Muammar al-Gaddafi
| Muammar al-Gaddafi | |
 Gaddafi la al 12-lea summit al Uniunii Africane în Addis Abeba (2009) |
|
|
„Conducător și Ghid al Revoluției din Libia”
|
|
| În funcție 1 septembrie 1969 – 20 septembrie 2011 |
|
| Președinte | Mohamed Abu Al-Quasim al-Zwai |
|---|---|
| Precedat de | Idris I |
|
Secretar General al Congresului General al Poporului
|
|
| În funcție 2 martie 1977 – 2 martie 1979 |
|
| Președinte | Abdul Ati al-Obeidi |
|
Președinte al Comandei Revoluționare
|
|
| În funcție 1 septembrie 1969 – 2 martie 1979 |
|
|
Prim-ministru
|
|
| În funcție 16 ianuarie 1970 – 16 iulie 1972 |
|
|
Președintele Uniunii Africane
|
|
| În funcție 2 februarie 2009 – 31 ianuarie 2010 |
|
| Precedat de | Jakaya Kikwete |
| Succedat de | Bingu wa Mutharika |
|
|
|
| Născut(ă) | 7 iunie 1942 în apropiere de orașul Sirt, Libia |
| Partid politic | independent |
| Soție | Safia Farkash |
| Profesie | ofițer de armată |
| Naționalitate |  libian |
| Confesiune | Islam |
| Semnătură |  |
modifică  |
|
Muammar Abu Minyar al-Gaddafi 
audio (lb. arabă: معمر القذافي, Muʿammar al-Qaḏḏāfī, n. 7 iunie 1942 - d. 20 octombrie 2011[1]) a fost conducătorul de facto al Libiei între 1969 și 2011.
Cunoscut și sub numele de Colonelul Gaddafi, Muammar Gaddafi s-a născut într-o familie de țărani beduini în apropiere de orașul Sirt. După ce a urmat școala din Fezzan între 1956 și 1961, a studiat dreptul ulterior înscriindu-se la academia militară libiană. A fost trimis la cursuri de perfecționare la Academia militară din Atena, Grecia,[2] și în Marea Britanie la The British Army Staff College (actualmente, Joint Services Command and Staff College).[3]
Cuprins |
Lovitura de stat[modificare]
Pe data de 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofițeri conduși de Gaddafi a dat o lovitură de stat (fără vărsare de sânge) pe când Regele Idris I se afla în Turcia la tratament medical. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”.[4]
Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale,[5] dând refugiu sau armament elementelor radicale care se declarau anti-occidentale sau anti-imperialiste.[5]
În 1970 a expulzat practic pe toți italienii din Libia.[6]
În 1995 a expulzat cca 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacție la acordul semnat dintre OEP și Israel.[7]
Socialism islamic/pan-arabism[modificare]
Gaddafi și-a bazat noul regim pe o combinație de naționalism arab,[8][9] aspecte ale bunăstării sociale din societăților occidentale,[10][11][12]și ceea ce Gaddafi a numit „democrație populară”.[13] Sistemul a fost numit „socialism islamic”. A permis în continuare proprietatea privată a micilor întreprinderi, dar cele mari au fost naționalizate (firmele petroliere în 1971.[14])
După moartea idolului său Gamal Abdel Nasser (28 septembrie 1970), Gaddafi a încercat să devină liderul ideologic al națiunilor arabe. În 1972 a proclamat o „Federație a Republicilor Arabe” compusă din Libia, Egipt, Siria, dar țările nu s-au putut înțelege la detalii privind federația. În 1974 a semnat un acord cu liderul tunisian Habib Bourguiba referitor la o uniune între cele două țări, dar nici acest acord nu a durat.
Descrierea idealurilor acestei filosofii a făcut-o în așa-numita „Carte Verde”, publicată în trei ediții între 1975 și 1979.
În 1977 a desființat republica și a instaurat o așa-numită jamahirie (în lb. arabă: „domnie a maselor”).
În anii 1980 mai mulți disidenți libieni din străinătate au fost uciși pentru că nu s-au reîntors în Libia până la termenul de 11 iunie, termen impus de autoritățile libiene.[15][16]
Conflictul cu Ciadul[modificare]
Libia a ocupat în 1973 Fâșia Aouzou pe care o revendica și Ciadul. În 1987 trupe ciadiene au reușit să elibereze fâșia, iar în 1994, Curtea Internațională de Justiție a dat câștig de cauză Ciadului în acest conflict.[17]
Susținerea „organizațiilor de eliberare”[modificare]
Gaddafi a fost un susținător înfocat al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, lucru care a dăunat relațiilor Libiei cu Egiptul când Egiptul a căutat un acord de pace cu Israelul în 1979.
De asemenea a susținut unele organizații de eliberare și mișcări de rebeli, de exemplu în Ciad, Sierra Leone, Liberia, Maroc, Iran, Filipine.[18]
Când gruparea „Septembrie Negru” a atacat lotul israelian la Jocurile Olimpice de la München în 1972, omorând 11 atleți, Gaddafi a fost considerat unul dintre finanțatorii principali ai grupului.[19][20]
Familia[modificare]
Copii:
- Muhammad Gaddafi (1970 - 2011), fiu (Președintele Comitetului Olimpic Libian)[21]
- Saif al-Islam Gaddafi (n.1972), fiu (pictor)[22]
- Al-Saadi al-Gaddafi (n.1973), fiu (fotbalist)[23]
- Hannibal Muammar Gaddafi (n.1975), fiu[24]
- Mutasim-Billah Gaddafi (1977 – 2011), fiu (ofițer)[22]
- Saif al-Arab al-Gaddafi (1982 – 2011)[25]
- Khamis Gaddafi (1983 – 2011), fiu (polițist)[26]
- Aisha Gaddafi (n.1976), fiică (avocată)[27]
- Ayesha Gaddafi, fiică adoptivă (ucisă în bombardamentul american din 15 aprilie 1986)[28]
Moartea[modificare]
Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi a fost capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate.
Distincții[modificare]
- doctor honoris causa al Universității Megatrend din Belgrad.[29]
Note[modificare]
- ^ Al Jazeera: MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS
- ^ athens.indymedia.orgΓΙΑΤΙ ΟΙ ΛΥΒΙΟΙ ΘΕΛΟΥΝ ΤΟΝ ΚΑΝΤΑΦΙ
- ^ Lewis, Aidan (28 august 2009). „Profile: Muammar Gaddafi”. BBC News. http://news.bbc.co.uk/2/hi/7594790.stm. Accesat la 13 mai 2010.
- ^ „Bloodless coup in Libya”. London: BBC News. 20 decembrie 2003. http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/september/1/newsid_3911000/3911587.stm. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ a b Profile: Muammar Gaddafi, Libyan Leader at time of Lockerbie Bombing by David Blair, Daily Telegraph, 13 August 2009
- ^ Libya cuts ties to mark Italy era.. BBC News. 27 October 2005.
- ^ http://tech.mit.edu/V115/N40/arab.40w.html
- ^ „The Green Book, Third Volume "The Social Basis of the Third World Theory", The Social Basis of the Third World Theory”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb3.htm#SOCIAL. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ „The Green Book, Third Volume "The Social Basis of the Third World Theory", The Nation”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb3.htm#NATION. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ „The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Need”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb2.htm#NEED. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ „The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Housing”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb2.htm#HOUSE. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ „The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Income”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb2.htm#INCOME. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ „The Green Book, First Volume "The Solution of the Problem of Democracy", Popular Conferences and People's Commitees. "Popular Conferences are the only means to achieve popular democracy"”. Mathaba.net. http://www.mathaba.net/gci/theory/gb1.htm#popular. Accesat la 14 februarie 2010.
- ^ http://books.google.co.jp/books?id=13C7V0jvE3EC&pg=PA67&lpg=PA67&dq=libya+nationalization&source=bl&ots=ILEg8V8Wes&sig=EkGH0TES7XMswyGFh6AEx4N6Dco&hl=en&ei=aRVmTf73LoTmvQOxjp3bDA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=6&ved=0CDgQ6AEwBTg8#v=onepage&q=libya%20nationalization&f=false
- ^ Facts on File 1980 Yearbook p. 353, 451
- ^ http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article6860875.ece
- ^ http://www.icj-cij.org/docket/index.php?p1=3&p2=3&code=dt&case=83&k=cd
- ^ http://www.time.com/time/world/article/0,8599,1876539,00.html
- ^ http://books.google.co.jp/books?id=wFrAOqfhuGYC&pg=PA909&lpg=PA909&dq=black+september++Gaddafi&source=bl&ots=LtqBB75gyv&sig=g0cXkC8O44hpSrNJMDEZdExFCw4&hl=en&ei=DUdmTcGpJojEvgOPjqnkAg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=10&ved=0CGAQ6AEwCQ#v=onepage&q&f=false
- ^ http://www.globalsecurity.org/wmd/library/news/libya/libya-110221-rianovosti04.htm
- ^ http://www.bbc.co.uk/news/world-africa-12531442
- ^ a b http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/23/138886.html
- ^ http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/internationals/3030426.stm
- ^ http://www.dailymail.co.uk/news/article-1239304/Gaddafis-son-wifes-screams-coming-4-000-Claridges-suite-1-30am-Christmas-Day.html
- ^ http://www.independent.co.uk/news/world/africa/gaddafi-son-sparks-crisis-with-arrest-at-swiss-hotel-876809.html
- ^ http://www.ibtimes.com/articles/114681/20110221/khamis-gaddafi-mercenaries-chad-benghazi.htm
- ^ http://english.aljazeera.net/news/africa/2011/02/2011223164125540203.html
- ^ http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/4911434.stm
- ^ http://www.megatrend-edu.net/vest_strana.php?v=542&language=1
Legături externe[modificare]
- Official personal website [nefuncțională]
- Muammar al-Gaddafi la Internet Movie Database
- Lucrări de sau despre Muammar al-Gaddafi în biblioteci (catalog WorldCat)
- Collected material at Answers.com
- Muammar Gaddafi: a life in pictures The Guardian
- Articole
- The NS Profile: Muammar al-Gaddafi, Sholto Byrnes, New Statesman, 27 August 2009
- Libya's Last Bedouin, Rudolph Chimelli, Qantara.de, 2 September 2009
- Gaddafi: The Last Supervillain?, slideshow by Life magazine
- Gaddafi's 40th Anniversary, slideshow by The First Post
- ro Gaddafi, de la oaspete de seamă la dictator: Berlusconi îi pupa mâna, Sarkozy îl primea la Elysee (b1.ro/)
|
||||||||||||||
