Visarion Aștileanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Visarion Aștileanu, născut Vasile Aștileanu, (n. 14 martie 1914, Cluj - d. 6 august 1984, Arad) a fost un preot român unit (greco-catolic), secretar al episcopului Iuliu Hossu, deținut politic, apoi paroh romano-catolic și ulterior episcop ortodox al Episcopiei Aradului.

Cuprins

Biografie[modificare]

Vasile Aștileanu a urmat studiile secundare la Liceul "George Bariț" din Cluj (1925-1933), cele superioare la Academia Teologică Unită din Cluj (1933-1935), continuând cu studii de Filosofie și Teologie în Colegiul “De Propaganda Fide" din Roma (1935-1942), unde a fost trimis de episcopul Iuliu Hossu. La Roma a obținut licența (1941) și doctoratul (1942). A fost secretar eparhial și preot la Biserica Bob din Cluj (1942-1949).

Între 1952-1955 a fost deținut politic ca preot greco-catolic, sub acuzația de a fi organizat rezistența unită în Episcopia de Cluj-Gherla. După eliberare a funcționat pentru scurt timp ca paroh romano-catolic la Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni, în actualul județ Iași.

În anul 1958 a trecut la Biserica Ortodoxă Română, unde a funcționat mai întâi ca inspector patriarhal, apoi, din 1962 ca episcop vicar patriarhal.[1] În anul 1973 a fost episcop al Episcopiei Ortodoxă Română a Aradului, pe care a păstorit-o între anii 1973-1984.


În perioada în care a fost inspector general patriarhal a slujit ca preot la bisericile “Tatu” și Antim din București (1958-1961). La 9 septembrie 1962 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sinaia, sub numele Visarion, și hirotonit arhiereu cu titlul “Ploeșteanul”. Între 1962-1969 a funcționat ca episcop-vicar patriarhal, apoi ca episcop-vicar la Mitropolia Ardealului, cu titlul “Rășinăreanul” (instalat 1 iunie 1969), apoi episcop al Aradului (ales 10 iun. 1973, înscăunat 26 aug. 1973), unde a păstorit până la moarte.

Lucrări teologice[modificare]

A publicat câteva studii privind "reîntregirea Bisericii din Transilvania", adică desființarea Bisericii Române Unite în 1948 și trecerea forțată la Biserica Ortodoxă Română, reportaje, predici, recenzii, în: “Biserica Ortodoxă Română", “Mitropolia Ardealului”, ”Mitropolia Banatului”, “Telegraful Român” s.a., între care: "Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania" în: BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 6, p. 710-723 și "Aspecte ale unificării spirituale a românilor din Transilvania" (Unitatea de limbă în secolul XIX), în MA, an. XVI, 1971, nr. 11-12, pag. 832-851.

Activitatea pastoral-misionară[modificare]

Ca episcop al Aradului, a îndrumat activitatea administrativă-economică a eparhiei, a redeschis mănăstirea Prislop, a fost preocupat de valorificarea patrimoniului cultural-artistic al eparhiei. A editat volumul Mănăstirea Hodoș-Bodrog (Arad, 1980). A făcut parte din câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici, participant la Adunarea generală Nyborg IV (1964.

Note[modificare]

  1. ^ Ovidiu Bozgan, BRU între rezistență și unificare religioasă

Legături externe[modificare]


Predecesor:
Teoctist Arăpașu
Episcop al Aradului
1973-1984

Succesor:
Timotei Seviciu