Iuliu Hirțea
| Iuliu Hirțea | |
| {{{Imagine}}} | |
| Afiliere religioasă | Episcop român unit cu Roma, greco-catolic |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Oradea |
| Titlul | Episcop de Oradea Mare |
| Formulă de adresare | Preasfinția Voastră |
| Perioada | 1949 - 1978 |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire episcopală | 28 iunie 1949 |
| Episcop consacrator | Gerald Patrick Aloysius O'Hara |
| Date personale | |
| Data nașterii | 1914 |
| Locul nașterii | Vintere, comitatul Bihor |
| Data morții | 28 iunie 1978 |
| Locul morții | Oradea |
modifică  |
|
Iuliu Hirțea (n. 1914, Vintere, comitatul Bihor - d. 28 iunie[1] 1978, Oradea), a fost episcop român unit (greco-catolic) de Oradea.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Iuliu Hirțea s-a născut în anul 1914, în localitatea Vintere, aflată pe atunci în comitatul Bihor, plasa Ceica.
Studiile și activitatea clericală [modificare]
Iuliu Hirțea și-a făcut studiile elementare în satul natal, Vintere, apoi cele liceale, la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș. După liceu, a studiat teologia și filosofia la Institutul „De Propaganda Fide” de la Roma, și a obținut titlul de doctor în Studiul Biblic.[2]
A devenit secretar al episcopului Valeriu Traian Frențiu.[2]
Mare orator, a fost invitat de nenumărate ori la adunările ASTRU-lui de la Timișoara, unde lua cuvântul, îndrumându-i pe tinerii intelectuali în spiritul creștin catolic românesc.[3]
În clandestinitate [modificare]
După interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), prin Decretul de la 1 decembrie 1948 emis de autoritățile comuniste ale vremii, preotul Iuliu Hirțea a activat în clandestinitate, iar la 29 iunie (după altă sursă 28 iulie)[4] 1949, a fost consacrat episcop, în secret, de internunțiul papal Gerald Patrick O'Hara, la București.[2]
A fost arestat și întemnițat la Oradea, apoi la Gherla, pentru refuzul de a trece la Biserica Ortodoxă, viețuind în temnițele comuniste 12 ani.[2]
În anul 1964, ca urmare a unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare și a urmat un tratament de refacere după o boală care îi afectase plămânii, într-un sanatoriu din Moldova. După refacere a lucrat funcționar la întreprinderea „Vinalcool” din Oradea.[2] În clandestinitate, a hirotonit un mare număr de preoți greco-catolici români.[3]
Sfârșitul vieții [modificare]
Episcopul Iuliu Hirțea a decedat la Oradea, la 20 iunie 1978[3], în urma unei leucemii. A fost înmormântat la Oradea, în cimitirul Rulikovski, în asistența a mii de credincioși sosiți din toată țara. La căpătâiul episcopului Iuliu Hirțea, episcopul Ioan Dragomir a rostit o predică.[3]
Pe piatra mormântului episcopului Iuliu Hirțea sunt săpate următoarele:
„Fac parte din istoria creștină
Din epoca de adevăr și har
Ce-a îmbrăcat pământul cu lumină
Și l-a-nfrățit sub sceptru de pescar.”Note [modificare]
- ^ 20 iunie 1978, după alte surse. Vd. Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 342.
- ^ a b c d e Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 342.
- ^ a b c d e Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 343.
- ^ Sergiu Grossu, Calvarul României Creștine, pp. 36 - 37, citând ziarul catolic englez The Universe, din 12 octombrie 1973: Monseniorul Gerald Patrick Aloysius O'Hara l-a consacrat episcop pe Iuliu Hirțea la 28 iulie 1949.
Bibliografie [modificare]
- Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994. ISBN 973-96661-5-9
- Ioan Ploscaru, Lanțuri și teroare, Editura Signata, Timișoara, 1993, ISBN 973-551-028-6
- Sergiu Grossu, Calvarul României Creștine, „Convorbiri Literare” - ABC Dava, Chișinău, 1992, ISBN 5-88586-107-4
Legături externe [modificare]
- Biografie pe site-ul Bisericii Române Unite cu Roma.
- Document emis de biroul de presa al Episcopiei greco-catolice de Oradea cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la moartea episcopului.
