Ioan Ploscaru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Afiliere religioasă | Episcop român unit cu Roma |
| Funcţia episcopală | |
| Sediul | Lugoj |
| Titlul | Episcop de Lugoj |
| Formulă de adresare | Preasfinţia Voastră |
| Perioada | 1959 - 20 noiembrie 1995 |
| Predecesor | Ioan Bălan |
| Succesor | Alexandru Mesian |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 17 septembrie1933 |
| Hirotonire episcopală | 30 noiembrie 1948, Bucureşti |
| Episcop consacrator | Gerald Patrick Aloysius O'Hara, (Pro-nunţiu apostolic în România, arhiepiscop de Savannah, Statele Unite ale Americii) |
| Titluri precedente | Episcop de Trapezunt (Episcopus Trapezopolitanus) |
| Date personale | |
| Data naşterii | 19 noiembrie 1911 |
| Locul naşterii | Frata, comitatul Cluj, azi în judeţul Cluj |
| Data morţii | 1998 |
| Locul morţii | Lugoj, Judeţul Timiş |
Ioan Ploscaru (n. 19 noiembrie 1911, Frata, comitatul Cluj - d. 1998, Lugoj) a fost un episcop greco-catolic român, deţinut politic, autor de memorii.
Cuprins |
[modifică] Studiile şi preot
Urmează cursurile teologice la Academia Teologică din Blaj, iar la 17 septembrie 1933 a fost hirotonit preot. A fost profesor de religie la Braşov şi apoi preot la Ocland, pe atunci reşedinţă de plasă în judeţul Odorhei, azi, în judeţul Harghita. În 1936, a fost trimis la Universitatea din Strasbourg (Franţa), unde a studiat până în 1939, an în care a plecat la Institutul Catolic de la Paris, pentru pregătirea tezei de doctorat. În mai 1940, trupele germane au pătruns în Franţa, iar la 6 iunie 1940, se aflau la porţile Parisului. Franţa a fost obligată să capituleze la 22 iunie 1940. În aceste condiţii, tânărul teolog Ioan Ploscaru a părăsit în grabă Parisul şi a sosit la Lugoj, unde a fost numit secretar episcopesc, canonic, iar apoi vicar general.
[modifică] Episcop
La data de 30 noiembrie 1948, în care se face pomenirea Sfântului şi Măritului Apostol Andrei cel întâi chemat, fratele Sfântului Apostol Petru, a fost consacrat episcop titular de Trapezopolis şi auxiliar al Lugojului, de către nunţiul apostolic Gerald O'Hara (Episcop de Savannah, Statele Unite ale Americii) la Bucureşti, asistat fiind de arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Alexandru Cisar, în capela Nunţiaturii Apostolice de la Bucureşti, aflată la acea vreme pe strada Lueger, la numărul 5[1].
Evenimentele s-au precipitat, iar la 1 decembrie 1948, la ordinul lui Stalin şi al slugilor sale din România, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii[2], ierarhilor, călugărilor şi credincioşilor greco-catolici cerându-li-se trecerea necondiţionată la ortodoxie. Bunurile Bisericii Unite au fost date spre folosinţă fie Bisericii Ortodoxe Române, fie Statului comunist român. Episcopul Ioan Ploscaru, ca şi toţi ceilalţi episcopi greco-catolici, de altfel, au refuzat trecerea la ortodoxie şi, ca urmare, a fost arestat şi încarcerat în anii 1949-1955 şi 1956-1964.
La 4 august 1964, episcopul Ioan Ploscaru a fost eliberat din închisoarea de la Gherla, într-un lot din care mai făcea parte, între alţii, şi părintele Pompeiu Onofreiu, de la Sibiu. Dar e urmărit, în mod constant, până în 1989. În anul 1975, i se pregătea un nou proces, însă autorităţile comuniste au renunţat. Din pricina terorii comuniste, episcopul Ioan Ploscaru nu a putut să-şi desfăşoare activitatea de conducător vizibil al eparhiei Lugojului, până la sfârşitul anului 1989.
În 1990, datorită înţelegerii cu mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu, episcopul Ioan Ploscaru a fost primul ierarh unit instalat în propria catedrală episcopală după 1989. Atât Catedrala din Lugoj „Coborârea Sfântului Spirit”, cât şi alte biserici greco-catolice din Banat, au fost retrocedate în mod amiabil proprietarului de drept. Astfel, la 29 ianuarie 1990, Ioan Ploscaru a săvârşit prima liturghie arhierească greco-catolică în Catedrala din Lugoj, după prigoana din anii 1948-1989.
[modifică] Sfârşitul vieţii
În 1996, Episcopul Ioan Ploscaru se pensionează. Îi urmează, în scaunul episcopal al Lugojului, episcopul Alexandru Mesian. Decedează, la Lugoj, în vara anului 1998.
[modifică] Opere
- Biblia răspunde, (ediţia a II-a), Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 1993.
- Lanţuri şi Teroare, Editura Signata, Timişoara, 1993, ISBN 973-551-028-6
- Răstigniţi cu Cristos, 1996 (ediţia a III-a, Editura Helicon, Timişoara, 1999), ISBN 973-574-623-9
- Urmele lui Dumnezeu, (ediţia a II-a, Editura Helicon, Timişoara, 1998), ISBN 973-574-471-6.
- Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş, (ediţia a III-a), Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 2003.
[modifică] Note şi referinţe
[modifică] Bibliografie
- Ioan Ploscaru, Lanţuri şi teroare, Editura Signata, Timişoara, 1993, ISBN 973-551-028-6
- Decretul Nr. 358 din 1 decembrie 1948, apud Nicolae Costruţ, Biserica Română din Sălaj în timpul prigoanei comuniste, in Viaţa Creştină, Serie nouă, anul XIX Nr. 12 (358), decembrie 2008, p. 20 - 21.
| Predecesor: Ioan Bălan |
Episcop de Lugoj ? 1959 – 20 noiembrie 1995 |
Succesor: Alexandru Mesian |
