Muammar al-Gaddafi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Muammar al-Gaddafi
Muammar al-Gaddafi at the AU summit.jpg
Gaddafi la al 12-lea summit al Uniunii Africane în Addis Abeba (2009)

 „Conducător și Ghid al Revoluției din Libia”
În funcție
1 septembrie 1969 – 20 septembrie 2011
Președinte Mohamed Abu Al-Quasim al-Zwai
Precedat de Idris I

 Secretar General al Congresului General al Poporului
În funcție
2 martie 1977 – 2 martie 1979
Președinte Abdul Ati al-Obeidi

Președinte al Comandei Revoluționare
În funcție
1 septembrie 1969 – 2 martie 1979

Prim-ministru
În funcție
16 ianuarie 1970 – 16 iulie 1972

Președintele Uniunii Africane
În funcție
2 februarie 2009 – 31 ianuarie 2010
Precedat de Jakaya Kikwete
Succedat de Bingu wa Mutharika

Născut(ă) 7 iunie 1942
în apropiere de orașul Sirt, Libia
Partid politic independent
Soție Safia Farkash
Profesie ofițer de armată
Cetățenie Libia libian
Confesiune Islam
Semnătură Muammar al-Gaddafi Signature.svg

Muammar Abu Minyar al-Gaddafi Sunet audio (lb. arabă: معمر القذافي, Muʿammar al-Qaḏḏāfī, n. 7 iunie 1942 - d. 20 octombrie 2011[1]) a fost conducătorul de facto al Libiei între 1969 și 2011.

Cunoscut și sub numele de Colonelul Gaddafi, Muammar Gaddafi s-a născut într-o familie de țărani beduini în apropiere de orașul Sirt. După ce a urmat școala din Fezzan între 1956 și 1961, a studiat dreptul ulterior înscriindu-se la academia militară libiană. A fost trimis la cursuri de perfecționare la Academia militară din Atena, Grecia,[2] și în Marea Britanie la The British Army Staff College (actualmente, Joint Services Command and Staff College).[3]

Lovitura de stat[modificare | modificare sursă]

Pe data de 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofițeri conduși de Gaddafi a dat o lovitură de stat (fără vărsare de sânge) pe când Regele Idris I se afla în Turcia la tratament medical. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”.[4]

Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale,[5] dând refugiu sau armament elementelor radicale care se declarau anti-occidentale sau anti-imperialiste.[5]

În 1970 a expulzat practic pe toți italienii din Libia.[6]

În 1995 a expulzat cca 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacție la acordul semnat dintre OEP și Israel.[7]

Socialism islamic/pan-arabism[modificare | modificare sursă]

Gaddafi și-a bazat noul regim pe o combinație de naționalism arab,[8][9] aspecte ale bunăstării sociale din societăților occidentale,[10][11][12]și ceea ce Gaddafi a numit „democrație populară”.[13] Sistemul a fost numit „socialism islamic”. A permis în continuare proprietatea privată a micilor întreprinderi, dar cele mari au fost naționalizate (firmele petroliere în 1971.[14])

După moartea idolului său Gamal Abdel Nasser (28 septembrie 1970), Gaddafi a încercat să devină liderul ideologic al națiunilor arabe. În 1972 a proclamat o „Federație a Republicilor Arabe” compusă din Libia, Egipt, Siria, dar țările nu s-au putut înțelege la detalii privind federația. În 1974 a semnat un acord cu liderul tunisian Habib Bourguiba referitor la o uniune între cele două țări, dar nici acest acord nu a durat.

Descrierea idealurilor acestei filosofii a făcut-o în așa-numita „Carte Verde”, publicată în trei ediții între 1975 și 1979.

În 1977 a desființat republica și a instaurat o așa-numită jamahirie (în lb. arabă: „domnie a maselor”).

În anii 1980 mai mulți disidenți libieni din străinătate au fost uciși pentru că nu s-au reîntors în Libia până la termenul de 11 iunie, termen impus de autoritățile libiene.[15][16]

Conflictul cu Ciadul[modificare | modificare sursă]

Libia a ocupat în 1973 Fâșia Aouzou pe care o revendica și Ciadul. În 1987 trupe ciadiene au reușit să elibereze fâșia, iar în 1994, Curtea Internațională de Justiție a dat câștig de cauză Ciadului în acest conflict.[17]

Susținerea „organizațiilor de eliberare”[modificare | modificare sursă]

Gaddafi a fost un susținător fervent al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, lucru care a dăunat relațiilor Libiei cu Egiptul când Egiptul a căutat un acord de pace cu Israelul în 1979.

De asemenea a susținut unele organizații de eliberare și mișcări de rebeli, de exemplu în Ciad, Sierra Leone, Liberia, Maroc, Iran, Filipine.[18]

Când gruparea „Septembrie Negru” a atacat lotul israelian la Jocurile Olimpice de la München în 1972, omorând 11 atleți, Gaddafi a fost considerat unul dintre finanțatorii principali ai grupului.[19][20]

Familia[modificare | modificare sursă]

Copii:

  • Muhammad Gaddafi (1970 - 2011), fiu (Președintele Comitetului Olimpic Libian)[21]
  • Saif al-Islam Gaddafi (n.1972), fiu (pictor)[22]
  • Al-Saadi al-Gaddafi (n.1973), fiu (fotbalist)[23]
  • Hannibal Muammar Gaddafi (n.1975), fiu[24]
  • Mutasim-Billah Gaddafi (1977 – 2011), fiu (ofițer)[22]
  • Saif al-Arab al-Gaddafi (1982 – 2011)[25]
  • Khamis Gaddafi (1983 – 2011), fiu (polițist)[26]
  • Aisha Gaddafi (n.1976), fiică (avocată)[27]
  • Ayesha Gaddafi, fiică adoptivă (ucisă în bombardamentul american din 15 aprilie 1986)[28]

Citat[modificare | modificare sursă]

Potrivit site-ului Gawker.com, unul dintre bucătarii care a lucrat pentru fostul lider libian povestește cum unele femei trebuiau duse de urgență la spital, imediat ce ieșeau din dormitorul lui. Gaddafi consuma foarte multă Viagra, iar excesele sale au determinat-o pe asistenta care îl însoțea permanent să-i ceară să reducă numărul de pastile luate zilnic. Dictatorul comandase mai multe dispozitive erotice, printre care și un aparat pentru alungire a penisului. Relațiile intime pe care el le întreținea frecvent cu gărzile sale de corp, poreclite "Călugărițele revoluției", sunt de asemenea oficial recunoscute.

Vezi: [Mărturii: Ce le făcea Muammar Gaddafi amantelor sale, 14 noiembrie 2011, Aura Costache, Adevărul]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Nevoit să se ascundă de teama revoluționarilor, Gaddafi și-a petrecut ultimele zile din viață în condiții dure.

Pe 20 octombrie 2011 este găsit și capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate. Curtea Internațională de Justiție a deschis o anchetă în privința moții lui Gaddafi, apreciindu-se că este vorba despre o crimă de război.

Trupul său neînsuflețit a fost expus publicului și mii de conaționali au venit pentru a se asigura că fostul lor lider este mort. A fost înhumat într-un loc necunoscut.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • doctor honoris causa al Universității Megatrend din Belgrad.[29]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Al Jazeera: MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS
  2. ^ athens.indymedia.orgΓΙΑΤΙ ΟΙ ΛΥΒΙΟΙ ΘΕΛΟΥΝ ΤΟΝ ΚΑΝΤΑΦΙ
  3. ^ Lewis, Aidan (28 august 2009). „Profile: Muammar Gaddafi”. BBC News. http://news.bbc.co.uk/2/hi/7594790.stm. Accesat la 13 mai 2010. 
  4. ^ Bloodless coup in Libya”. London: BBC News. 20 decembrie 2003. http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/september/1/newsid_3911000/3911587.stm. Accesat la 14 februarie 2010. 
  5. ^ a b Profile: Muammar Gaddafi, Libyan Leader at time of Lockerbie Bombing by David Blair, Daily Telegraph, 13 August 2009
  6. ^ Libya cuts ties to mark Italy era.. BBC News. 27 October 2005.
  7. ^ http://tech.mit.edu/V115/N40/arab.40w.html
  8. ^ The Green Book, Third Volume "The Social Basis of the Third World Theory", The Social Basis of the Third World Theory”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb3.htm#SOCIAL. Accesat la 14 februarie 2010. 
  9. ^ The Green Book, Third Volume "The Social Basis of the Third World Theory", The Nation”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb3.htm#NATION. Accesat la 14 februarie 2010. 
  10. ^ The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Need”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb2.htm#NEED. Accesat la 14 februarie 2010. 
  11. ^ The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Housing”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb2.htm#HOUSE. Accesat la 14 februarie 2010. 
  12. ^ The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Income”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb2.htm#INCOME. Accesat la 14 februarie 2010. 
  13. ^ The Green Book, First Volume "The Solution of the Problem of Democracy", Popular Conferences and People's Commitees. "Popular Conferences are the only means to achieve popular democracy"”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb1.htm#popular. Accesat la 14 februarie 2010. 
  14. ^ http://books.google.co.jp/books?id=13C7V0jvE3EC&pg=PA67&lpg=PA67&dq=libya+nationalization&source=bl&ots=ILEg8V8Wes&sig=EkGH0TES7XMswyGFh6AEx4N6Dco&hl=en&ei=aRVmTf73LoTmvQOxjp3bDA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=6&ved=0CDgQ6AEwBTg8#v=onepage&q=libya%20nationalization&f=false
  15. ^ Facts on File 1980 Yearbook p. 353, 451
  16. ^ http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article6860875.ece
  17. ^ http://www.icj-cij.org/docket/index.php?p1=3&p2=3&code=dt&case=83&k=cd
  18. ^ http://www.time.com/time/world/article/0,8599,1876539,00.html
  19. ^ http://books.google.co.jp/books?id=wFrAOqfhuGYC&pg=PA909&lpg=PA909&dq=black+september++Gaddafi&source=bl&ots=LtqBB75gyv&sig=g0cXkC8O44hpSrNJMDEZdExFCw4&hl=en&ei=DUdmTcGpJojEvgOPjqnkAg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=10&ved=0CGAQ6AEwCQ#v=onepage&q&f=false
  20. ^ http://www.globalsecurity.org/wmd/library/news/libya/libya-110221-rianovosti04.htm
  21. ^ http://www.bbc.co.uk/news/world-africa-12531442
  22. ^ a b http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/23/138886.html
  23. ^ http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/internationals/3030426.stm
  24. ^ http://www.dailymail.co.uk/news/article-1239304/Gaddafis-son-wifes-screams-coming-4-000-Claridges-suite-1-30am-Christmas-Day.html
  25. ^ http://www.independent.co.uk/news/world/africa/gaddafi-son-sparks-crisis-with-arrest-at-swiss-hotel-876809.html
  26. ^ http://www.ibtimes.com/articles/114681/20110221/khamis-gaddafi-mercenaries-chad-benghazi.htm
  27. ^ http://english.aljazeera.net/news/africa/2011/02/2011223164125540203.html
  28. ^ http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/4911434.stm
  29. ^ http://www.megatrend-edu.net/vest_strana.php?v=542&language=1

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Muammar al-Gaddafi.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Muammar al-Gaddafi
Articole