Vasile Hossu de Gherla

Vasile Hossu
Afiliere religioasă	Episcop român unit cu Roma
Funcția episcopală
Sediul	Gherla
Titlul	Episcop de Gherla
Formulă de adresare	Preasfinția Voastră
Perioada	1912 - 1916
Predecesor	Ioan Sabo
Succesor	Iuliu Hossu
Cariera religioasă
Hirotonire preot	27 august 1888 (Blaj)
Hirotonire episcopală	21 septembrie 1903
Episcop consacrator	Victor Mihaly de Apșa, Co-Consacrator Demetriu Radu
Titluri precedente	Episcopia de Lugoj (până în 1912), Episcop de Lugoj
Date personale
Data nașterii	30 ianuarie 1866
Locul nașterii	Târgu Mureș, Comitatul Mureș-Turda, azi Județul Mureș
Data morții	13 ianuarie 1916
Locul morții	Budapesta, Ungaria

Vasile Hossu (n. 30 ianuarie 1866, Târgu Mureș – d. 13 ianuarie 1916, Budapesta) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei de Lugoj și apoi al Episcopiei de Gherla.

Originea

Vasile Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1866, în Târgu Mureș, părinții săi fiind Vasile Hossu, protopop districtual și Maria (născută Sebeni). Era văr primar cu Ioan Hossu, preotul din Milaș, tatăl viitorului episcop cardinal Iuliu Hossu, martir al Bisericii Române Unite cu Roma.

Studiile

Vasile Hossu a urmat clasele primare la școala reformaților din Târgu Mureș, patru clase la gimnaziul mic luteran de la Reghin, iar clasele a V-a, a VI-a și o parte din clasa a VII-a de liceu, la Colegiul reformat din Târgu Mureș, de unde, ca elev în clasa a VII-a, a fost trimis de către mitropolitul Ioan Vancea la Roma, în toamna anului 1882, ca bursier al Colegiului grecesc Sf. Atanasie și student al Colegiului „De Propaganda Fide”. La 6 august 1884, a fost promovat doctor în filosofie. După obținerea doctoratului în filosofie, s-a îmbolnăvit grav și a revenit acasă, la 15 iulie 1887, nereușind să termine examenele în vederea promovării doctoratului în teologie. Cu greu, s-a făcut bine, fiind îngrijit de mama sa. Corpul profesoral de la Colegiul de Propaganda Fide, luând în considerare succesele sale excepționale de la examenele anterioare din cei trei ani de studii teologice, în unanimitatea de voturi a propus Papei Leon al XIII-lea, să fie dispensat de restul examenelor, iar la 13 noiembrie 1887, a fost promovat doctor în teologie.

Preot celib

La data de 27 august 1888, a fost hirotonit preot celib, în catedrala din Blaj, de către mitropolitul Ioan Vancea, iar în ziua următoare, 28 august, a fost numit profesor de Teologie Dogmatică la Seminarul Teologic din Blaj. La procesul Memorandumului, 1894, profesorul de Teologie dr. Vasile Hossu, participant din partea săptămânalului „Unirea”, a fost numit președintele Comitetului internațional de presă, fiind cunoscător al mai multor limbi străine de mare circulație, pentru a putea conversa cu reprezentanții ziarelor europene.

În 1890, alături avându-i pe dr. Alexandru Grama, dr. Augustin Bunea, dr. V. Smighelschi și dr. Izidor Marcu, a înființat săptămânalul bisericesc-politic „Unirea”, al cărui redactor responsabil a fost un an și jumătate. A rămas colaborator al publicației „Unirea” până la moarte.

Încredințându-i-se, în 1891, catedra de filosofie a clasei a VIII-a de liceu (azi clasa a XII-a), a scris și tipărit Manualul de Psihologie și Logică pentru clasa a VIII-a gimnazială, editată în Blaj, în 1898. În același an 1898, a fost ales canonic și confirmat odată cu Augustin Bunea - care fusese numit mai înainte - și Victor Smighelschi.

În 1900, a participat la Conciliul al III-lea provincial, ca delegat al Capitulului arhidiecezan și a fost desemnat prim secretar. În 1901, a primit de la Papa Leon al XIII-lea titlul de „prelat domestic”. În Șemantismul jubiliar al arhidiecezei pe anul 1900 a scris partea istorică Seria capitularilor, cuprinzând biografiile tuturor canonicilor arhidiecezani, de la înființarea capitulului până la zi.

A fost numit membru în diferite comisii arhidiecezane.

Episcop la Lugoj (1903-1912)

Prin decretul imperial de la Viena, din 16 mai 1903, canonicul Vasile Hossu a fost numit episcop al Lugojului, în scaunul rămas vacant prin transferul Episcopului Demetriu Radu de la Lugoj la Oradea. La 25 mai al aceluiași an, a fost confirmat de Sfântul Scaun Apostolic, iar la 21 septembrie a fost consacrat episcop în catedrala din Blaj, prin punerea mâinilor Mitropolitului Victor Mihaly de Apșa, care era asistat de Episcopul Demetriu Radu de la Oradea. La 27 septembrie 1903, a fost întronizat la Lugoj cu mare solemnitate.

Episcop la Gherla (1912-1916)

Catedrala română unită cu Roma (greco-catolică) din Gherla

La 15 noiembrie 1911 a fost transferat, printr-un alt decret imperial, la Gherla. La 10 decembrie al aceluiași an, transferul a fost confirmat de Sfântul Scaun Apostolic. Prin venirea Episcopului Vasile Hossu, a fost o mare bucurie în eparhia Gherlei, după arhipăstorirea unui ierarh, Ioan Sabo, care era imobilizat la pat, pe motiv de boală, de mulți ani. Toate ziarele și revistele românești din Transilvania au consemnat această veste. La sosirea în Gherla, în ziua de 6 august 1912, a fost întâmpinat cu mare căldură. Întronizarea solemnă a fost făcută în ziua de duminică 11 august 1912. În aceeași zi, printr-o circulară episcopală, a anunțat clerul eparhial că a luat conducerea eparhiei cu toate formele canonice.

Începutul păstoririi și-l face prin acte de disciplină spirituală, înființând Reuniunea de Misiuni Sfinte, reglementând problema pe atunci atât de spinoasă, a intențiunilor misale, punând-o sub controlul canonicului Ioan Ivașco. A luat măsuri pentru organizarea și ținerea exercițiilor spirituale pentru preoți, pe centre, la care participau preoți din protopopiatele mai apropiate. Așa s-au ținut astfel de exerciții spirituale la Dej, Bistrița, Șomcuta Mare, Baia Mare, Șimleu, Sighetu Marmației etc. A început să facă vizitații canonice și sfințiri de biserici, să participe la întrunirile învățătorilor. A editat în 1914 Șematismul în limba română, precum și o ediție în limba latină. A făcut, în rândul clerului, nenumărate promovări și a dat nenumărate distincții.

Discursul rostit în iunie 1913 în Casa Magnaților din Budapesta, împotriva înființării Episcopiei de Hajdúdorog, rămâne o capodoperă de combativitate națională, care a i-a scos din adormire pe mulți dintre cei care acuzau episcopatul român unit că nu ar fi fost destul de combativ și de hotărît în atitudinea sa, față de înființarea, exclusiv din șovinism maghiar, a acelei episcopii de Hajdu-Dorogh.

Și-a continuat vizitațiile canonice în toate părțile diecezei, iar la izbucnirea războiului mondial în 1914, a luat cele mai potrivite măsuri de ajutorate a familiilor celor mobilizați, dând dispensă arhierească de a se putea face clăci, în duminici și sărbători, în pentru ajutorarea familiilor cu bărbați duși pe câmpul de luptă. Noaptea de Ajun a anului 1915 a petrecut-o în mijlocul răniților veniți de pe diferite fronturi și cazați în Institutul corector, transformat în spital de campanie, azi închisoare. Dragostea față de învățământ și-a arătat-o și prin înființarea unei noi școli preparandiale pentru fete, pe care a așezat-o la început, în incinta reședinței episcopale, în care episcopul și-a restrâns propriul său spațiu de locuit. Alături de seminarul teologic și preparandia pentru băieți, preparandia pentru fete va fi un alt focar de cultură și educație creștinească românească, la Gherla.

Visul Episcopului Vasile Hossu era să aibă în Gherla un complex de edificii mărețe, un mic Vatican Românesc pe care, deși l-a început, n-a reușit să-l continue din cauza primului război mondial, rămânând în urma lui doar fundațiile.

Episcopul Vasile Hossu a fost trimis de primul ministru al Ungariei, Ștefan Tisza, la București, să încerce să înduplece Guvernul român să nu intre în război împotriva Puterilor Centrale. La despărțirea de primul ministru român, Ionel Brătianu, acesta i-a spus să-i comunice lui Tisza că îi va trimite 600.000 de puști și baionete. Episcopul Vasile Hossu l-a îmbrățișat pe Ionel Brătianu și i-a spus: „Dumnezeu să Vă ajute!”

Sfârșitul vieții

Biserica Mănăstirii de la Nicula, în perioada interbelică

Îmbolnăvindu-se de inimă, a plecat să-și caute sănătatea la Budapesta, dar la 13 ianuarie 1916, a încetat din viață, în casa medicului George Bilașcu. Ori de câte ori mergea în capitala Ungariei, în casa doctorului Bilașcu își avea reședința și o capelă. Osemintele i-au fost aduse la Gherla și îngropate în cripta catedralei. Ar fi dorit să fie înhumat la Mănăstirea Nicula, însă nu apucase să-și pregătească locul de veci.

Opera

Lucrări bisericești

• Șemantismul jubiliar al arhidiecezei pe anul 1900 (Partea istorică, Seria capitularilor)
• Articole în săptămânalul „Unirea”, de la Blaj

Lucrări didactice

• Manual de Psihologie și Logică pentru clasa a VIII-a gimnazială

Surse bibliografice

• Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini și până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994, p. 291.
• V. Bojor, Episcopii Diecezei greco-catolice române din Cluj-Gherla, Târgu Mureș, 1939, p. 554.