Sari la conținut

Radu Mihnea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radu Mihnea

Domn al Moldovei,
Domn al Țării Românești
Date personale
Născut1586[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (40 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Moldova Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Radu Vodă, București
PărințiMihnea Turcitul Modificați la Wikidata
CopiiAlexandru Coconul
Mihnea al III-lea Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Drăculeștilor
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Domnienoiembrie 1601 – martie 1602
PredecesorSimion Movilă
SuccesorRadu Șerban
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Domnieaprilie 1611 – mai 1611
PredecesorRadu Șerban
SuccesorRadu Șerban
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Domnieseptembrie 1611 – iulie 1616
PredecesorRadu Șerban
SuccesorAlexandru Iliaș
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorAlexandru Movilă
SuccesorGaspar Graziani
Domn al Țării Românești Modificați la Wikidata
Domnieaugust 1620 – august 1623
PredecesorGavril Movilă
SuccesorAlexandru Coconul
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorȘtefan Tomșa al II-lea
SuccesorMiron Barnovschi-Movilă
piatra funerară a lui Radu Mihnea, având stemele celor două principate românești: Moldova și Valahia
Semnătura lui Radu Mihnea pe un document

Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Moldova) a fost domn al Țării Românești (de patru ori intre 1601-1623) şi al Moldovei (de doua ori intre 1616-1626).

Radu Mihnea era fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul.

A fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, dar a stăpânit pentru prima dată în Țara Românească între noiembrie 1601 – martie 1602. După această scurtă domnie a fost voievod al Țării Românești între aprilie – mai 1611.[2]

Tot în 1611 a început a treia sa domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611. Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin complotul stolnicului Bărcan.[3] Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, însă Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1611 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu.[4]

Ideea unei apropieri între Țările Române a încolțit și în mintea lui Radu Mihnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia și Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623 - 1626 când, domnind în Moldova, Radu Mihnea a reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623 - 1627). Unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare "către numitul principe Radulo (Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tată". Alte mărturii îl menționează pe "Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două țări surori.

Unul din punctele sale slabe a fost fiscalitatea excesivă. Miron Costin spune că acest lucru era determinat de fastul și luxul prea mare afișat la curte. Radu Mihnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București, pe care a ctitorit-o în 1615.

Perioadele de domnie

[modificare | modificare sursă]

Principatul Țării Româneşti

[modificare | modificare sursă]

Principatul Moldovei

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Radu Mihnea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Rezachevici 2003, p. 53.
  3. ^ Rezachevici 2003, pp. 53-54.
  4. ^ Rezachevici 2003, p. 54.
  • Rezachevici, Constantin (), „Viața politică în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea. Epoca lui Radu Șerban, a Movileștilor și a lui Gabriel Bethlen”, În Cândea, Virgil (coord.), Istoria românilor. Vol. 5, București: Editura Enciclopedică, pp. 35–63 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]


Predecesor:
Mihai Viteazul
Domn al Țării Românești

16011602
Succesor:
Radu Șerban
Predecesor:
Radu Șerban
Domn al Țării Românești

1611
Succesor:
Radu Șerban
Predecesor:
Radu Șerban
Domn al Țării Românești

16111616
Succesor:
Gavril Movilă
Predecesor:
Alexandru Movilă
Domn al Moldovei

16161619
Succesor:
Gaspar Graziani
Predecesor:
Gavril Movilă
Domn al Țării Românești

16201623
Succesor:
Alexandru Coconul
Predecesor:
Ștefan Tomșa al II-lea
Domn al Moldovei

16231626
Succesor:
Miron Barnovschi-Movilă