Îngrășământ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Îngrășământ este un nume generic dat unui produs organic sau mineral, obținut natural sau artificial folosit, în agricultură pentru fertilizarea solurilor.[1] Îngrășămintele hrănesc planta și furnizează elemente chimice esențiale dezvoltării acesteia precum: azot, calciu, fosfor, potasiu (nutrienți ai solului) ceea ce duce la o recoltă mai bogată și la produse agricole de mai bună calitate. Tipul îngrășământului se alege în funcție de tipul solului și de necesitatea tipului de cultură. [2]

Tipuri de aplicare[modificare | modificare sursă]

  • superficială, se aplică un strat de îngrășământ la suprafață cu ajutorul utilajelor sau manual. Se folosește la culturile de cereale
  • în profunzime, cu scopul de a evita volatilizarea azotului și de a ușura absorbția fosforului.
  • injectat în sol cu ajutorul unor utilaje speciale. Se injectează amoniac pentru ca acesta să se descompună și să elibereze azot.
  • prin irigare, îngrășământul este dizolvat în apa pentru irigare
  • aplicare foliară, în cazul carențelor de macroelemente, în general se aplică soluții de calciu.[3]

Îngrășămintele naturale[modificare | modificare sursă]

Îngrășămintele naturale pot fi de origine animală, vegetală sau mixte cum ar fi: bălegar sau gunoi de grajd, resturi vegetale, produse de decantare a apei epurate, dejecții animale, alge marine și îngrășăminte verzi, culturi destinate pentru a fi îngropate și folosite ca îngrășământ. Acest tip de cultură este cunoscut încă din antichitate. Produsele naturale trec în prealabil prin faza de mineralizare pentru a deveni îngrășăminte. În acest proces intră bacterii și fermenți ce schimbă structura și textura produselor organice ce vor deveni îngrășământ. Îngrășămintele naturale conțin cantități mici de azot, fosfor sau potasiu, lucru care se compensează prin aplicarea în cantități mari în solul de fertilizat, aproximativ 10 tone pe hectar. În afară de aportul de substanțe nutriente, îngrășămintele naturale îmbunătățesc flora microbiană a solului, îmbunătățesc textura solului și favorizează retenția de apă în pământ.[4][5]

Biofertilizanți[modificare | modificare sursă]

Biofertilizanții sunt substanțe care conțin microorganisme vii care colonizează rizosfera sau interiorul plantei și ajută la creșterea și achiziționarea de nutrienți pentru planta gazdă.[6] Biofertilizanții se folosesc de acum 20 de ani dar deocamdată la scară redusă. Pot fi un înlocuitor al îngrășămintelor chimice care rezultă uneori dăunătoare mediului înconjurător.

Îngrășăminte chimice[modificare | modificare sursă]

Îngrășămintele chimice sau minerale, au apărut în secolul XIX.

Referință[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEngr%C4%83%C8%99%C4%83m%C3%A2nt
  2. ^ http://books.google.ro/books?id=2_QcOzc-bc8C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false
  3. ^ http://www.mediterraneadeagroquimicos.cat/Informa/Cferliquids.htm
  4. ^ AlternativeAgriculture, ISBN-10: 0-309-03985-1
  5. ^ http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=1208&page=R5
  6. ^ Vessey, J.k. 2003, Plant growth promoting rhizobacteria as biofertilizers. Plant Soil 255, 571-586

Legături externe[modificare | modificare sursă]