Gelou

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Gelu (dezambiguizare).
Formațiuni statale medievale în secolele IX - XIII[1]
Formațiuni statale medievale după descrierea lui Anonymus (sec. XIII)
Harta cu luptele purtate de oştile lui Glad, Gelou și Menumorut pentru stăvilirea expansiunii ungare
(Muzeul Național al Unirii Alba Iulia)

Gelu (în maghiară Gyalu, având probabil o pronunție asemănătoare cu a toponimicului Gilău) a fost conducătorul unei formațiuni statale cu populație românească și slavă (blasij et sclaui) ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Lucrarea Gesta Hungarorum al lui Anonymus îl numește "Gelou, un anume blac" (Gelou quidam blachus), și ne spune că el stăpânea (dominium tenebat)[2] o țară locuită de români și slavi (blasij et sclaui)[3]. În preajma anului 904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelu), fie la Cluj sau Cluj-Mănăștur.[necesită citare]

Identificarea cetății de la Dăbâca cu reședința lui Gelu nu mai poate fi astăzi acceptată[necesită citare]. Este posibil ca Gelou să fi purtat titlul de "voievod", dar acest lucru nu este sigur. Cetăți cum ar fi cele de la Șirioara, Cuzdrioara sau Moldovenești nu aparțineau țării lui Gelu.[necesită citare]

Acest fragment din Gesta Hungarorum povestește pe scurt, cucerirea voievodatului lui Gelu de unguri: Tuhutum, tatăl lui Horca, un om șiret, a prins de veste de la locuitori despre bunătatea 'țării de dincolo de păduri' unde stăpânea un blac, anume Gelu... Și s-au luptat cu înverșunare și fură învinși ostașii ducelui Gelu și mulți dintre ei uciși, iar mai mulți fură prinși. (...)[4]

Surse[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, vol.2, pag.404
  2. ^ Anonymus, Gesta hungarorum, cap. XXV De terra ultra siluana: „(...) ubi gelou quidam blacus dominium tenebat.”
  3. ^ Quia essent blasij et sclaui, quia alia arma non haberent, nisi arcum et sagittas, et dux eorum geleou minus esset tenax et non haberet circa se bonos milites, et auderent stare contra audatiam hungarorum, quia a cumanis et picenatis multas iniurias peterentur in. Anonymus, Gesta hungarorum .
  4. ^ Anonymus, Gesta hungarorum, cap. XXV De terra ultra siluana: „Et dum ibi diutius morarentur, tunc tuhutum pater horca sicut erat uir astutus dum cepisset audire ab incolis, bonitatem terre ultra siluane, ubi gelou quidam blacus dominium tenebat. Cepit ad hoc hanelare quod si posse esset, per gratiam ducis arpad domini sui terram ultra siluanam sibi et suis posteris acquireret. Quod et sic factum fuit postea. Nam terram ultra siluanam posteritas tuhutum usque ad tempus sancti regis stephani habuerunt: et diucius habuissent, si minor gyla cum duobus filiis suis biuia et bucna christiani esse, uoluissent et semper contrarie sancto regni non fecissent, ut in sequentibus dicetur.”



Predecesor:
...
Conducător în Transilvania
... - cca. 904

Succesor:
Tuhutum ca și principe sub conducerea Regatului Ungariei