Franz-Joseph Müller von Reichenstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Franz-Joseph Müller, „Freiherr”[1] von Reichenstein a fost un mineralogist austriac, care a descoperit în 1782 telurul.

Origine[modificare | modificare sursă]

Există 2 ipoteze legate de data nașterii și originea sa:

  • prima ipoteză este că s-a născut la Sibiu la 1 iulie 1740.
  • a doua ipoteză este că ar fi fost de origine austriacă, născut pe 4 octombrie 1742 la Poysdorf (Austria Inferioară). Conform acestei ipoteze,[2] tatăl său ar fi fost Sebastian Müller, judecător funciar (Grundrichter), iar mama Clara Lettner.

Cert este însă că a încetat din viață la 12 octombrie 1825 în Viena.

Studii și carieră[modificare | modificare sursă]

A studiat filosofia, artele și dreptul la Viena. Conform unor surse a studiat apoi la Academia Minieră din Selmecbánya (azi Banská Štiavnica), Slovacia (1763-1768).[3] Conform altor surse, ar fi lucrat la Academie în această perioadă, studiind în paralel știința minelor, mecanica, chimia și mineralogia.[4] În 1768 este numit arpentor minier (Markscheider) în așa-numita „Ungarie de Jos” (actualmente, Slovacia de est, Ungaria de nord, Ucraina și România). În 1770 este numit membru al unei comisii aulice ce se ocupa de reglementarea minelor și a atelierelor metalurgice din Banat. Impresionând prin cunoștințele sale în domeniul mineritului, a fost numit deja în același an meșter miner șef (Oberbergmeister) și director de mină în Banat, post în care a stat timp de 5 ani. În 1775 a fost numit consilier de mină (Bergrath) la minele de cupru din Schwaz, Tirol, iar în 1778 consilier al așa-numitului Thesaurariat din Transilvania. După ce Thesaurariatul a fost desființat din ordinul împăratului Josef II, a fost numit inspector-general și șef al întregii industrii miniere, metalurgice și de sare din Transilvania.

Când Thesaurariatul a fost restabilit în Transilvania în 1798 a fost numit consilier de aulic, post în care a stat până în 1802, când a fost chemat la Curte la Viena.

În 1778 a descoperit zăcăminte de turmalină în Zillertal

În 1782, ocupând funcția de supraveghetor al minelor maghiare din Ardeal, a analizat un minereu albastrui provenit din Transilvania numit “Aurul German”. Din acest minereu Müller a extras un metal despre care credea că este antimoniu și ceea ce s-a dovedit a fi în final un 'metallum problematicum'. Verificând structura și compozitia chimică a acestui metal a ajuns la concluzia că nu era antimoniu, așa cum crezuse inițial, ci un element chimic cu totul nou.

Continuatori[modificare | modificare sursă]

În 1789 un om de știință maghiar, Pál Kitaibel, a descoperit și el acest metal în mod independent însă i-a acordat tot meritul lui Müller.

Cercetarea metalului a fost continuată de chimistul german Martin Heinrich Klaproth care în 1798 a reușit să izoleze acest nou element, dându-i denumirea de ' telur ' de la latinescul ' tellus ' = pământ.

Chiar dacă nu a continuat să studieze noul element Müller a făcut totuși o mare descoperire: un nou element în minereurile de aur și argint provenite din Transilvania, element care îngreuna considerabil procesul metalurgic. Meritul indisputabil a lui Müller a fost acela de a fi analizat și descris mineralele din munții transilvani, inclusiv a turmalinelor. Müller a fost sprijinit in cercetarea sa de insuși guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. În prezent există un tip de mineral de telur numit după descoperitorul său: müllerine.

Impresionanta colecție mineralogică a lui Müller aparține în prezent de Muzeul de Mineralogie din Cluj-Napoca.

Ordinul Sfântului Ștefan al Ungariei a apreciat într-atât activitatea lui Müller încât i-a acordat titlul de Baron (Freiherr).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Freiherr” este un titlu german, echivalentul celui de baron. Formele de feminin sunt „Freifrau” și „Freiin”.
  2. ^ http://www.deutsche-biographie.de/sfz66373.html
  3. ^ http://de.wikisource.org/wiki/ADB:M%C3%BCller_von_Reichenstein,_Franz_Josef_Freiherr
  4. ^ http://books.google.de/books?id=C8oJAAAAIAAJ&pg=PA725#v=onepage&q&f=false

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Allgemeine Deutsche Biographie, Bayerische Akademie der Wissenschaften, Band 22 (1885), p. 702
  • Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 18. Duncker & Humblot, Berlin 1997, p. 372 f.
  • Neuer Nekrolog der Deutschen, Dritter Jahrgang, 1825, Zweites Heft, Ilmenau, 1827, p. 1546-1548
  • K. Benda: Müller von Reichenstein Franz Josef Frh.. în: Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL). Band 6, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien 1975, ISBN 3-7001-0128-7, p. 431.

Legături externe[modificare | modificare sursă]