laturi situate de o parte și de alta a laturilor comune se numesc unghiuri adiacente.