Augustin Pacha

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Episcopul Augustin Pacha [1]

Augustin Pacha (n. 26 noiembrie 1870, Morițfeld, comitatul Timiș - d. 4 noiembrie 1954, Timișoara) a fost primul episcop al nou-înființatei Dieceze de Timișoara, după refugiul episcopului Julius Glattfelder la Szeged.

Studii și funcții în ierarhia eclezială[modificare | modificare sursă]

Augustin Pacha s-a născut în satul Morițfeld (azi Măureni, Caraș-Severin), într-o familie de șvabi bănățeni, fiind unul dintre cei 13 copii ai acesteia. Majoritatea fraților săi vor părăsi această lume la vârste încă fragede, pe lângă viitorul episcop supraviețuind doar două surori și un frate, Ștefan, devenit la rândul său preot și abate titular de Timișoara-Fabric.

Tânărul Augustin Pacha va urma școala primară din satul natal Moritzfeld, pentru ca mai apoi, să studieze în gimnaziile din Kecskemét, Timișoara și Szeged. Vocația de preot fiind prezentă încă la o vârstă timpurie, studiile sale, în deja amintitele orașe, vor conține în mod obligatoriu și însușirea unor temeinice cunoștințe de limbă maghiară. Studiile teologice le va urma la Seminarul din Timișoara, obținând titlul de Doctor în teologie și fiind hirotonit preot la 12 august 1893.

Datorită priceperii și seriozității sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Dessewffy Sándor (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36 de ani canonic onorific și decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția de cancelar episcopal.

În urma împărțirii Banatului și implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918, între Ungaria, Regatul României, și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, s-a impus și o reorganizare, cel puțin temporară, a administrației bisericești. Partea vechii Dieceze de Cenad de pe teritoriul României este organizată la 17 februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timișoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de Cenad, Gyula Glattfelder de Mór la Szeged, a fost numit la 12 martie 1923 ca Administrator Apostolic al părții revenite României din vechea Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha.

Episcop de Timișoara[modificare | modificare sursă]

La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus și administrator apostolic al Episcopiei de Timișoara. La 15/27 mai 1927, situația politică neschimbându-se, canonicul dr. Augustin Pacha este consacrat episcop titular de Lebedus în Domul din Timișoara de către arhiepiscopul Angelo Maria Dolci, nunțiul apostolic în România. În anul 1928, PS Augustin Pacha a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Münster (Germania).

În urma Concordatului dintre Regatul României și Sfântul Scaun încheiat la 11 iulie 1929, la exact 900 de ani de la întemeierea vechii Dieceze de Cenad, la 5 iunie 1930, este înființată într-o parte din vechile teritorii ale acesteia, respectiv cele revenite României, o nouă dieceză, Dieceza de Timișoara. La 16 octombrie, același an, episcopul Dr. Augustin Pacha este numit episcop diecezan de Timișoara, fiind primul episcop ce a purtat vreodată acest titlu. La 29 noiembrie 1930 a fost întronizat în Catedrala din Timișoara. În același an este decorat cu Ordinul "Coroana României", din anul 1939 devenind senator de drept în Senatul României.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, activitatea de pastorație cunoaște o revigorare, progrese deosebite înregistrându-se pe linia pastoralei tineretului, o dată cu venirea, în anul 1927, a surorilor benedictine Sfânta Lioba, sosite din Freiburg. Tot în această perioadă, pelerinajele la cele două sanctuare mariane din Dieceză - Maria-Radna și Maria-Ciclova - cunosc o amploare deosebită.

Episcopul Augustin Pacha a participat la consacrarea ca episcop a PS Áron Márton - Episcop de Alba Iulia (12 februarie 1939).

În anul 1948, în Dieceza de Timișoara erau 360.000 de credincioși în 164 de parohii și 236 preoți, din care 195 preoți diecezani și 43 preoți călugări. În acel an, Dieceza de Timișoara este degradată la rangul unui decanat (protopopiat), activitatea ordinelor religioase calugărești și a asociațiilor catolice fiind total interzisă. Seminarul teologic, precum și toate școlile confesionale catolice sunt confiscate.

Augustin Pacha a încercat de la bun început să găsească un modus vivendi acceptabil pentru toate nationalitățile care aparțineau Bisericii catolice în regiunea tradițional multietnică a Banatului. Ca fost elev și student al școlilor din vechea Ungarie, el știa mai bine limba maghiară decât limba sa maternă, germana. Astfel se explică și faptul că toate declarațiile date în timpul anchetei și al procesului ce a urmat au fost consemnate în limba maghiară, fiind traduse de către un translator autorizat.

Activitatea deosebit de roditoare a episcopului Pacha este însă umbrită, la sfârșitul anilor treizeci și în anii patruzeci, de puternicul avânt al național-socialiștilor. Deși nu a fost simpatizantul acestei mișcări, el va fi adesea acuzat după august 1944 de colaborare cu naziștii. Atât în timpul anchetei, cât și la proces, Pacha a explicat limpede că scopul acestei audiențe a fost o încercare de a-l convinge pe Hitler să intervină împotriva agitațiilor anticatolice ale naziștilor bănățeni.

„Eu, în calitatea mea de episcop catolic al credincioșilor din Banat, a căror majoritate sunt de origine germană și din care o bună parte s-au încadrat în organizația fascistă Grupul Etnic German din România, nu am putut să ramân pasiv și să nu particip la manifestațiile lor, deoarece atunci credincioșii m-ar fi desconsiderat. Astfel am participat la mai multe manifestații organizate de organizația fascistă Grupul Etnic German”. Dând dovadă de o oarecare ambivalență pastorală, Pacha a sperat, într-adevar, că va gasi un modus vivendi cu grupurile naziste și va reuși să salveze cel puțin învățământul religios din școlile confesionale germane. În anul 1942, el a fost nevoit să cedeze aceste școli Grupului Etnic German din România.

Persecuția[modificare | modificare sursă]

Episcopul Augustin Pacha

În anul 1948 este demis din postul de episcop printr-un comunicat dat de către prezidiul Marii Adunări Naționale. La 4 iunie 1950, Episcopul Pacha Augustin a dat o circulară în limba maghiară către preoții romano-catolici, unde arăta preoților în mod foarte subtil și diversionist că statul român duce o luptă aprigă împotriva Bisericii romano-catolice și-i îndeamnă să nu adere la adunarea de la Tg. Mureș, unde reprezentanți ai Bisericii romano-catolice din RPR, au aderat la Congresul pentru pace de la Stockholm. Îndeamnă pe credincioși ca preotul care aderă la adunarea de la Tg. Mureș să fie părăsit chiar dacă rămâne fără serviciu divin.

Fiind de etnie șvabă, episcopul Pacha nu era prea popular printre catolicii maghiari din Banat. Speculând această stare de spirit, o audiență la Hitler, în februarie 1934, cât și concesiile reale făcute organizației fasciste "Grupul Etnic German", din Banat, Securitatea l-a împovărat cu scenariul complicității cu regimul nazist, cu Vaticanul, cu SUA și țările occidentale, transformându-l pe venerabilul episcop în "pionul principal al unor conexiuni oculte" și acuzându-l de trădare de patrie, uneltire împotriva securității interne și externe a Republicii Populare România - spionaj în favoarea unor puteri capitaliste -, instigare la trădare de patrie, deținere ilegală de aur și valută străină etc.

Punctul culminant al persecuției declanșate împotriva episcopului și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Carașova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951 a canonicilor, arhidiaconilor și decanilor.

În timpul anchetelor dure și al procesului, episcopul Pacha a recunoscut acuzațiile absurde care i s-au adus. „Recunosc, așa cum am arătat în declarațiile de la dosar, activitatea mea de spionaj în dauna statului român și în folosul Vaticanului. Activitatea mea de spionaj a început la 1923, când Vaticanul m-a numit episcop romano-catolic la Timișoara. Activitatea mea de spionaj se baza pe dreptul canonic. În calitatea mea de episcop catolic, trebuia să dau din când în când rapoarte către Vatican despre cele ce se petrec în Eparhia mea.”

Între 10 și 17 septembrie 1951 s-a desfășurat la București unul din cele mai sinistre procese politice staliniste din istoria României. Cei zece inculpați – episcopul Diecezei de Timișoara, Augustin Pacha (arestat pe data de 18 iulie 1950), episcopul clandestin Josef Schubert din București (17 februarie 1951), preotul de la biserica italiană din București, Pietro Ernesto Clement Gatti (8 martie 1951), rectorul Seminarului Teologic din Timișoara și episcop clandestin, Adalbert Boroș (10 martie 1951), secretarul Diecezei de Timișoara, preotul Ioan Heber (10 martie 1951), șeful cancelariei episcopale din Timișora, prelatul, Iosif Waltner (13 martie 1951), "funcționarul interpret al Legației Italiei din București“, Eraldo Pintori (27 aprilie 1951), fostul inspector școlar, ex-deputat în Marea Adunare Națională și vicepreședinte al unei organizații ilegale, Partidul Socialist-Creștin, Lazăr Ștefănescu (4 mai 1951), președintele aceluiași partid, fostul inspector școlar, Gheorghe Săndulescu (13 mai 1951) și medicul bucureștean, Petre Țopa (14 mai 1951) - implicați în așa-zisul proces al "spionilor Vaticanului“ – fuseseră condamnați în septembrie 1951 de către un Tribunal Militar la pedepse deosebit de grele.[2]

În procesele obișnuite înscenate și pregătite de Moscova, Episcopul Pacha, atunci în vârstă de 80 de ani, a fost condamnat la 18 ani de carceră, 10 ani pierderea drepturilor cetățenești, precum și obligat la plata unor amenzi considerabile. Pe tot timpul desfășurării procesului, ca dealtfel și după aceea, nu s-a luat în considerare nici o clipă, vârsta înaintată a episcopului de Timișoara. La acea dată, episcopul Dr. Augustin Pacha avea deja înaintata vârstă de 81 de ani. Ar fi urmat să poată fi eliberat la vârsta de 100 de ani.

Eliberarea și decesul[modificare | modificare sursă]

Cei trei ani de carceră pe care bătrânul episcop de Timișoara a fost nevoit să-i îndure, au fost petrecuți la Sighet, alături de toți ceilalți episcopi martiri ai Bisericii Catolice din România. În anul 1954, la data de 1 iunie, episcopul Dr. Augustin Pacha, grav bolnav de cancer și aproape orb, este grațiat, întorcându-se la Timișoara pe data de 12 iulie a aceluiași an. Dar se știa deja, că zilele lui sunt numărate. Nu s-a dorit însă, ca înaltul ierarh să moară în închisoare. Reîntors în orașul său, episcopal a mai vizitat de căteva ori Catedrala locuind la parohia din Timișoara-Iozefin împreună cu preoții de acolo și cu sora sa Ana.

Starea sănătății sale s-a înrăutățit încă înainte de ziua Tuturor Sfinților așa încât trebuia să fie transportat la spital, unde în ziua de 3 noiembrie la orele 11 a fost operat. Din narcoză nu și-a mai revenit, fiind transportat în această stare la casa parohială din Iozefin, unde în seara zilei de 4 noiembrie 1954, la orele 18.30 s-a stins din viață. Participarea din toate parohiile la acest eveniment a fost foarte mare. Un număr impresionant de mare de credincioși au luat parte la funeraliile în ziua de 8 noiembrie 1954.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Documente legate de procesul din 1951, în: Halbjahresschrift hjs-online
  • Hieronymus Menges, Joseph Schubert. 1890-1969, Salesianer-Buchdr., Ensdorf, 1971
  • Ioan Ploscaru, Lanțuri și Teroare, Editura Signata, Timișoara, 1993.
  • William Totok: Der Bischof, Hitler und die Securitate. Der stalinistische Schauprozess gegen die sogenannten „Spione des Vatikans“, 1951 in Bukarest. (I-VIII). În: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik (HJS). (I): anul 17, Nr. 1, 2005, ISSN 0939-3420, pp. 25–41; (II): anul 17, Nr. 2, 2005, pp. 45–62; (III): anul 18, Nr. 1, 2006, pp. 23–43; (IV): anul 18, Nr. 2, 2006, pp. 21–41; (V): anul 19, Nr. 1/2007, pp. 27-41; (VI): anul 19, Nr. 2/2007, pp. 34-50; (VII): anul 20, Nr. 1/2008, pp. 17-24; (VIII): anul 20, Nr. 2/2008, pp. 45-59.
  • William Totok: Der vergessene stalinistische Schauprozess gegen die „Spione des Vatikans“ in Rumänien 1951. În: Jahrbuch für Historische Kommunismusforschung. 2005, ISSN 0944-629X, pp. 233–259.
  • William Totok, Episcopul, Hitler și Securitatea. Procesul stalinist împotriva »spionilor Vaticanului« din România, Editura Polirom, Iași, 2008.
  • William Totok: „Securitatea și Vaticanul”. În: Magazin istoric, anul XLVI, nr. 8 (545), august 2012, pp.9-13.

Legături externe[modificare | modificare sursă]