Mihai Racoviță

Mihai Racoviță
Domn al Moldovei Domn al Țării Românești
Mihai Racoviță pe un timbru din Republica Moldova
Date personale
Născut	cca. 1660
Decedat	iulie 1744 Constantinopol, Imperiul Otoman
Părinți	Boyar Ionitza Racovitza[*][[Boyar Ionitza Racovitza |​]]
Căsătorit cu	Ana Codreanu[*]​
Copii	Constantin Racoviță Ștefan Racoviță princess (Anastasia) Racovitza[*][[princess (Anastasia) Racovitza (Aft 1713 - 1741)|​]] prince Mikhael Rakovitzas, beizades[*][[prince Mikhael Rakovitzas, beizades (- 17 Oct 1770 Istanbul)|​]]
Ocupație	conducător[*]​
Apartenență nobiliară
Domn al Moldovei (1x)
Domnie	4 octombrie 1703 – 13 februarie 1705
Predecesor	Ioan Buhuș
Succesor	Antioh Cantemir
Domn al Moldovei (2x)
Domnie	31 iulie 1707 – 28 octombrie 1709
Predecesor	Antioh Cantemir
Succesor	Ioan Buhuș
Domn al Moldovei (3x)
Domnie	5 ianuarie 1716 – 7 octombrie 1726
Predecesor	Nicolae Mavrocordat
Succesor	Grigore II Ghica
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	17 octombrie 1730 – 25 decembrie 1731
Predecesor	Constantin Mavrocordat
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	10 septembrie 1741 – 8 iunie 1744
Predecesor	Constantin Mavrocordat
Succesor	Constantin Mavrocordat

Mihai Ion Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744) a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703 - 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 - 28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716 - octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730 - 24 octombrie 1731 și septembrie 1741 - iulie 1744.

Familie

A fost boier din țară din sânge Cantacuzinesc. A fost căsătorit de două ori. Cu Safta Racoviță, fiica lui Constantin Cantemir și cu Ana Dediu Racoviță, fiica cămărașului Dediu Codreanu. A avut șapte copii: Constantin Racoviță Vodă, Roxana Costachi-Negel, Ion Racoviță, Mihai Racoviță, Ștefan Racoviță, Anastasia Ghika Vodă (căsătorită cu Scarlat Ghica), Ecaterina Arapache-Vlasto.

Domnii

În țară a avut de luptat cu partidele boierești, iar în afară cu pretendenții de la Poartă. Banii mulți pe care îi reclamau aceste lupte l-au silit să mărească birurile existente și să introducă altele noi. În prima domnie a fost înlocuit cu Antioh Cantemir (1705). În a doua domnie a fost mazilit și dus la Constantinopol din cauza uneltirilor cu Petru I al Rusiei, iar pe tron a urcat Nicolae Mavrocordat. În 1716 datorită războiului austro-turc (1716-1718), a fost numit din nou ca domnitor, deoarece turcii erau convinși că el era dușmanul imperialilor. Generalul Étienne de Stainville a trimis în Moldova un corp de 300 de soldați secui sub comanda căpitanului François Ernau, care și erau cât pe ce să-l prindă pe Racoviță. Acesta i-a înfrânt cu însă ajutorul tătarilor, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători (a se vedea și Crucea lui Ferentz). Tot cu tătarii a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala curuților lui Francisc Rakoczi, dar rezistența imperială de la Bistrița l-a determinat să se retragă. După ce i-a lăsat pe tătari să prade moșiile boierilor pentru că nu-i putea plăti, a apărut și oastea ungurească a generalului Eszterhazy, care a jefuit țara și s-a dedat la cele mai neomenoase fapte. Mihai Racoviță nu a avut curajul să-i înfrunte, însă a avut destulă grijă să mărească tot timpul birurile. Ca tovarăși în a stoarce țara de bani i-a luat și el tot pe greci, ba chiar și pe turci. Din cauza rivalității cu Nicolae Mavrocordat pentru tronul Țării Românești, s-a trezit mazilit, aruncat în închisoare și înlocuit cu Grigore al II-lea Ghica. Tronul Munteniei l-a câștigat totuși în 1730 datorită răscoalei turcești care l-a răsturnat pe sultan, pentru ca mai apoi să-l piardă din cauza mișcărilor politice făcute de turci (1731). Ultima domnie a fost și cea mai apăsătoare pentru țară. Deși era boier din țară, domnea în același spirit fanariot, care a întunecat acea epocă din istoria Principatelor Române. A murit la Constantinopol în anul 1744.

Lectură suplimentară

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Legături externe

• ro Arborele genealogic al familiei Racoviță

Predecesor: Ioan Buhuș	Domn al Moldovei 1703 – 1705	Succesor: Antioh Cantemir
Predecesor: Antioh Cantemir	Domn al Moldovei 1707 – 1709	Succesor: Logofăt Ioan Buhuș
Predecesor: Nicolae Mavrocordat	Domn al Moldovei 1716 – 1726	Succesor: Grigore II Ghica
Predecesor: Constantin Mavrocordat	Domn al Țării Românești 1730 – 1731	Succesor: Constantin Mavrocordat
Predecesor: Constantin Mavrocordat	Domn al Țării Românești 1741 – 1744	Succesor: Constantin Mavrocordat