Ioan Ploscaru
| Ioan Ploscaru | |
| Papa Ioan Paul al II-lea în dialog cu episcopul Ioan Ploscaru, Roma, 19 martie 1991. | |
| Afiliere religioasă | Episcop român unit cu Roma |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Lugoj |
| Titlul | Episcop de Lugoj |
| Formulă de adresare | Preasfinția Voastră |
| Perioada | 1959 - 20 noiembrie 1995 |
| Predecesor | Ioan Bălan |
| Succesor | Alexandru Mesian |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 17 septembrie1933 |
| Hirotonire episcopală | 30 noiembrie 1948, București |
| Episcop consacrator | Gerald Patrick Aloysius O'Hara, (Pro-nunțiu apostolic în România, arhiepiscop de Savannah, Statele Unite ale Americii) |
| Titluri precedente | Episcop de Trapezunt (Episcopus Trapezopolitanus) |
| Date personale | |
| Data nașterii | 19 noiembrie 1911 |
| Locul nașterii | Frata, comitatul Cluj, azi în județul Cluj |
| Data morții | 31 iulie 1998 |
| Locul morții | Lugoj, Județul Timiș |
modifică  |
|
Ioan Ploscaru (n. 19 noiembrie 1911, Frata, comitatul Cluj - d. 31 iulie 1998, Lugoj) a fost un episcop greco-catolic român, deținut politic, autor de memorii.
Cuprins |
Studiile și începutul activității ecleziastice [modificare]
Urmează cursurile teologice la Academia Teologică din Blaj, iar la 17 septembrie 1933 a fost hirotonit preot. A fost profesor de religie la Brașov și apoi preot la Ocland, pe atunci reședință de plasă în județul Odorhei, azi, în județul Harghita. În 1936, a fost trimis la Universitatea din Strasbourg (Franța), unde a studiat până în 1939, an în care a plecat la Institutul Catolic de la Paris, pentru pregătirea tezei de doctorat. În mai 1940, trupele germane au pătruns în Franța, iar la 6 iunie 1940, se aflau la porțile Parisului. Franța a fost obligată să capituleze la 22 iunie 1940. În aceste condiții, tânărul teolog Ioan Ploscaru a părăsit în grabă Parisul și a sosit la Lugoj, unde a fost numit secretar episcopesc, canonic, iar apoi vicar general.
Episcop [modificare]
La data de 30 noiembrie 1948, după arestarea episcopului Ioan Bălan, a fost consacrat episcop titular de Trapezopolis și auxiliar al Episcopiei de Lugoj, de către nunțiul apostolic Gerald O'Hara (Episcop de Savannah, Statele Unite ale Americii) la București, asistat fiind de arhiepiscopul romano-catolic de București, Alexandru Cisar, în capela Nunțiaturii Apostolice de la București, aflată la acea vreme pe strada Lueger, la numărul 5.[1]
O zi mai târziu, la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii. Episcopul Ioan Ploscaru a fost reținut fără mandat de arestare în 29 august 1949.[2] A fost încarcerat între anii 1949-1955 și 1956-1964.[3] În 1957 a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru trădare de patrie și uneltire contra ordinii sociale.[4]
La 4 august 1964 a fost eliberat din închisoarea de la Gherla, într-un lot din care mai făcea parte, între alții, și părintele Pompeiu Onofreiu de la Sibiu. Dar e urmărit, în mod constant, până în 1989. În anul 1975 i se pregătea un nou proces, însă autoritățile comuniste au renunțat. Din pricina terorii comuniste, episcopul Ioan Ploscaru nu a putut să-și desfășoare activitatea de conducător vizibil al eparhiei Lugojului, până la sfârșitul anului 1989.
În 1990, datorită înțelegerii cu mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu, episcopul Ioan Ploscaru a fost primul ierarh unit instalat în propria catedrală episcopală după 1989. Atât Catedrala din Lugoj „Coborârea Sfântului Spirit”, cât și alte biserici greco-catolice din Banat, au fost retrocedate în mod amiabil proprietarului de drept. Astfel, la 21 ianuarie 1990, Ioan Ploscaru a săvârșit prima liturghie arhierească greco-catolică în Catedrala din Lugoj, după prigoana din anii 1948-1989 [5].
Sfârșitul vieții [modificare]
Episcopul Ioan Ploscaru s-a pensionat în anul 1996. Alexandru Mesian i-a urmat în scaunul episcopal al Lugojului. A decedat la Lugoj în data de 31 iulie 1998.
Opere [modificare]
- Lanțuri și teroare, Editura Signata, Timișoara, 1993, ISBN 973-551-028-6;
- Catene e terrore. Un vescovo clandestino greco-cattolico nella persecuzione comunista in Romania („Lanțuri și teroare”), traducere în limba italiană de Mariana Ghergu și Giuseppe Munarini, ediție îngrijită de Marco Dalla Tore, Edizioni Dehoniane Bologna, 2013[6], 480 de pagini. ISBN 9788810104897
- Biblia răspunde, (ediția a II-a), Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj, 1993;
- Răstigniți cu Cristos, 1996 (ediția a III-a, Editura Helicon, Timișoara, 1999), ISBN 973-574-623-9;
- Urmele lui Dumnezeu, (ediția a II-a, Editura Helicon, Timișoara, 1998), ISBN 973-574-471-6;
- Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuș, (ediția a III-a), Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj, 2003.
Note [modificare]
- ^ Ioan Ploscaru, Lanțuri și Teroare, pp. 85-92.
- ^ Ioan Ploscaru, ''Predică la împlinirea vârstei de 80 de ani
- ^ Cicerone Ionițoiu, Procesul comunismului. Episcopii greco-catolici, pag. 10.
- ^ Idem.
- ^ Catedrala „Pogorârea Sfântului Spirit” din Lugoj – 20 de ani de libertate | BRU.ro
- ^ A apărut traducerea în limba italiană a cărții „Lanțuri și teroare”, catholica.ro, 25 februarie 2013.
Legături externe [modificare]
- Ioan Ploscaru, Predică la aniversarea a 80 de ani de viață
- Ioan Ploscaru, Predică la aniversarea consacrării întru episcop, Lugoj, 30 noiembrie 1992
- Ioan Ploscaru, Predică la aniversarea consacrării întru episcop, Lugoj, 30 noiembrie 1995
| Predecesor: Ioan Bălan |
Episcop de Lugoj 14 martie 1990 – 20 noiembrie 1995 |
Succesor: Alexandru Mesian |
