Mănăstirea Căldărușani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănăstirea Căldărușani
Mănăstirea Căldărușani.jpg
Biserica mănăstirii Căldărușani
Informații generale
Confesiune ortodoxă
Hram Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, 26 octombrie; Sfântul Evanghelist Ioan, 26 septembrie
Ctitor Matei Basarab
Tip călugări
Datare 1638
Localizare
Țara România
Localizare Gruiu, județul Ilfov
Coordonate Coordonate: 44°40′32.56″N 26°16′0.62″E / 44.6757111°N 26.2668389°E / 44.6757111; 26.266838944°40′32.56″N 26°16′0.62″E / 44.6757111°N 26.2668389°E / 44.6757111; 26.2668389

Mănăstirea Căldărușani este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Gruiu, județul Ilfov, pe malul lacului Căldărușani. Ansamblul de monumente istorice, cod LMI IF-II-a-A-15293, este format din următoarele monumente:


Istoric[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Căldărușani este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Țara Românească. Conform cu prima sa istoriografie (1870), scrisă de Casian Monahul, mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Domnitorul muntean, aflat în conflict cu Vasile Lupu al Moldovei, trecând prin aceste părți, hotărăște să zidească pe locul unui vechi schit de lemn o mănăstire din piatră. Despre existența unei sihăstrii la Căldărușani înainte de 1637 mărturisește și un hrisov din 1615, emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea (1611-1616). Matei Basarab va ridica în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei laturi de un lac. Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, cu hramul Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, poartă aceeași amprentă arhitecturală ca și biserica Mănăstirii Dealu și cea a Mănăstirii domnești de la Curtea de Argeș. Paul de Alep, însoțitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei în Țările Române, face, în 1653, următoarea descriere a mănăstirii: „Este înconjurată de o apă fără sfârșit și fără fund, are hramul Sf. Dumitru și se numește Căldărușani...” Numele mănăstirii provine de la configurația locului, care are aspectul unei căldări. Prin vestita sa școală de copiști, Căldărușaniul a contribuit din plin în veacurile trecute la crearea limbii române literare. Cea mai fecundă perioadă din istoria mănăstirii rămâne totuși sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, sub păstorirea Sf. stareț Gheorghe de la Cernica (canonizat în 2005), aceasta devine unul din principalele focare de duhovnicie și cultură ale arealului românesc. În 1834, tipografia Ungrovlahiei de la București va fi mutată la metocul Cocioc al Mănăstirii Căldărușani, împlinindu-se astfel dorința Sf. Mitropolit Grigore Dascălul (canonizat în 2006), nevoitor un timp în această mănăstire. În 1778 a fost înființată o școală de pictură frecventată și de Nicolae Grigorescu în anii 1854-1855. Mănăstirea deține o bogată pinacotecă, care are la bază colecția de artă a Mitropolitului Ghenadie Petrescu.

Vechea sală a tronului domnitorului Matei Basarab, din Mănăstirea Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului. Pictura bisericii mari este restaurată de Dimitrie Belizarie în 1911. Între 1950 și 1958 biserica mănăstirii a fost restaurată de PF Justinian Marina. Începând cu 1992, sub stăreția arhim. Lavrentie Gâță, se ridică o nouă stăreție. În prezent, au loc ample lucrări de restaurare la clădirile aflate în afara cetății. Biserica din cimitir, cu hramul Sf. Ioan Evanghelistul, datează din 1804, fiind ctitorită de frații Toma și Constantin Crețulescu.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghiță Ciocoi, Șerban Tica, Amalia Dragne, Ghidul mănăstirilor din România, București: Editura Sophia, 2011, p. 15

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mânăstirea Căldărușani, Damian Stănoiu, Tipografiile „Române-Unite”, București, 1924.
  • Istoria sfintelor mănăstiri Cernica și Căldărușani (diortosita și transliterată, Calinic Argatu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1988)
  • Ghidul mănăstirilor din România, Gheorghiță Ciocoi, Șerban Tica, Amalia Dragne, Editura Sophia, București, 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]