Iuliu Hossu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Afiliere religioasă | Episcop român unit cu Roma |
| Funcţia episcopală | |
| Sediul | Cluj |
| Titlul | Episcop de Cluj-Gherla |
| Formulă de adresare | Eminenţa Voastră Preasfinţia Voastră |
| Perioada | 1917 - 1970 |
| Predecesor | Vasile Hossu |
| Succesor | George Guţiu |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 27 martie 1910 (Roma) |
| Hirotonire episcopală | 3 martie 1917 |
| Episcop consacrator | Victor Mihaly de Apşa; Co-Consacratori: Valeriu Traian Frenţiu, Demetriu Radu |
| Titluri precedente | Episcop de Gherla, (până în 1930) |
| Alte funcţii | Cardinal in pectore (1969) |
| Date personale | |
| Data naşterii | 30 ianuarie 1885 |
| Locul naşterii | Milaş, Judeţul Bistriţa-Năsăud |
| Data morţii | 28 mai 1970 |
| Locul morţii | Bucureşti |
Iuliu Cardinal Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaş, comitatul Bistriţa-Năsăud, d. 28 mai 1970, Bucureşti), episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, deţinut politic, cardinal.
Cuprins |
[modifică] Copilăria şi studiile
Iuliu Hossu s-a născut în comuna Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud din părinţii Ioan, preot, şi Victoria, născută Măriuţiu.
Îşi face studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milaşul Mare, apoi la Gimnaziul luteran de la Reghin, la Liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureş, iar clasele a V-a - a VIII-a, la Liceul naţional din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu.
[modifică] Militant pentru Unirea Transilvaniei cu România
Întors în ţară, a activat la Lugoj pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar şi secretar episcopesc. În anul 1914, îl aflăm pe front, în calitate de preot militar, unde alină suferinţele celor răniţi aflaţi în spitale şi săvârşeşte slujbe la înmormântarea morţilor. Pe front militează printre soldaţi ideea înfăptuirii unităţii naţionale a românilor. Această activitate îi va fi recunoscută de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La 3 martie 1917 a fost numit episcop în scaunul Episcopiei Gherla, rămas vacant, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu, numirea găsindu-l preot militar. La 1 Decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a fost cel care, din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, a dat citire Declaraţiei de la Alba Iulia, în faţa celor 100.000 de participanţi. Episcopul Iuliu Hossu, alături de alţi trei fruntaşi ardeleni (episcopul ortodox Miron Cristea - viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române -, Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş) au dus la Bucureşti declaraţia de Unire, în Parlamentul României. Cu acest prilej, Episcopul Iuliu Hossu a spus:
„Dacă pentru strămoşii noştri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la Bucureşti. Acesta este Sionul Neamului Românesc...[1]”
Iuliu Hossu a fost cel care i-a înmânat Actul Unirii Regelui Ferdinand I al Românilor.
[modifică] Episcop de Cluj-Gherla; Senator de drept
În anul 1924, Episcopia de Gherla a primit, cu titlu de donaţie din partea Sfântului Scaun, biserica franciscană "Schimbarea la Faţă" din Cluj. Dispunând de un astfel de edificiu reprezentativ, ridicat la rangul de catedrală, centrul Episcopiei de Gherla a fost mutat în oraşul Cluj, numele instituţiei devenind Episcopia de Cluj-Gherla. Catedrala din Gherla a primit statutul de con-catedrală. În vechiul sediu episcopal din Gherla (actualmente muzeu municipal), episcopul Iuliu Hossu a aşezat şcoala greco-catolică de institutori (învăţători), desfiinţată ulterior de autorităţile comuniste. Reşedinţa episcopală a fost mutată la Cluj, în imobilul cumpărat prin efortul episcopului Iuliu Hossu pe strada Moţilor. Tot prin grija sa, Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj a fost prevăzută cu un iconostas[2].
În calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari, episcopul Iuliu Hossu a apărat suveranitatea şi integritatea ţării, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în cadrul unei adunări populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, ţinută în Piaţa Clujului, a spus:
„Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu.[3]”
Anii 1940-1944, ani în care Ardealul de Nord s-a aflat sub administraţie maghiară, l-au prins pe Iuliu Hossu la Cluj. Tot acolo s-a aflat şi în perioada de început al regimului comunist (1945-1948).
[modifică] Sub teroarea comunistă, Cardinal
S-a opus cu eroism mascaradei autointitulatei întoarceri a credincioşilor greco-catolici români la Biserica Ortodoxă[4]. La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanţilor la Adunarea de la Cluj, a celor 37 (de fapt au semnat doar 36 dintre participanţi) de preoţi greco-catolici, care urmau să hotărască ruperea greco-catolicilor români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin şi al slugilor sale din România. La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost ţinut închis, sub pază, ca şi ceilalţi episcopi greco-catolici arestaţi, în foame şi frig. Atât autorităţile comuniste cât şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunţării la credinţa catolică. Refuzând trecerea la ortodoxie, Episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955, a fost dus la Curtea de Argeş, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârşitul vieţii. Aici, s-a consacrat rugăciunii, meditaţiei şi unei munci dificile, în clandestinitate, pentru viitorul Bisericii Greco-Catolice, interzise[5]. La 28 aprilie 1969, a fost creat cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea pentru că datorită regimului din acea vreme o astfel de titulatură, făcută public, i-ar fi făcut rău. Papa a dezvăluit faptul că episcopul Iuliu Hossu a fost creat cardinal, la scurt timp după decesul său, la 5 martie 1973.
[modifică] Sfârşitul vieţii
A murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: "Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă". La căpătâiul său a stat cel care a devenit următorul Cardinal român, Episcopul Alexandru Todea. Mormântul său se află în Cimitirul Bellu catolic.
"În timpul liturghiei Recviem, celebrată la Paris, la 17 octombrie 1973, pentru odihna sufletului cardinalului Iuliu Hossu, cardinalul Marty spunea că «forţa Spiritului i-a dat puterea să nu se supună niciodată, să rămână un om în picioare în chiar momentul când mâinile şi picioarele erau legate», că datorită credinţei lui tenace, «el a permis Bisericii Sale să nu moară, ea care este din 1948...o Biserică a Tăcerii.»"[6]
Este autorul unor tulburătoare Memorii.
[modifică] Decretul de excomunicare din 1 octombrie 1948
NOI
IULIU HOSSU
Din mila lui Dumnezeu şi graţia Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop greco-catolic român de Cluj-Gherla,
Facem cunoscut tuturor ce se cuvine din prezent şi viitor, că luând cunoştinţă că azi la 1 octomvrie s-au adunat la Cluj, în oraşul nostru de Reşedinţă, o seamă de preoţi din sânul Clerului Eparhiilor Provinciei noastre Mitropolitane, pentru a hotărî precum din nefericire au hotărât deslipirea lor, prin apostazie, de la Biserica noastră, cea una, sfântă, catolică şi apostolică cârmuită după Dumnezeiasca aşezare a Mântuitorului Isus, de urmaşul lui Petru Vârhovnicul Apostolilor şi temelia Bisericii Sale, am hotărât întru Domnul de a emite următorul
DECRET
În virtutea căruia, cu puterea pe care o deţinem ca episcop al locului, aplicăm pedeapsa excomunicării tuturor preoţilor care au luat parte la adunarea mai sus pomenită şi ţinută sub prezidiul Preotului Traian Belaşcu protopop de Ţihindeal, cu toate urmările statorite în sfintele canoane.
Acest Decret al nostru este a se publica în toate bisericile eparhiei noastre de Dumnezeu păzite, în prima Duminică după primire, la toate slujbele, credincioşilor, iar Prea Veneratele Ordinariate ale Provinciei noastre Mitropolitane sunt rugate a-i da Canonica urmare. Dat în Cluj, din Reşedinţa noatră episcopească, la 1 octomvrie anul 1948, al Episcopatului nostru al XXXI-lea. (ss) Iuliu Hossu”[7][modifică] Note şi referinţe
- ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti de la origini până în prezent, Casa de Editură "Viaţa Creştină", Cluj-Napoca, 1994, p. 292.
- ^ Ca şi în cazul Bisericii Ortodoxe, ritul catolic român (bizantin sau altfel spus greco-catolic) prevede existenţa unui zid despărţitor situat între naos şi altar. Ritul roman al Bisericii Catolice nu prevede un astfel de zid despărţitor. De aceea, la preluarea Catedralei "Schimbarea la Faţă" de către Episcopia Română Unită cu Roma (greco-catolică) de Cluj-Gherla a trebuit, pentru buna desfăşurare a serviciilor divine în rit greco-catolic, să se construiască un iconostas.
- ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti de la origini până în prezent, Casa de Editură "Viaţa Creştină", Cluj-Napoca, 1994, p. 292.
- ^ Sergiu Grossu, Calvarul României Creştine, ("Convorbiri Literare & ABC DAVA, 1992), p. 36.
- ^ Sergiu Grossu, Calvarul României Creştine, p. 36.
- ^ Sergiu Grossu, Calvarul României Creştine, p. 36.
- ^ Alexandru Mircea, Pamfil Cârnaţiu, Mircea Todericiu, Biserica Română Unită, Madrid, 1952, p. 318.
[modifică] Bibliografie
- Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti de la origini până în prezent, Casa de Editură "Viaţa Creştină", Cluj-Napoca, 1994
- Sergiu Grossu, Calvarul României Creştine, "Convorbiri Literare" & ABC DAVA, Chişinău, 1992. ISBN 5-88586-107-4
- Silvestru Augustin Prunduş (editor), "Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu", Cluj, 2003.
- Memoriile Cardinalului Doctor Iuliu Hossu, editura Viaţa Creştină.
- Alexandru Mircea, Pamfil Cârnaţiu, Mircea Todericiu, Biserica Română Unită, Madrid, 1952, p. 318.
- Anton Moisin, Minciuna "trecerii" la ortodoxie a românilor uniţi, greco-catolici, în anul 1948, Partea I, Victoria, 1998, p. 46. ISBN 973-98401-3-1
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Vasile Hossu |
Episcop de Cluj-Gherla 21 aprilie 1917 – 28 mai 1970 |
Succesor: George Guţiu |
