Ioan Dragomir

Ioan Dragomir
Date personale
Născut	11 octombrie 1905 Ariniș, Maramureș, România
Decedat	25 aprilie 1985 (79 de ani) București, România
Cetățenie	România  Austro-Ungaria
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	preot catolic[*]​ episcop catolic[*]​
Limbi vorbite	limba română

Ioan Dragomir (n. 11 octombrie 1905, Ariniș, din Austro-Ungaria – d. 25 aprilie 1985, București, din România) a fost un episcop clandestin al Bisericii Române Unite cu Roma, care a activat în Episcopia de Maramureș în perioada interdicției din timpul regimului comunist.

În anul 1948 era protopop greco-catolic de Satu Mare. A fost arestat pentru prima dată în aprilie 1948. Sub regimul comunist, Ioan Dragomir a fost urmărit și prigonit, mai ales după declanșarea acțiunii de trecere la Ortodoxie. După ruperea legăturilor diplomatice dintre România și Vatican, Ioan Dragomir a fost prins, arestat, condamnat și închis. A fost eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere a condamnaților politici. Papa Ioan Paul al II-lea a trimis – prin Cardinalul Agostino Cassaroli – preoților și credincioșilor români uniți din dieceza de Maramureș, o telegramă de condoleanțe, anunțând totodată că Sfântul Părinte a celebrat o Sfântă Liturghie pentru sufletul ierahului decedat, trimițându-i și binecuvântarea apostolică, pe care a extins-o la toți credincioșii din România.

La 19 decembrie 1964 l-a hirotonit ca preot pe Lucian Mureșan, devenit ulterior arhiepiscop și cardinal, iar în 1965 l-a hirotonit ca preot pe Alexandru Mesaroș, ulterior episcop al Lugojului.

Bibliografie

• Gheorghe Velea, Episcopul Ioan Dragomir, în: Viața Creștină XVI (2005), nr. 11, p. 20-21 și nr. 12, p. 21.